Home Breaking News Stiri Prahova “OMUL” Toma T. Socolescu in lumea Rotary

“OMUL” Toma T. Socolescu in lumea Rotary

17 min read
0
0
234

In cadrul capitolului “SOCOLESCU – OMUL“ introducem subcapitolul “Socolescu in lumea Rotary“. Miscarea rotariana aparuse, sub forma unui club, in 1905 la Chicago si apoi, in mai putin de un sfert de veac, patrunsese, cu cluburile ei, in majoritatea tarilor cu regimuri democratice din lume. 

In miscare intrau oameni de succes in afaceri sau in cariera, instruiti, de o mare onestitate si generozitate.

In club, membrii cautau si clipe de destindere, intr-o atmosfera placuta, alaturi de oameni care, ca si ei, erau respectabili, culti, spirituali, sinceri. Se crea o legatura de prietenie, solidaritate intre rotarieni pe deasupra oricaror vederi politice sau credinte religioase. Scopul principal, obiectivul fundamental al miscarii rotariene, era acela al servirii comunitatii, care avea sa se concretizeze dupa ani si ani in sloganul “serviciul mai presus de sine”.

In Romania, primul club Rotary a fost cel din Bucuresti, infiintat in aprilie 1929, apoi, pe rand, s-au infiintat alte sapte, printre care a fost si cel din Campina (1933). Ultimul aparut, al noualea, a fost clubul Ploiesti, ca un club provizoriu din primavara (martie-aprilie) 1936 si cartat (oficial, deci) de la 1 iulie acelasi an.

Toma T. Socolescu avea din plin calitatile unui rotarian, asa incat este de inteles de ce a gasit imediat drumul spre clubul Ploiesti. Mai mult decat atat, in mod cert, este si unul dintre fondatorii clubului, activand aici inainte ca acesta sa fie constituit in mod oficial. Se afirma ca ar fi facut, mai intai, parte din clubul Campina, unde s-au pregatit cativa rotarieni/ploiesteni inca din 1935. Lucrul este foarte posibil deoarece el era foarte cunoscut in orasul de pe Prahova unde avea multe relatii si chiar rude apropiate. Mai mult, la Congresul de la Arad (1936), delegatul Campinei raporta ca patru dintre fondatorii clubului Ploiesti erau membrii lor. Din pacate, nu cunoastem decat numele a doi dintre ei, George Balif si Alexandru Krupenski. Unul dintre ceilalti doi ar putea fi Socolescu. Se mai spune ca ar fi fost unul dintre fondatorii clubului Campina, dar aceasta nu este posibil deoarece avem lista acestora din 1933 si el nu figureaza pe ea.
In clubul Rotary Ploiesti, T. T. Socolescu a venit complet avizat: cunostea statutele, obiectivul fundamental si chiar cutumele. Cum era un om obisnuit cu ordinea, punctualitatea, cu indeplinirea obligatiilor, nu a avut niciun fel de probleme nici cu cotizatia, nici cu celelalte contributii, nici cu frecventa (asiduitatea).

La club, Socolescu s-a simtit totdeauna bine. Nu a trebuit sa renunte la niciunul dintre bunii sai prieteni (Ion Ionescu Quintus murise in 1933), ba pe unii ii si invita la activitatile deschise ale clubului (baluri, donatii). Pe unii dintre ei, i-a gasit aici, dar este greu de spus daca nu cumva chiar el i-a adus. Este vorba despre fruntasii iorghisti Dumitru Munteanu – Ramnic, Stefan D. Motoiu, Corneliu Tacit cu care aborda aici si alte probleme decat cele politice. Si dintre ceilalti, pe cei mai multi ii cunostea dinainte. Cu profesorul si scriitorul I. A. Bassarabescu colabora de mai multi ani in conducerea asezamantului cultural “Nicolae Iorga“. Cu inginerii Gh. Balif si J. G. Duqué ca si cu G.Iosifescu, Gabriel Papp si cu altii conlucrase si conlucra in cadrul Camerei de Comert si Industrie Ploiesti.

Ca atare, este firesc ca Socolescu sa fi asteptat cu nerabdare sedintele saptamanale. La inceput, mai ales in timpul provizoratului clubului, sedintele s-au tinut in casele unor membri, in special la prietenul lui Stefan D. Motoiu (azi Restaurantul “Boccaccio”, fost “Bulevard”).

Foarte curand, s-a hotarat ca intrunirile sa aiba loc in sala de mese a Scolii de Menaj din Ploiesti de pe strada Gheorghe Grigore Cantacuzino nr. 19. Sala se gasea in curtea institutiei amintite, intr-un pavilion nou construit.
Desigur, aprobarile pentru aceasta le-a obtinut D. Munteanu- Ramnic, dar unele amenajari care sa-i dea un aspect frumos, o decorare adecvata, credem ca nu i le putea datora decat lui Socolescu.

Ziua sedintei saptamanale era miercuri, iar ora de incepere era 8,30 p.m. (post meridian), respectiv 20,30. Ora ar parea cam tarzie, dar Socolescu, ca si ceilalti, erau obisnuiti cu ea pentru ca si la celelalte cluburi la care erau membri (cele politice sau de divertisment) sedintele restranse incepeau in acelasi moment al serii. Domnii luau cina acasa, cu familia, si apoi plecau la club, intorcandu-se acasa tarziu, pentru culcare. De altfel, si la Scoala de Menaj, elevele luau cina de la ora 18,00 la 18,30 si apoi se retrageau in corpul principal pentru “meditatia“ de seara (pregatirea temelor). Ramanea destul timp pentru curatenie, aerisire, montarea insemnelor rotariene (drapelul, clopotul) si chiar sa i se dea un aspect festiv.

Memoria Zidurilor – Toma T. Socolescu

M-as opri asupra unei alte probleme pe care doar o intuiesc, pentru care nu pot sa aduc niciun exemplu concret. Este vorba despre rolul pe care activitatea si indemnurile sale le-au avut in promovarea arhitectilor prahoveni. Ca urmare, in soarta unor oameni.

Am participat la o intalnire a elevilor din cursul superior cu el, pe la inceputul anului 1944, in amfiteatrul Liceului “Sfintii Petru si Pavel”, in care a vorbit despre arhitectura si arhitecti. Nu si-a manifestat intentia de a face orientare profesionala cuiva, dar a vorbit atat de convingator si de frumos, incat cel putin zece dintre adolescentii prezenti acolo au devenit arhitecti cunoscuti. Unul dintre ei, Petre Iliescu, mi-a marturisit cat a contat pentru el aceasta intalnire.

Mai multe in aceasta directie stiu de la un prieten, ceva mai in varsta ca mine, de mult decedat. Athanasie (Tasel)

Petrescu a fost dat de tatal sau la Liceul Comercial, pentru a deveni, ca si el, functionar la CFA. Absolvent al acestuia, dupa legislatia de atunci nu avea drept sa urmeze decat Academia Comerciala, lucru pe care nu a voit sa-l faca. Atunci a inceput sa lucreze ca functionar (contabil) pe ici, pe colo si a ajuns, probabil, in aceasta calitate, in biroul de arhitectura al lui Socolescu. Foarte curand, acesta i-a remarcat talentul si i-a dat primele lectii de desen, restul a invatat singur privind la ce faceau cei din jur. In timpul razboiului, Socolescu si-a imputinat, tot mai mult, personalul si a inceput sa-l foloseasca si pe el ca desenator, dupa ce i-a mai dat alte lectii si indrumari. Dupa razboi, cand s-a dat voie si celor cu bacalaureat comercial sa urmeze orice facultate, Tasel Petrescu s-a inscris la Drept. A constatat, dupa un an, ca nu-i place, ca nu este facut pentru asa ceva.

Si atunci s-a gandit sa urmeze arhitectura. L-a vizitat pe Socolescu la Paulesti si acesta l-a incurajat, l-a asigurat ca va reusi si l-a indrumat precis ce trebuie sa invete, ce trebuie sa stie. Si, intr-adevar, a urmat arhitectura, luandu-si diploma in 1953, dupa care a practicat, cu succes, in Ploiesti.

Peste mai multa vreme, intalnindu-ma odata cu el, mi-a spus:
– Stii ca a murit Socolescu? De vreo trei ani… Si eu n-am aflat nimic. N-am fost nici la inmormantare cu o floare si cu o lumanare… Si omul acesta m-a facut ceea ce sunt…

Dar cel mai convingator exemplu pe care il putem da este cel al inginerului Constantin Ilie. Nascut in comuna Paulesti, l-a cunoscut de mic copil pe Socolescu, ca primar, ca neintrecut gospodar, ca om de bine. El l-a sprijinit, efectiv, pe baiat, i-a convins pe parintii sai ca trebuie sa-l dea la liceu, i-a indrumat, i-a ajutat chiar material si i-a deschis, astfel, portile invatamantului superior.

Ajuns inginer, si-a faurit, urmand neobosit exemplul lui Socolescu, o cariera de munca si corectitudine, de realizari, de modestie. Nu a uitat niciodata ce-i datoreaza binefacatorului sau si si-a facut un punct de onoare din permanentizarea memoriei lui. A aderat la toate actiunile pe aceasta linie, unele chiar initiate de el sau la staruintele lui. I-a oferit un loc de cinste in succinta, dar substantiala monografie a comunei Paulesti, pe care a ilustrat-o cu multe fotografii inedite si pe care o vom folosi si noi in serialul nostru. L-a evocat pe Socolescu in mai multe articole publicate in presa locala si este coautorul unei mari si valoroase monografii asupra lui Socolescu.

A fost unul dintre initiatorii comemorarii lui Socolescu la implinirea a 50 de ani de la moartea sa, care s-a transformat intr-un eveniment cultural de seama al orasului nostru. A staruit ca nimeni altul si s-a zbatut pentru ca sa se ridice in fata Halelor Centrale (in decembrie 2010) un monument lui Socolescu, care sa-i tina chipul prezent in memoria generatiilor de ploiesteni.

Nu s-a multumit numai cu aceasta, ci a nazuit la mai mult, a dorit ca figura marelui inaintas sa patroneze si comuna pe care a condus-o odinioara. A umblat, a staruit, a convins si, in primavara tarzie a anului 2011, pe vremea ciresilor, la Paulesti a fost dezvelit bustul lui Socolescu (creat de sculptorul Macovei).

Pe langa toate acestea, vorbeste mult, vorbeste in public despre marele arhitect si este o placere sa-l asculti. Desi este un om linistit, cumpanit, cand ajunge sa spuna ceva despre el, vocea ii capata caldura si o puternica incarcatura emotionala.
Nu vrem sa lasam impresia ca aceste calitati morale si umane ale lui T.T.Socolescu au fost apreciate numai de generatiile mai tinere. El a fost unul dintre putinii norocosi care au fost recunoscuti, pretuiti si iubiti de majoritatea contemporanilor sai. A fost sarbatorit, in mai multe randuri, dintre care amintim pe cea din miercuri, 8 iulie 1925, la care au participat peste 200 de persoane din tot ce avea judetul mai reprezentativ in administratie, viata politica, invatamant, cultura, justitie, sanatate, banci si oameni de afaceri, biserica etc. In zecile de cuvantari rostite, ca si in mesaje sau telegrame omagiale, se dovedea ca toate realizarile lui de pana atunci sunt bine cunoscute si pretuite, multumindu-i-se pentru munca, dar si pentru cinstea si omenia lui.

SURSA: http://www.ziarulprahova.ro
Paul D.POPESCU
Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Prahova

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Autostrada de pe Valea Prahovei este lăsată pe mâna primarilor

Autoritățile vor să apeleze la o metodă inedită pentru a construi o autostradă pe Valea Pr…