Adrian Botez

…S-ar pune întrebarea (devenită oarecum legitimă, în aceste vremuri, când, din manualele elevilor şi din cursurile studenţilor, din mentalul românilor – se scoate tot trecutul României…de până la blestematul „decembrie 1989”): „De ce umblăm, noi, subsemnatul, după <<potcoave de cai morţi>>, şi ne ocupăm de nişte chipuri <<afumate>>, precum <<cronicarii Moldovei>>, din veacul al XVII-lea/al XVIII-lea: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce?!

De ce?! Pentru  că ei TREBUIE socotiţi ca făcând parte (precum toţi Voievozii Sfinţi şi Martiri, precum Voievodul Eminescu sau Voievodul Codreanu!) din Logos-ul Întemeietor şi Mântuitor al Românilor! Ei sunt (alături şi dimpreună cu toate Geniile Ocrotitoare de Logos/Nomos Artistic-Valah) Ctitorii Logos-ului (Artistic!) Scris/Exorcizator-LITURGIC, al Duhului Valahilor… – chiar dacă, fireşte, strămoşii TRACI ştiau şi ei să scrie, şi încă din adâncimi de timp insondabile!

Dar Tracii foloseau Logos-ul pentru Păstrarea Rânduielii DOAR întru Cerul şi Zeii Cerului – pe când Grigore Ureche, Miron Costin şi Ion Neculce, simţind infiltrarea Demonului Temporal-Istoric, chiar dacă, la fel precum Tracii, înalţă Liturghia Celestă  – ei constată, într-o imensă porţiune a Marii Iluzii Demonic-Temporale, o falie, o rană hidoasă, a Nerecunoaşterii Identităţii de Sine a Neamului Metafizic Românesc! Şi, atunci, acolo  – ei pornesc lucrarea de exorcizare de Timp-Moarte/Iluzia Temporală cea mai teribilă: această exorcizare o fac nu doar extatico-sacerdotal, din poziţia unor Mari Pontifi –  ci şi din aceea a unor ARISTONI/”CEI MAI BUNI şi Mari Războinici ai Pământului, VIZIONARI , însă riscând să fie amestecaţi cu pulberile vremii/Timpului – …dar, ca VIZIONARI, căutând soluţii să  NE şi să SE extragă din Moartea-Timp, din nou, de data acesta, pentru veşnicie şi întru „rezolvarea” problemei apocatastatice, în favoarea lui Zalmoxis-HRISTOS: cu o insistenţă tragică şi cu o demnitate şi onestitate nobilă, de neimaginat (…pentru starea noastră de totală îngenunchere – …blocată în ceea ce numim „actualitate”… –  către Demonul Timpului: Demon care ne-a iluzionat şi ne iluzionează, extrem de cataclismic-credibil, cu vremuri atât de pervertite, amestecate şi degradate spiritual, cum sunt cele în care „vieţuim”/supravieţuim” azi, ca sclavi ai Materiei/Prakrti, ai Borboros-ului Infernal, în care toate se înfundă, se sufocă şi pier…!  – în loc să ne eliberăm întru Paradisul Neamului Românesc şi să fuzionăm cu Sfinţii Veşniciei Duhului Românesc), ei re-găsesc Soluţia SCRISULUI, ca pe o formă de YANTRICĂ (hieroglific-mandalic [1]-mântuitoare!) şi MANTRICĂ (asemănătoare Sunetului Primordial-Parashabda!) de ELIBERARE SINERGICĂ, din Infern/Moarte, a FIINŢĂRII şi FĂPTUIRII (dintr-odată!) ale poporului lor, pornit spre Starea Spirituală de Neam – deci, Soluţie de a Ieşi, Ferm şi Definitiv, din Infernul Timpului şi de a Intra, Extatici, în Paradisul Extatic al Mântuirii de Iluzia Teribilă a Morţii – deci, Soluţia ÎNVIERII NEAMULUI ROMÂNESC!

…Ei, aşa-zişii „cronicari” (dimpreună cu Duhurile Voievozilor, Sfinţi şi Martiri, MUŞATINI şi BASARABI, cu care-şi fac ei Lucrarea Exorcistă! – …iată de ce considerăm că, la Temelia Lucrării de Exorcizare Temporală, trebuie puşi, laolaltă, Logos-ul Războinic ŞTEFANIC, cu nume dat de poporul pornit spre Re-Sfinţirea Neamului Românesc: ŞTEFAN CEL BUN ŞI SFÂNT, exprimat prin Fiinţare/Făptuire/ORDONARE NOMOTICĂ,  întru Re-Ctitorirea Logos-ului TRACICO-HRISTIC –  precum şi Logos-ul BASARABIC, exprimat prin Scriitorul Mantrico [2]-Yantric [3]-al-Lui-HRISTOS –  IOAN NEAGOE BASARAB!!!), sunt, de fapt, cele mai „a-cronide”/anti-cronide” fiinţe ale Neamului Românesc, deopotrivă de titanice, precum Geniile Neamului Metafizic Românesc! Între demersul lor magico-exorcizator de Satana Timpului ei îşi întrepătrund Duhul cu cel, aparent, al mult mai vechii, Tracicei MIORIŢE (cea ne-scrisă decât …PE SUFLET şi-n DUHUL ROMÂNESC –  şi ÎN VOCEA VIZIONARĂ A SFINŢILOR NEAMULUI… – …şi, cică, „anonime”… –  …de parcă Zeii pot exista altfel, decât cu Nume Sacru!), cu cel al, aparent, mult mai „noilor” Genii ale Neamului Metafizic Românesc – Mihai Eminescu, Corneliu Zelea Codreanu, Constatin Brâncuşi, George Enescu etc. De fapt, Marile Duhuri se întâlnesc, toate, în ANISTORISMUL DUHULUI NEAMULUI METAFIZIC ROMÂNESC!

…Dar tocmai acesta este motivul pentru care „preludiul” de lucrare, din faţa ta, cititorule, conţine începutul de analiză hermeneutică a Duhului unor „personaje istorice” (?!) considerate ca fiind „prăfuite” şi „inutile”, precum Grigore Ureche, Miron Costin şi Ion Neculce – când, de fapt, ele se întâlnesc, gemelar, în CTITORIA (de fapt, veşnica Re-Întemeiere a!)  MANOLICĂ a MONASTIRII MANOLICE A NEAMULUI SACRU AL LOGOS-ULUI ROMÂNESC!

…Aici, ca şi în cărţile noastre despre CTITORUL-EMINESCU (ATOTSINTETIZATORUL, întru Neamul Metafizic Românesc/Logos şi Nomos Românesc!) , sau despre Ctitorul-Creangă, Ctitorul-Caragiale etc. – noi vrem să-i revelăm pe cei care stau, cu Duhurile lor Înmănuncheate, la Temelia Logos-ului Auto-Sacrificial HRISTIC, prin care se mai ţine, încă, în Lumina Cerului –  România şi poporul nostru (VA)LAH  (adică LAH/NEGRU/aparţinând MISTERULUI DEMIURGICOSACRAL!) – pornit în Calea de Re-întâlnire a Neamului Metafizic Românesc!

…Şi, din pricină că Satana, Marele Iluzionist al Timpului, ni-i înfăţişează, pe Ctitoriii Neamului Metafizic Românesc, ca fiind dispersaţi şi depărtaţi, până la ruptură semantică, până la absurd!, în Lucrarea lor SFÂNTĂ (exorcizatoare de demonismul temporal!), de parcă Geniile Conformatoare ale Neamului Metafizic nu ar CON-LUCRA, permanent, la Refacerea Căii de Duh, dintre poporul istoric şi Neamul METAFIZIC, dintre logos-ul trecător şi Logos-ul cel ETERN!) –  noi vom încerca să-l convingem, în „preludiul”  alchimic de faţă, pe eventualul nostru cititor  – de GEMELARITATEA DE DUH A GENIILOR MÂNTUITOARE!

…În GRĂDINA ARHEILOR NEAMULUI METAFIZIC ROMÂNESC – toate Înaltele Duhuri/Geniile Orotitoare ale Neamului sunt „suspendate” în Cerul Ortodoxiei/LEGII, deasupra conştiintelor şi Duhurilor noastre trăitoare –  Înaltele Duhuri/Geniile Orotitoare ale Neamului  se întâlnesc şi se contopesc, în Unicul Arheu Suprem, cel Fără Nume, dar cu funcţia soteriologică, de Logos-Nomos Specific, Mântuitor/Învietor de Neam!

…Eminescu nu doar că ESTE (întru Eternitate-Anistorie Divină!) frate geamăn al Pontifilor-Ctitori Autosacrificiali-MANOLICI – şi se jertfeşte, dimpreună cu ei, în Temelia Monastirii Manolice a României – ci-i şi convoacă sau invocă, pe TOŢI, la Lucrarea Alchimică a Învierii de Duh! – şi, pentru acesta, îi invocă pe TOŢI Ctitorii Fiinţării/Făptuirii :

1-Rămâneţi în umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşatini,/Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,/Ce cu plugul şi cu spada aţi întins moşia voastră/De la munte pân’ la mare şi la Dunărea albastră” – sau: “Cum nu vii tu, Ţepeş, doamne…”, sau:  “Ştefane, Măria ta,/Tu la Putna nu mai sta,/Las’ arhimandritului/Toată grija schitului,/Lasă grija sfinţilor/În sama părinţilor,/Clopotele să le tragă/Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,/Doar s-a-ndura Dumnezeu,/Ca să-ţi mântui neamul tău!/Tu te-nalţă din mormânt,/Să te-aud din corn sunând/Şi Moldova adunând./De-i suna din corn o dată,/Ai s-aduni Moldova toată,/De-i suna de două ori,/Îţi vin codri-n ajutor,/De-i suna a treia oară/Toţi duşmanii or să piară/Din hotară în hotară -/Îndrăgi-i-ar ciorileŞi spânzurătorile!”)

2-…şi, pe de altă parte, Liturghia AUTO-SACRIFICIAL-MANOLICĂ a lui Mihai Eminescu se face prin Verbul Ctitorilor de Logos Specific Românesc, întâlniţi (şi identificaţi, până la fuziune de personalitate, întru Neutralitatea EXTATIC-DIVINĂ a RUGĂCIUNII MÂNTUITOARE/ÎNVIETOARE DE NEAM!) pe deasupra de Demonii (Dezintegratori şi Zavistnici întru Disiparea UNITĂŢII DE DUH A STATUII NEAMULUI ROMÂNESC şi Distrugători de Solidaritate întru Identitate!) ai Timpului – Logos-ul Eminescian, identificat cu Logos-ul Specific Românesc/Logos-ul Naţional Românesc – este, de fapt, Locul / Spaţiul de fuziune al Rugăciunii Dimpreună Făptuitoare prin AUTO-JERTFIRE,  al Marilor Duhuri/GENII Ocrotitoare de Neam Metafizic Românesc: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Mihai Eminescu…

…Pe deasupra de TIMP Demonic, împrumutând forţa lui KALI [4], aceşti Ctitori Sfinţi (aparent, azvârliţi prin toate colţurile şi firidele veacurilor…!) se simt/pre-simt, se intuiesc, se strâng de mâinile lor co-demiurgice, unii pe alţii – …şi lucrează, la Marea şi Sfânta şi Mistica Lucrare a Învierii Neamului Românesc –  DIMPREUNĂ!

…Nu doar să-i privim întru Lucrarea Învierii noastre, ci să-i şi înţelegem, întru Scrisul lor Mantrico-Yantric, refăcător al Stării de Gemelaritate  Sinergic-Fiinţătoare/Făptuitoare – şi să şi credem, din câte puteri de Duh ne-or mai fi rămas –  în Buna-Vestire a lor, despre Şansa Învierii Neamului Metafizic Românesc, iscată din Bună-Voinţa lor de Re-Ctitorire a Neamului Sfânt!

***

…De ce anume duce lipsă societatea românească şi mondială, azi? În primul rând, duce lipsă de SPIRIT REACTIV/REACŢIONAR (care, la rândul lui, este epifania însăşi a Vieţii!).

ADICĂ, DUCE LIPSA DE NORMALITATE!!!

Oricâte manipulări mârşave se petrec, în ţară şi în lume, oricât Rău se revarsă şi este înghiţit, până la sufocare, de oamenii mediocri de azi, din ţară şi de pe Planeta Terra  – totul se amână, totul se suportă, nu stoic, ci ca-ntr-un somn încleştat… – ba chiar se ajunge la complicitatea cu Răul şi la Apologia Răului. De ce? Din pricina unei paralizii, în creier, a Centrului Reacţiunii. Din pricina unei spaime, inconştiente, de “şi mai rău”: “Doamne, fereşte de mai rău!” Dar de ce nu: “Doamne, dă-ne nouă, fraţilor Tăi mai mici, să ne împărtăşim din Bine!”…?!

…Lumea de azi a ajuns să zică, prosteşte: “TOTDEAUNA, românul a fost trădător şi laş, TOTDEAUNA românul a fost şi pasiv, şi…mioritic (n.n.: fireşte, cei ce zic aceasta habar n-au de Spiritul Zalmoxian-Hristic al Miriţei, de Sensul Ei Regenerator-Soteriologic, de Vizionarismul Ei Paradisiac!)… – …mămăliga nu explodează!”

…Am căutat să arătăm, în cartea noastră, precedentă studiului de faţă, “Cazul DACIA. România de AZI: PREGĂTIREA CEA TAINICĂ (a Drumului spre ROMÂNIA SACRĂ, de ieri, de mâine…de PURURI!), Ed. Rafet, Rm. Sărat, 2011 – că aceste afirmaţii nu sunt valabile nici pentru Eroicii Sfinţi TRACI, dar nici pentru românii (de la Nord şi de la Sud de Istru) din vremile de după căderea Sarmizegetusei, mileniul la capătul căruia dinastia Asăneştilor a dovedit un DUH DE REACŢIUNE absolut năucitor –  cumplit, dar DREPT: pentru O PALMĂ (dată cu totul trufaş şi nechibzuit, de către sebastocratorul Ioan, de faţă cu Împăratul bizantin Isaac al II-lea Anghelos…Conducătorului Român ASAN!), Împăraţii ROMÂNI Petru şi Asan, precum şi urmaşii lor de la tronul Asănesc/Românesc, au distrus nenumărate armate bizantine, cu tot cu împăraţii care le conduceau!!!

…”Preludiul” de studiu, de faţă (care se va continua!), vrea să cerceteze, mai departe, în veacurile care au urmat destrămării IMPERIULUI ASĂNESC şi au determinat formarea statelor feudale Ţara Românească şi Moldova – cum s-a manifestat şi DACĂ s-a manifestat, acest SPIRIT REACTIV-RECŢIONAR AL ROMÂNILOR. Truda pe care ne-am luat-o drept Misiune, cu Voia Lui Dumnezeu – …şi va încerca să împlinească dorinţa noastră de iscodire, cu ajutorul aşa-zişilor “cronicari moldoveni”, mai obiectivi, demni, nobili şi patrioţi, decât cei munteni: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce… – …dar, toţi trei, grefându-şi concepţia spiritual-moral-filosofică pe Duhul Lui Hristos, exprimat optim în străvechea şi înţeleapta carte de învăţătură a luminatului şi sfântului domn MUNTEAN, Neagoe Basarab: Învăţăturile lui Neagoe Basarab, către fiul său Teodosie.

…Având de-a face cu Magi ai Scrisului, fireşte că vom încerca să relevăm, chiar revelăm, pe cât ne stă în putinţă, această Magie Exorcizatoare, prin Logos Scris!!!

…Vom vedea, dimpreună, sperăm, cât DUH REACTIV-HRISTIC şi ce MODELE SUBLIME/Călăuze spre NEAM dezvoltă nişte vremuri pe care, îndeobşte, jalnica majoritate a istoricilor, orbi şi dogmatici, o dispreţuiesc şi o numesc… “Evul Întunecat”!!! Mai multă lumină şi mai mult Duh de Viaţă Dumnezeiesc-Hristică, decât în EPOCA MUŞATIN-BASARABĂ –  nu a mai existat decât în Dacia Sfântă a Tracilor

…Ne luptăm, însă, din păcate, cu un Demon din Inima Duhului Românesc: TRĂDAREA…Dar nădăjduim că re-găsirea Sinelui Celui Hristic-Eroic, va determina şi distrugerea acestui morb satanic al trădării – …care, precum cariul, tot roade în Stejarul Poporului Românesc, cu râvna de a-l putrezi şi prăbuşi în Nimicnicie şi-n Uitarea Paradisului/Originea-PATRIA noastră Veşnică!!!

…De atunci,

1-din veacul al XIV-lea (al Ctitoriei MONASTIRILOR-ŢĂRI),

2-respectiv al XVI-lea, până la al XVIII-lea, când s-au stins EROICII LUPTĂTORI, prin Scris,  cu Demonul Timpului! –

3-…cu excepţia Momentelor  Astrale:  IMomentul EMINESCU, din a doua jumătate a veacului al XIX-lea şi IIMomentul-Epocă Legionară, din prima jumătate a veacului XX, prin care s-a re-pornit Lucrarea Sfânt-Voievodală, de Regenerare/Înviere a poporului român – …şi nu numai a celui român!… – în drumul său către Sublimitatea Neamului Românesc-CANDELĂ A NEAMURILOR LUMII!!! –

4 – … până azi… – …când Reactivitatea/Reacţiunea tinde spre zero!

totul a mers înapoi, “ca racul”, vorba lui Eminescu!

…De observat că Ontologia Spirituală a Omului influenţează, decisiv, şi Exprimarea Duhului Omului, prin Cultură: NU MAI EXISTĂ GENII – …ci doar impostură!!!

…Normalitatea Logos-ului/Scris a fost perturbată, grav, de Anomalia Dispariţiei Logos-ului Social-Existenţial! Deci, toate trei formele de exprimare a LOGOS-ului DIVIN (Scrisul/Cultura-ca-Logos,  Făptuirea-ca-Logos, Existenţa/Fiinţarea-ca-Logos) trebuie să revină la parametrii NORMALITĂŢII! – altfel, preţul plătit va fi însăşi perimarea, alienarea, rătăcirea oarbă a Fiinţei Umano-Divine!

…Dar nu s-a stins DUHUL ROMÂNESC DE VIAŢĂ REACTIVĂ, ci doar s-a dispersat/disipat (aproape pulverizat!) forţa lui de Lumină AutosacrificialHRISTICĂ, altruistă şi demnă, nobilă şi eroică – şi a căzut, astfel, în catalepsie… a (a)dormit, parcă, vorba lui Andrei Mureşanu…”un somn de moarte” – şi doar trebuie să se “deştepte”!!

…Aşa-zisa “democraţie modernă” (“găselniţa” asasină/genocidică a Franc-Masoneriei Mondialist-Globalizante!) este cel mai cumplit factor de “scopire/castrare spirituală” a popoarelor, în Drumul lor (ca PELERINAJ INIŢIATIC!) spre Starea Spirituală Majoră, de NEAMURI!

…Dar avem convingerea că, la Timpul Potrivit (“Gongul” Dumnezeiesc!), acest Duh de Reacţiune Vitală  se va re-trezi şi va re-formula/re-grupa, RE-SOLIDARIZA şi trainic “cimenta” spiritual (prin recunoaşterea, între ei, a Ostaşilor Luminii!) Frontul ELITELOR ALBE, cel care va prăbuşi, în neant şi-n bezna lui de obârşie, Frontul ELITELOR NEGRE!

…Aceasta (Viaţa cu Duh Reactiv/Reacţionar) va însemna însăşi NORMALITATEA DUHULUI DE FĂPTUIRE şi a ONTOLOGIEI Omenirii!

***

– va urma –

prof. dr. Adrian Botez

 

NOTE

1-MANDÁLA s.f. (În budism și tantrism) imagine-simbol servind ca instrument al contemplației; cerc magic. (< fr. Mandala).

2-MÁNTRA, mantra, s. f. Formulă sacră cu valoare magică și educativă, în unele practici și religii orientale (yoga, budism, hinduism, tantrism). – Din fr. mantra. Mantra yoga este tehnica practică, cu numeroase efecte spirituale, ce constă în repetarea sonoră sau intonaţia cu voce tare a unei mantra sau în repetarea tăcută a combinaţiilor (considerate mistice) de sunete. Aceste mantra sunt mai mult decât simple sunete; ele sunt combinaţii de sunete despre care se afirmă că au fost percepute prin intermediul extrasenzorialului de către înţelepţi realizaţi spiritual şi de rishi în timpul stărilor de meditaţie profundă (sau al stărilor superioare modificate de conştiinţă). Mantra, numele dat acestor colecţii speciale de sunete, au fost şi sunt transmise din generaţie în generaţie încă din timpurile legendare în care se spune că au fost revelate. Multe linii spirituale autentice păstrează ştiinţa despre mantra ca importantă parte practică a transmisiei iniţiatice.

În timpul stadiilor timpurii sau incipiente ale practicii yoga, MANTRA aleasă (cel mai adesea dăruită, prin diverse metode de iniţiere unui practicant de către îndrumătorul sau ghidul lui spiritual) va fi repetată mereu şi mereu ca efort de voinţă şi act conştient de centrare a atenţiei cât mai puternic asupra semnificaţiei subtile specifice acelei mantra, corect emise mai întâi vocal şi ulterior doar mental. Această atenţie focalizată sau efort de centrare conştientă a atenţiei permite ca mintea să devină liniştită şi previne mişcările mentalului către alte lucruri sau fapte şi fenomene, pe parcursul realizării tehnicilor de Mantra Yoga. Însă după o anumită perioadă de practică se spune că mantra este repetată automat, fără efort şi că ea se manifestă spontan devenind parte integrală a gândirii sau a mentalului superior. Fluxul mental vibrează atunci odată cu sunetul sau energia manifestată subtil de respectiva mantra. Se spune că această identificare extremă cu esenţa unei mantra conduce la stadiul de meditaţie, numit dhyana yoga, deoarece mentalul este menţinut anterior calm, linişit şi concentrat. Mantra apare astfel ca vehicol sau mod de comunicare între stările obişnuite ale conştiinţei şi supraconştiinţă

3-YANTRELE sunt un tip specific de pătrate magice, alcatuite cu un scop anume, servind ca talisman sau pentru divinatie. Doar cand folosesti numerele din data de nastere in patratul magic, atunci acesta devine yantra. Timp de mii de ani, oamenii au purtat propriile lor patrate alcatuite din numere, pentru a fi protejati si pentru a atrage norocul, banii sau dragostea. Daca vrei sa te integrezi in traditia veche, care este la fel de puternica in prezent precum era si in trecut, alege sa folosesti aceste patrate din numere. Multi dintre voi poate cred ca trebuie sa fii bun la matematica pentru a realize un astfel de patrat magic, dar nu este nici pe departe asa ceva. Desi, acest gen de numerologie a patratelor magice, a yantrelor pare misterioasa si complexa, in realitate este foarte usor de alcatuit, se bazeaza doar pe niste simple adunari si scaderi.

4-KALI este Forţa cosmică a timpului. “KALI este Marea Putere Cosmicăa Energiei Timpului şi pentru cel care o adoră ea este cea care conferă Eliberarea Spirituală. KALI îi protejează întotdeauna şi îi inspirăpe aceia care o cunosc şi o iubesc.Pentru cei neînfricaţi KALI este cea Teribilă, Distrugătoarea Timpului”.

5- Vorba aprigului mitropolit-cărturar vrâncean,Varlaam/Vasile Moţoc…!

6- Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, Minerva, Buc., 1984, pp.209-210.

7- Idem, p. 212.

8- Idem, pp. 183-184.

9- Idem, p. 184.

10- Ibidem.

11- Idem, 185.

12- Niccolò Machiavelli, Principele, Mondero, Buc., 1997, p. 63.

13- Idem, p. 27.

14- În ideologia eschatologică de origine germanică: Ragnarök(r) se traduce prin “Ultima  Soartă a Zeilor”: numele bătăliei celei mari, din ziua Amurgului Zeilor –  şi al pieirii lumii celei vechi (echivalentul apocatastazei creştine) – cf. Walhala şi Thule – mituri şi legende vechi germanice, Ed. Minerva, Buc., 1977, p. 179.

15- Totul este forma mentală[1] , “neperceptibilă nici măcar în viitor” – deci, este Logos-ul grecesc Pur, dinspre  care izvorăsc aparenţele-diferenţe, dar şi înspre care revin (prin resorbţia meditativă) toate diferenţele, contopindu-se în Suprema Unire a conştiinţei (Spiritualizarea-Fiinţă), în extazul revelaţiei Sinelui Absolut (de observat că acest joc dramatic la limita Fiinţei a fost reluat, în perimetrul european, de ex-structuralistul Derrida, prin urma sa şi diferanţele sale – care nu sunt altceva decât intuiţii ale celui care, trecut prin capcanele amare ale structuralismului desemantizat, s-a iniţiat şi urmăreşte, fascinat, dansul umbrelor care, prin excesul atemporalităţii nasc lumea Absolută).

Oricare ceva-obiect există prin cele 6 karaka (=ceea ce se realizează, se făptuieşte). Dar concepţia indiană implică ritualul, ca unică Formă de realitate şi menţinere a şansei soteriologice Fiinţei, Logos-ul ritualic. Cele 6 karaka sunt funcţii ale obiectului, aparent diferenţiat – realitate, tocmai prin supunerea (prin dharma-normă comica) la kriya-acţiune, se reîntoarce în împlinirea extatică:

1. apadana = ablaţiunea (îndepărtarea-separare faţă de alte obiecte-persoane);

2. sampradana = donaţia, acţiunea de remitere către un obiect sau persoană;

3. karana = instrumentul de realizare (Suprem) al unei acţiuni;

4. adhikarana = locaţia-referinţă spaţio-temporală (substratul acţiunii, ca suport-receptacol al acţiunii);

5. karman = “pacientul” care suferă acţiunea sau ceva ce agentul doreşte să dobândească mai mult decât orice;

6. kartr = agentul acţiunii, independent,  “cel care îşi are propriul său fir.

Verbalitatea conţinută în cele 6 karaka este absorbit (prin perceperea cunoaşterii) şi asimilată de către Fiinţa Spirituală care devine posesoarea absolută a celor 6 funcţii dezvoltate de obiect, deci îşi apropriază absolut obiectul, spiritualizându-l: “Există o formă a limbajului, independentă de actul cunoaşterii discursive, formă de natură simbolică prin care se metaforizează înţelesul tuturor cuvintelor – creând un nou înţeles global la un alt nivel semantic)”. Concepţia indiană implică ritualul ca formă fundamentală de existenţă, Logos-ul ritualic: acţiunea  celor 6 karaka se retrage, prin exacerbarea paroxistică a căutării, prin meditaţia-concentrare, în ekstasis-ul grecesc – starea de intuiţie luminoasă nediscursivă.

Totul-lume este ritual-expresie şi ritual-represie. Şi ritualul ţine de împlinirea dharmei cosmice, legea atotstăpânitoare (norma psihocosmică).

Deci, nu există vreo diferenţă între Cuvânt şi Poezie, decât prin gradul de acceptare a sacrificiului către Spirit, pentru a reda Logos-ului valoarea sa absolută. Şi această recuperare e energiei întru Logos este posibilă doar prin trăire ritualică, sacrificatoare Fiinţei dispersive a cuvântului, în favoarea Iluminării-Logos: “Literatura veddică ilustrează, începând cu primul său text – Rgveda – că realitatea mitică supremă este de esenţă verbală.[1] (…) Vac, “Cuvântul” (…) este situat mai presus decât divinităţile majore ale pantheonului vedic (Indra, Mitra, Varuna, Agni, Rudra etc.) care, cu toate, acţionează prin puterea ce şi-o trag din principiul suprem verbal, cel care susţine toate lumile. Vac, “Cuvântul”, se identifică cu cea mai abstractă şi impersonală dintre reprezentările vedice, cu Brahman, care, ulterior, va desemna ideea de “absolut” în gândirea indiană… Ulterior (…) relaţia dintre realitatea absolută (Brahman) şi Cuvânt (Vac) devine identitate: Cuvântul este Brahman (Satapathabrahmana, II,1,4,10 şi Aitareyabrahmana, IV, 21,1); textele respective transpun într-o profunzime de reprezentări simbolice virtuţile cuvântului – mai ales forţa sa demiurgică”.

Iată şi teoria indiană a iniţierii Spiritului prin parcurgerea fazelor de iniţiere spre revelaţia Logos-ului: “În centrul Fiinţei, concepută atât în obiectivitate (n.n.: am zice noi, în termeni europeni, Revelaţia, Iluminarea, ajungerea la contopirea cu Logos-ul Pur), noţiunea-cheie în sistemul Bhartrhari, cu ajutorul căreia explică dinamica “esenţei cuvântului”. Psihodinamica se desfăşoară pe 3 niveluri ale limbajului: vaikhari, vorbirea desfăşurată, madhyama, vorbirea medie şi pasyanti, vorbirea care vede (…), pasyanti, nivelul, suprem al limbajului, este asimilat cu pratibha, lumina, care, aici, se poate traduce prin lumina intuitivă. La acest nivel nu mai există diferenţiere (bheda) şi nici succesiune (krama) (s.n.), se realizează o stare paradoxală în care vorbirea este “mobilă şi imobilă, cuprinsă de concentrarea mentală, ascunsă şi pură”, formele (akara) rămân cognoscibile, deşi sunt dizolvate (s.n.) (…) în perceperea intelectivă a actului expresiv, forma exterioară a limbajului suferă o regresiune sau resorbţie (pratisamhara), în care, pierzându-şi toate distincţiile, se resoarbe în intelectca gălbenuşul unui ou de păun, fără a-şi pierde totuşi toate părţile sale distincte (…)”.

Activitatea limbajului-gândire începe şi se sfârşeşte în intuiţia unei forme originare, a unei reprezentări virtuale, identică cu realitatea absolută, prin transcenderea Multiplului în Unu. Realitatea ultimă, atât în subiectivitate cât şi în obiectivitate, este Unul ca unitate a potenţelor pure, dincolo de manifestarea lor în act. Recurgând la distincţia dintre virtualitate şi manifestare, Bhartrhari oferă ieşire din contradicţia Unului cu Multiplul: Unul este lipsit de determinările Multiplului, însă le conţine sub forma predeterminărilor. Unul trece în Multiplu şi se întoarce în sine (…)”.

Şi ne permitem un ultim citat :

În această exprimare simbolică a procesului de desăvârşire a insului, regăsim, într-un fel, anticipată, ideea care s-a conturat în Europa de-abia în ultimele două secole – începând cu romanticii şi sfârşind cu psihanaliza contemporană – conform căreia omul este scindat din punct de vedere psihic, armonia fiinţei sale presupunând o reintegrare a acesteia (…) desăvârşirea este concepută ca o continuă pendulare a conştiinţei între Unu şi Multiplu, ca o trăire în constanta tensiune a dialecticii lor…”.

16- Parashabda (sanscrită): Sunetul Primordial, prin care s-a creat Cosmosul. -“Monosilabul OM e primul din cele 4 cuvinte care formează un Tetragram şi constituie cea mai sfântă formulă din Hinduism, OM MANI PADME HUM  –  ceea ce s-ar traduce prin: OM JUVAERUL DIN LOTUS. Or, găsim o aproximaţie mai mult decât satisfăcătoare, o echivalenţă convingătoare în formula colindului românesc: FLOARE DE AMIN”  – V.Lovinescu, O icoană…, CR, Buc., 1996, p. 45. Sau: “Dar şarpele complet, vetical şi spiral, e reprezentarea grafică a monosilabului AVM (n.n.: la Hinduşi, se numeau, astfel, cu iniţiale: Agni-zeitatea Focului, Varunha-zeitatea Apei-Ocean[ şi al Bolţii Cerului] şi Marut-zeitatea Aerului) , procedând şi desfăşurându-se din vârful nespaţial al cozii, în spire din ce în ce mai largiu, apoi, în prelungire invizibilă, în jurul jumătăţii lui superioare verticală, ridicându-şi semeţ capul deasupra spirelor, ca sephira Kether, deasupra Arborelui Sephirotic.” – op. cit, p. 29. Iar jean Chevalir/Alain Gheerbrant, în Dicţionarul de simboluri , vol. I, p. 153  – consfinţesc: “Acest simbol plin de forţă al divinităţii, pe care o exprimă înafara sufletului şi o realizează înăuntrul lui, rezumă în sine suflul creator(…) universul s-a dezvoltat pornind de la energia cosmică descătuşată prin rostirea, de către demiurg, a acestei prime formule care a chemat la viaţă toate câte sunt: AUM BHUR BHUVAR SVAR (AUM – Pământ! Văzduh! Cer!). AUM este sunetul primordial, Logos-ul, şi de aceea rostirea lui poartă în sine o încărcătură energetică uriaşă şi de o extraordinară eficacitate în pregătirea transformării spirituale. (…) Rostirea sunetului lui Dumnezeu echivalează cu propria divinizare. AUM este, după Vivekananda şi tradiţia vedantică, manifestarea prin excelenţă a divinităţii”.

17- Max WeberEtica protestantă, Ed. Incitatus, Buc., 2003: “Nu pierde timpul cu rugăciuneafă bani!

 

***

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

TOP-ul cautarilor globale in Google in 2019 – Cum arata lumea prin filtrul motorului de cautare?

Liderul in domeniul motoarelor de cautare, Google, a facut publice cele mai cautate expres…