Nuntă-n Grădinari – revistă umoristică în două acte / (în amintirea „Zânei mele cea bună” – Maria Tănase care mi-a spus: „Darul tău ți-l păstrează Dumnezeu” – Marin Voican Ghioroiu

nunta gradinari

PERSONAJE:

  1. Nelu Mititelu, (măcelar) SOCRU MARE
  2. Didina, soția lui Nelu Mititelu (coafeză) SOACRA MARE
  3. Dan Drăgan, birjar SOCRU MIC
  4. RIŢA, soția lui Drăgan (precupeață) SOACRA MICĂ
  5. Pandelică Ion, zis Cinzecuță (geamgiu)   NAȘUL                          
  6. Gundița, soția lui Pandelică (moașă) NAȘA
  7. Zorica Narcisa (fata lui Drăgan din prima căsătorie) MIREASA
  8. Gogu Turturică (negustor) MIRELE
  9. Mitică Lulu, zis Țambal Mușteriu
  10. Costică Lemnaru, zis Proțap Mușteriu
  11. Matilda Mărița Rogojină 30 ani CRÂȘMĂRIȚĂ
  12. Gicu Rogojină (zis Drojdioară)     65 ani CRÂȘMARUL
  13. Sorin Voiculeț POETUL
  14. Noria Georgia CÂNTĂREAȚĂ
  15. Gogu Cirică LĂUTARUL
  16. Luna FLORĂREASA
  17. Femeia cu găina NINA
  18. Nuntaşi, ospătari, picoliţe, muzicanţi, gură-cască…

ACTUL I

 TABLOUL   I.

Poetul apare din partea dreaptă (acompaniament de chitară, ritm nostalgic), se plimbă prin fața scenei și recită cu o voce profundă din manuscrisul pe a cărei copertă se vede titlul piesei de teatru „MARIA TĂNASE SPUNE: IUBEȘTE CÂT EȘTI PE LUME!”. în timp ce cortina începe să se ridice foarte încet.

POETUL: Cine mi-ar uitau-o vreodată pe Maria Tănase, măiastra fără pereche a cântecului românesc, mândruţa care cânta cu mult dor în „Livada duzilor”… fiica lui badea Ion Coandă Tănase, oltean vestit în arta cultivării celor mai frumoase crizanteme din ţară. (privește spre bolta cerească) Doamne, cât de repede a mai trecut timpul!…

Când ridic a timpului cortină

Să mă văd, ca odininioară…

Scene din lumea sublimă

Și pe tata-n cârciumioară…

Căci teribil mă distrară

Snoave, doine şi cântări,

Ţambal, cobză şi vioară;

Multe jocuri cu strigări…

Azi, în cântecele mele…

Vorbesc cei care trecură,

Şi-un parfum de viorele

Au lăsat din gură-n gură.

Ruginită-i frunza viţei

Sub al brumei cojocel,

Noi, aici, în crâşma Miţei

Mai gustam un tulburel.

(cântă)

Bun îi mustul şi înţeapă…

Limba-n gură o dezleagă;

Unii zic: „Să nu beţi apă!…

Bine-n viață să vă meargă”.

Se aude vocea Mariei Tănase din „Lung e drumul Gorjului”.

        Marioară, de la Gorjî,

        Marioară, de la Gorjî,

       Ia la neica vreo doi zloţi,

Şi nu te iubi cu toţi!

         Ia la neica vreo doi zloţi,

         Şi nu te iubi cu toţi!

S-au stins luminile, autorul se retrage prin stânga scenei.

PRIMIREA INVITAŢILOR

In cârciumiaora „LA MATILDA-N GRĂDINARI” – agitaţie mare pentru pregătirea nunții mirilor Zorica Narcisa cu Gogu Turturică. Deasupra porţilor de la intrare (doi flăcăi) fixează o pancartă pe care scrie „BINE AŢI VENIT!” Coloanele sunt împodobite cu ramuri de brad. Se întind benzi de hârtie colorată şi ghirlande cu flori multicolore… Muzica intonează „Marşul de primire al invitaţilor” după care urmează un potpuriu de melodii populare „Ca la nuntă”. Alergătorii (personalul care se va ocupă de pregătirea nunţii şi servitul mesei) ies în faţa porțilăr, larg deschise, urmaţi de taraful de lăutari pentru primirea naşilor. Se începe jocul, se chiuie şi se cântă.

NAŞUL:                 Bună dimineaţa! Bine v-am găsit sănătoşi!…

MIRELE:                 Sărut mâinile, năşică!

MIREASA:             Sărut mâna, naşu’!

SOACRA MARE:   Bine aţi venit! Să vă dea Dumnezeu sănătate! Să ne trăiască mireasa, mâncau-ar mămicuţa de frumuşică!

MIREASA:            Ai auzit, Gogule, ce zice socrina? (râde)

MIRELE:                    … Păi, de ce crezi că te luai, Narcisa mea? (o pupă)

NAŞA:                      Să ne trăiască finişorii!…

MIRELE:                 (către mireasă) Vezi ce noroc de-te peste tine… cu mine? (râde)

MIREASA:             Sărut mâinile, năşică. (o îmbrățișează)

MIRELE:                  Năşică, (îi face cu ochiul) ești cea mai frumoasă!… Dă-mi permis de liberă intrare; vreau să te pup că prea ești dulce.

NAŞA:                     Dragul meu, (puțin jenată) acum ai pe cine să iubeşti…(pentru ea) Doar noaptea asta n-o ţine o veşnicie! (îl cuprinde în brațe) Dacă poftești să țuci, nu am voie să mă opun, așa-i, nășicule?

NAȘUL:                Tot după pierit… finu’ Goguță, hă-hă-hă!

SOCRUL MIC:       Naşi iubiţi, să ne trăiţi! Cinstiţi din rachiul miresii. (îi dă o ploscă legată cu fundă roşie, ornamentată cu muşcate albe, care simbolizează curăţenia şi cinstea miresei)  

SOACRA MICĂ:   Să ne trăiască mireasa, că-i floare aleasă…

NAŞA:                   De Guliță… culeasă. ( o-mbrățișrează pe Narcisa)

NAŞUL:                  (către mireasă) Narcisa mea!…(o pierde din ochi) Vezi dacă   m-ai ascultat?…, uite ce băiat ţi-am dat . (pentru el) Las’ că trece ea şi noaptea asta… (îi face cu ochiul miresii) Nu-i așa, Zorica mea?

MIREASA:             Cum să nu te ascult, năşicule!… (îi zâmbeşte cu tandreţe)

Pe cine am eu mai bun!… (se sclfosește) nu pe matale?                            

SOCRUL MARE:      Să-mi trăiască ginerele Goguță, mâmânca-l-ar tata pe el de norocos, că-i băiat frumos şi deştept; îmi seamănă. Uite pentru cine am muncit să strâng avere, pentru el. Tâlharule, (ridică paharul și-i pune palma pe umăr) ai dat lovitura!… nevastă giugiuc catifea și… soacră focaosă, care o să te iubească…, nene, nene; păi n-o cunosc eu ce suflet are?
                                        E-he!… ai s-o duci ca banu-n punga săracului. Ura!!!…
 Iar mă-mbăt și-mi merge bine, cade cârciuma pe mine… Sări Didino… și mă ține! (Mesenii ciocnesc pahare în cinstea tinerilor miri, apoi se prind în horă să joace. Chiote, voie bună, sărutări şi îmbrăţişări. Mireasa se îndreaptă spre fântână, îşi pregăteşte buchetul de flori să-l arunce peste umeri. Tinerele fete sunt foarte atente la ce face mireasa, fiindcă cea care-l va prinde se va mărita până-n toamnă).

LĂUTARUL:   Naș Pandelică, iubiți meseni!… cântă pentru dumneavoastră renumita cântăreaţă, Noria Giorgia!!!… cel mai îndrăgit cântec al fetelor de măritat:

L A   F Â N T Â N Ă

 *****

Ă…u-uă! Uă!…şi-o alună,

Azi-noapte, când era Lună,

Mă coborâi la fântână,

Să privesc apa, să-mi spună  Bis:

Dacă mai am soartă bună.

 ***

Ă…u-uă! Uă!… viorea,

Faţa apei tremura…

Un luceafăr îmi zâmbea –

Gingaş luceafăr de zori,           Bis:

Avea ochii negrişori.

 ***

Ă…u-uă! Uă!… mă doreau,

Razele lui mă-nveleau,

Chipul tău mi-l aduceau.

Dragul meu, mi te-am zărit,      Bis:

Din apă când ai ieşit.

 ***

Ă…u-uă! Uă!… măi băiete,

Te-am îmbrăţişat cu sete;

Că iubirea unei fete…

E căldură de la soare                Bis:                

Şi de viaţă dătătoare.

 

Buchetul miresii poposește în brațele câșmăriței Mărița-Matilda, care începe să râdă în cascade, se repede la crâșmar, îl pupă cu foc și profitând unicul prilej de-i aminti scârțarului Rogojină că a venit timpul să-i facă nuntă)                                                        

CRÂȘMĂRIȚA:        Drojdioară, drag Drojdiță, nu te uita-n punguliță! Nuntă trebuie să-mi faci, că altfel mă dai în draci. Neicușor m-am săturat… că prea mut am așteptat.

CRÂȘMARUL:        Grijă n-ai, nuntă îți fac… (mustăcește) ești frumoasă, pui de drac. Văd, (cu frică) de tine nu mai scap.

NAȘUL:                     Crâșmare,-ascultă ce-ți spun…, cu Didina te cunun. (se apropie         de crâșmîriță și o sărută pe frunte)

TOȚI:                          Trăiască!… Nuntă mare să porneacă.

CRÂȘMARUL: (pentru el) Ochii-i văd, inima-i cere; ia să nu-l scap din verdere…

B A L E T

(horă lentă)

 Fiecare dansator are în mână o ploscă sau o sticlă de băutură din care servesc pe cei care sosesc la petrecere. Dansul miresei și a cavalerilor de onoare. Dansul mirelui și al domnișoarelor de onoare.

LA   MATILDA – N GRĂDINARI

LĂUTARUL: (se plimbă printre nuntaşi, însoțit de ţambalagiu şi acordeonist)

            Frunzuliţă trei arţari, lele!

            La Matilda-n Grădinari, ihu!…

            La cârciuma de la drum,

            Unde bea tot omul bun…

            Lino… Leano! draga mea,

            Se mărită Zoria, Zoria!…

            O, of-of-of! măi, măi!!!…

            Pleacă de la maică-sa,

Se mută la casa ei, lele!

Cu Goguță-al lu’ Bordei…

La curte de boieri mari…

            Negustori din Ferentari.

 

NAȘUL:  (se scoală de la masă și începe să joace)

                  Pe tăiete, pe tăiete…

                 Cu briceagu’ lu’ Terente. (mireasa se prinde în joc)

        Pe ciucite și-nvârtite,

        Să țină mireasa minte,

        Că odată se mărită.

LĂUTARUL:                          Joacă nașu’ pe-ntrecute,

         Verde e ca bradu-n munte

         C-a avut mândruțe multe

       (nașul chiue și-i lipește în frunte o bacnotă)

         Of-of-of! Lino-Leano… trei arțari,

         Un taraf de lăutari, lele!…

         Renumiţi în Grădinari,

         Cu drag va cânte la nuntă:

         Narcisa noastră iubită…

         Zboară lângă Turturică,

         Ca să fie fericită…, Ia mai toarn-o țuiculică!

 

C I Z M A   E L E C T R I C Ă

Mitică şi Costică: Li se-mpleticeşte limba-n gură, se îmbrăţişează, se sărută, îşi fac promisiuni.,în timp ce muzica se aude din ce în ce mai încet (o melodie de alean cu plâns de vioară şi acorduri cristaline de ţambal).

M:        – Costică, băiatule, fii atent!… când m-o vedea a mea, iar mă pupă… ha-ha! Nici nu ştii ce i-am dus seara trecută?

C:        – Ce i-ai dus, Țambal? Hâc!… Pardon, îmi cer scuze!

M:        – Ei lasă, te iert. Apropos, tu ce-i duci, Proțap, cumetrei?

C:        – Ce i-am dus şi-aseară, ha-ha! …Aşa mai scap de clanța ei.(se clatină) Asta-aşteaptă, asta-i duc…

M:        – Mai poţi, ai?! Ha-ha-haaa!… (Se dă mare,…las’ că-l cunosc eu).

C:        – Eu!… Întreab-o, vericule, nu-ți dau eu voie?!…

M:        – Pe nevastă-ta!?… (Bate câmpii, s-a cherchelit).

C:         – Ce dracu, Țambal!… n-o cunoşti?

M:        – Bravo, Costică!… îmi placi. (Dacă nici eu n-o cunosc!) Hai noroc şi să ne fie ca aseară! Te las, am plecat, s-a făcut târziu.

C:        – Mă omule, ce dracu’!… mă lași ca la dentist? Ce-a zis   madam, i-a plăcut surpriza?

M:        – O-ho!…, mai întrebi? Să facă infarct şi mai multe nu…

C:        – Ei!… nu mai spune?

M:       – Când a văzut-o… ce s-a mai bucurat, juram că-i o fetişcană de liceu. Ştii, o cam neglijasem în ultimul timp, că ea îmi zice că sunt mai mult cu tine, dar aseară a fost… tare, ce mai! Mi-am scos pârlela.

C:        – Nu mai spune?

M:       – Îi sticleau ochii, am zis c-o mănâncă. Femeia-i tot femeie… sensibilă, ce mai… iubitoare, domnule, plină de tandreţe, excitantă.

C:        – Te ascut…, și?

M:        – Ai văzut tu femeie să refuze darul bărbatului? Costică, dacă ştii cum să-i oferi surpriza…, se pierde. Parcă nu ştii ce plăcere simt ele? Proțapule, nu mai are rost să-ți dau amănunte cum a fost…

C:         – (Ia uite, tâmpitu’ de ce e-n stare, paiața dracului!). Nu vrei să ne aşezăm la o masă? Ei cu nunta lor, noi cu bairamul nostru. Păpuşico!…un rând. Vrei să ni se usuce gâtul, ha-ha-ha! (vine în fugă o fata tânără) Drăguţo, cred c-o să copertăm în noaptea asta?

  1. Cooperăm, domnișoară… Nu-l lua-n seamă că e nărod.

C:   Păi… da, corpertăm… că ți-ai găsit la amărâţii ăştia de nuntaşi să fie atenţi cu fetiţele frumoase?… (îi pune o bancnotă în decolteul rochiţei, picoliţa se retrage în grabă) Ha-ha-ha!… să-nebunesc dacă nu   m-a fript la degete, Țambal. Are artilerie grea, nu glumă… (suflă-n palme) …Țigară Mărășești, nu te arzi… da te pârlești.

M:       – Ce mai… dogoreşte pană la mine; laser ala Coandă olteanu’, hă-hă-hă!…

C:        – … Ia zi-i mai departe, cum fuse? (Pungașu’… iar se bărbiereşte…)

M:       – La început nu-ndrăznea și a pipăit-o puţintel…

C:        – Cine?!…

M:       – Lilica, nevastă-mea; ce uituc ești!… Ne-ncrezătoare, dar i-a făcut o mică probă… Dorea să vadă dacă-i pe măsura ei. Când a simţit-o ca e caldă,     a-nceput să tremure ca o sulfină și se-nroșise toată.

C:        – Nu mai spune!?… Mitică, mi se ridică tensiunea.

D:        – Să mor, amice! Dacă-ai fi văzut-o cum o strângea… Păi, de câd n-a mai simţit ea o aşa căldură? Şi-a aşezat obrazul pe ea, a   prins-o în mână, o mângâia, a pupat-o îndelung…

C:        – Si-a pus obrazul pe ea și a pupat-o?!…

M:       – Nu ţi-am spus? Pe onoarea mea de mușteriu la Matilda-n Grădinari!

C:        – Banditule, şi ţi-a plăcut figura?

M:       – Pai… de ce nu?

C:        – Mă rog, cum ai învăţat-o, aşa o ai. (… Al dracu’ de pungaş, i-o serveşte caldă!… S-a dus în baie, perversu’ dracu!… altfel de unde?… canci și sfânta cruce).

M:       – Costică, am pregătit-o din timp, (îi spune la ureche) fără s-o vadă. Ce s-ar mi fi bucurat și a ta, e-he!…? Parcă-mi șoptește cineva… că o s-o ceară de la a mea. Dacă i-o arată se îndrăgosteşte de ea.

C:        – S-o vadă!?… (Uite nemernicu’ dracu’ o vrea și pe Frusinica mea?) Păi… aşa ceva…, eu zic că se foloseşte pe întuneric.

M:       – De ce pe-ntuneric?!… Pe lumină are plăcere deplină.

C:        – Bine că ai apă caldă… (A mea n-ar admite aşa ceva… Doamne fereşte, cu lumina aprinsă!?….)

M:       – Şi-o încălzeşte singură, are tot ce-i trebuie.

C:        – Mă rog, dacă are… (Al dracului, i-a pus şi termostat).

M:       – Când i-a simţit căldura, a sărit la mine şi m-a pupat… (vrea să-l sărute, dar Costică se retrage, sfios), apoi a zis printre sughiţuri: „Mitică, de ştiam că-mi pune tot sângele-n mişcare, ţi-o ceream mai demult.”

           Credeam că se sufocă, aşa de neastâmpărată era.

C:        – Cred şi eu… (Ăsta a speriat şi pe dracu’… dar femeia, mă rog, nu se sperie cu una cu două).

M:        – Proțapule, nu-mi venea să cred ochilor: soacră-mea… doar o știi că abia o mai țin balamalele, a fost atât de entuziasmată ca m-a rugat să i-o dau şi ei.

C:        – Coniţa Safta, a vrut-o şi ea!?… (Sfinte, fii bun şi iartă-i păcatele). Mă faci să-nebunesc: bătrâna era de față?

M:       – Cum să nu! Păi… facem ceva ca ea să nu știe? Săraca de ea!… ştii cum sunt astea bătrâne, curioase foc nevoie-mare: mititica… dorea s-o ţină la picioare, să-i pună și ei sângele în mișcare.

C:        – (Hodoroaga, o vrea între picioare?!…) Nu-mi vine să cred urechilor ce aud!… (Baborniţa a poftit la ea?!…)

M:       – Costică, ce vrei să zici de mama soacră?!

C:        – Că i-ar place şi ei tot încălzită.

M:       – Şi!… mă rog, de ce să nu i-o dau şi ei, că-i suferindă… Vai şi-amar de capul ei. Abia îşi mişcă…

C:        Trupul de amantă abandonată…(târtiţa).

M:          – Te rog!… nu-ţi permit. Mama soacră nu-i ce crezi tu.

C:        – Nu e!… dar pofteşte?… ha-ha! Stă de față când tu i-o dai lu’ fii-sa?

M:       – O foloseşte şi ea… că de-aia am adus-o în casă, să le scoată răceala din oase la amândouă.

C:        – Treaba ta. Jur că te vede Cel de sus.

M:       – Lasă să mă vadă, am şi eu pomană pe lumea cealaltă, doar le-am făcut un bine.

C:        – Te cred…, dacă le bagi căldură-n oase, mai bine nici că se putea.

M:          – Mă găgăuță, o să-i prindă foarte bine şi la a ta: o cizmă electrică face minuni!

C:        – Cizmă electrică?!…

M:          – Ha-ha-ha!!!… Mare tâmpiut mai ești!… La ce dracu te gândești?

C:        – Păi… la nimic. (picolița le cere banii pe halbe) Păcat de bere…

POETUL:

L A   F Â N T Â N A   D E   L A   D E L U

La fântâna de la Dealu,

Unde-mi adăpam eu calu’,

Nu cu apă, ci-i dam vin…

Şi-mi luam merele din sân

De la mândra bălăioară,

Care m-a iubit o seară…

La Măriţa-n cârciumioară,

Şi n-a vrut nimic să ceară.

Nici cercei, nici mahmudele;        

Mi-a dat buze subţirele…

Pentr-un şirag de mărgele,

S-o strâng în braţele mele. Bis:

 ***

La fântâna de la Dealu,

A-nflorit mărgăritaru’…

Iar codru’ mi-este-nverzit,

Cu lăstari s-a-mpodobit.

Privesc cerul şi pământul…

La mândra mă duce gândul:

„Unde-o fi, cine-o iubeşte,

La mine se mai gândeşte?”

Stai voinice să mă uit!…   Bis:

Ce-a fost drag, s-a pustiit,

Iar Măriţa nu mai este,

S-a dus crâşma din poveste

*****

MARIN VOICAN GHIOROIU

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Apart Hotel “Best Choice” Sinaia

Cazare in Sinaia “Best Choice Apartments” Apart Hotel “Best Choice” Sinaia cuprinde două a…