Eugen EVU

Motto: Primim din America

“Arzi, deci exişti!Ce vîlvătăi

ce rug superb sînt anii tăi!

Dacă-ai muri şi iar te-ai naşte

În acest semn te voi cunoaşte:

Trecut prin flăcări, pur, subţire,

Şi mistuit în omenire”.

Nina Cassian, trans-nonagenară

O pagină din „epopeea zgîmbaiana”*  Hazul şi grotescul – sau Titi zis Zombi*  Chestia aia… revoluţie…*! „striviţi partidele”! Zgîmbău de Hunedoara, sau noua heraldică a corbilor de semănături…

Realizările 1990-2011, ale artistului plastic de care facem veselă şi necum tristă vorbire aniversară, aşa cum au apărut în răposata revistă Memoria, a fie iertatului Banu Rădulescu, fost pacient pe rotile la Geoagiu Băi. Prietenii ştiu de ce.

Anno Domini 1990. Un tânăr agitat foarte, revoluţionar cu banderolă în decembrie, acum plin de verva revoluţiei justiţiare, cocoţat pe wc-urile stadionului „Corvinul”, cu o pancartă, la vizita electorală a lui  Ion Ilici-Iliescu şi Dan Iosif, Constantin Zgîmbău scapă de furia aplaudacilor fanaţi ai „Eliberatorului”. Îi public în ziarul „Renaşterea Hunedoarei” un atac la adresa orfelinatului din Baia de Criş, unde C.Z. îl acuză pe director că ar fi fost abuzat în anii internării lui acolo, (el fiind nu orfan, ci abandonat de familia săracă,  cu numeroşi copii, originară din Moldova. Îi public şi un drept la replică directorului. Înainte de a pleca la facultate, C.Z. iniţiază campanii de distribuire a ajutoarelor venite  din occident (Franţa, Olanda, Germania), pentru orfanii din judeţ, cu un activism ieşit din comun şi apoi se manifestă protestatar. La facultate, devine lider sindical al studenţilor şi erou al unor acţiuni protestatare, soldate cu acte de violenţă în urma cărora Zgîmbău este amendat (amenda i-o plăteşte Ion Cristoiu, care avea un subiect suculent astfel), dar apoi, acuzat de agresiune, Zgîmbău este deţinut în penitenciarul Bîrcea. Va susţine că adevăratul motiv ar fi unul politic…

Coment redacţional 2011: Curioase sunt câteva detalii din estimp.

1. Zgîmbău nu s-a aliat cu dl ex. fost preşedinte de onoare al revoluţionarilor hunedoreni (oraş martir, cu şapte împuşcaţi în dec. 1989) – Iv Martinovici, nici cu primul senator emanat din zonă, dl. prof Diniş Ion, fost prof. de marxism, nici cu ţărăniştii lui Coposu, pe listele cărora eroul C.Z. a candidat iniţial, ci abia mai târziu, cu pedeliştii lui Stolojan-Pogea, sub cerul portocaliu al Hunedoarei.

Revenind lapidar la story-ul  comemorativ:  întemniţat la Bârcea, Titi acuză poliţia (fosta miliţie) de nedreptate, remember excelente versisaje de CARICATURĂ, a la maniere de Goya în perioada CAPRIICIILOR, dar el  fiind şi subiect frecvent al presei în alegerile locale şi parlamentare, caricaturizând-o prin expoziţii ulterioare, şi devenind subiectul preferat al ziarelor  şi tv. locale. Un amic, big jurnalist post-revo’, bine a zis: „Păi  măi, Gelule, dacă nu ar fi Titi, noi ce am avea să scriem la ziar?”

Este susţinut de p.d. iar  fiind susţinut de Ghe. Pogea, primarul ales N. Schiau îl va salariza ca funcţionar principal al primăriei Hunedoara, calitate în care C .Z. va dirija tot ce mişcă în domeniul artei şi culturii, etc. La alegerile din 2007, candidează pt funcţia de primar, dar nu obţine decât  cca. 15 voturi… etc… Epopeea zgîmbăiană  culminează cu „spectacolul” care, peste ani, va semăna cu cel al secuiului Barna, recent (2011), al spânzurării simbolice în piaţă, a unei păpuşi din cârpe numite Avram Iancu. Zgîmbău, însă, a oferit un spectacol cum spune el „hazos şi grotesc”, datorită pierderii alegeri locale de dl primar Schiau, (pdl) în favoarea, în favoarea lui Ovidiu Hada (pnl): în faţa primăriei, a înscenat un absolut ionescian teatru-ambulant, în care a intrat îmbrăcat în zeghe, pe platforma unui camion de pompe funebre, strigând lozinci, eshibând scene în care îşi auto-înscena execuţia dă către călăi mascaţi, a la maniere medievale, etc. Apoi a stat câteva zile în „ recuzita” de rigoare, la uşa primăriei… Neluat în seamă, el a intrat cu lanţuri la picioare în clădire, astfel determinându-l pe primară să îl evacueze cu jandarmeria… Astfel a luat sfârşit episodul ix al unui lung serial, de 20 de ani, din tele-novela-epopee (cum preferaţi), a dlui Titi care în anii 1990, clama curentul revoluţionar în artă, îmbrăcat în sumanul lui Zelea, „Zombart”, adică, explica el, de la Zombi africani, sau dacă vreţi strigoii din mitologie.

Cu toate faţetele ei, epopeea lui Titi este într-adevăr, o alegorie grotesc- hazoasă, a ultimilor 20 de ani, din fosta cetate a oţelului, Hunedoara. Iar acum, dl profesor de desen Constantin Zgîmbău, stabilindu-se pe dealul Ghelariului, pare a fi atins înţelepciunea, dedicându-se catedrei, şi valorificându-şi, se aude că e un as al proiectelor şi al facerii banilor prin artă, talentul autentic, pe care personal îl consider nu atât rodul şcolii, cât al frustrărilor din copilărie şi resimţite cu surdină, probabil până în adâncile bătrâneţi…

–––––––––––––––––––––––-

P.S. Dragă Titi Zombartistule, ca fost editor al acelui săptămânal numit „Renaşterea Hunedoarei”, care avea deviza creştină „Dacă dragoste nu e, nimic nu e” (via Marin Preda), după 20 de ani parafrazez: „Dacă adevăr nu e, mai nimic nu e!”

***

Notă:

Constantin Zgâmbău face greva foamei, după ce a înfundat şi puşcăria pentru modul extravagant de a se certa cu puterea. Artistul hunedorean este încă în greva foamei şi spune că nu va renunţa nici în ruptul capului până când comisia  de disciplină nu se va întruni să analizeze plângerea formulată de primarul Ovidiu Hada. Acesta din urmă a declarat că o parte din membrii comisiei au demisionat şi că aceasta va fi formată când se vor găsi oamenii necesari. „Când va exista o comisie ea se va întruni. Voi propune ca domnul Zgâmbău să fie expertizat psihic la Bucureşti şi îmi pare rău că legea nu îmi permite să îl arestez”, a declarat edilul şef  Hada. Zgâmbău povesteşte că a început campania  de proteste încă din 1990” de la chestia aia care-i zice revoluţie”. „De atunci mă aflu în opoziţie cu toate puterile, pe care am reuşit să le irit nu mult, ci foarte mult, motiv pentru care eram vânat. Cu toate acestea, orice protest  al meu s-a bazat pe spectacolul vieţii. Protestele mele îmbină hazul, dar şi grotescul, totul fără violenţă” a declarat Zgâmbău. Dar seria lungă de proteste la care a participat Zgâmbău a sfârşit de două ori în închisoare, odată la Jilava şi odată la Bârcea Mare.

Eugen EVU

Hunedoara

Aprilie 2011

Foto Zgâmbău TV Deva