Paul LEIBOVICI: Consider ,,studiile critice” ca un factor esențial în formarea unui punct de vedere propriu asupra unui text literar
Critica poate fi uneori foarte rece și uneori rigidă. Rolul studiilor critice este unul din importanții factori literari. Pe deoparte , criticul literar prin articolele sale îi sfătuiesc , îi orientează pe cititori.În același timp îi informează-în legătură cu specificul operei-romanul, povestirea,poezia respectivă..Îi ajută pe cititori să discearnă între valoare și nonvaloare. O analiză a unui text făcută de un critic, ajută pe lector să vadă mai bine unele lucruri, pe care doar le intituiește.
Totodată este o provocare în a cunoaște mai bine ceea ce se scrie azi și stimulează propria opinie. Nu există o singură interpretare critică a aceleiași opere literare .Lectorul are posibilitatea de a alege dintre diferitle puncte de vedere.Pe baza gustului propriu și a experienției de lectură ne putem face o idee personală despre o anumită operă literară.
Dar pentru aceasta avem nevoie de reperele pe care ni le oferă Critica literară.Deși, fiecare are propriile gusturi ,criticele literare au un rol destul de important în formarea și formularea unui punct de vedere propriu asupra unui text literar.
Cronicarul este,,oaia cea neagră,,a literaturii de tot felul, temut uneori, iubit niciodată, omul cu cei mai mulți dușmani și cu cei mai puțini prieteni.
Cronicarul este un magistrat anonim.
,,Scriitorii ,,sunt iritați de cronicele literare și numai cîțiva îi ,,întrevăd,,onestitatea. Nu-i deloc iubit,,niciodată,,.Cronicarul are fericirea de a impune o carte,dar această fericire e plătită cu sînge. Pentru un critic al actualității literare ,cunoașterea este elementul de bază.
Cronicarul își asumă elementul determinant și condiția de bază a profesiei sale. Studiile critice au un rol important în formarea unui punct de vedere propriu asupra textului literar deoarece constitue un reper esențial în înțelegerea corectă a textului literar, facilitează interpretarea acestuia de către critică.
O recenzie asupra unui roman, povestire, poezie este realizată de o persoană competentă, cu pregătirea de specialitate și cu experiența în domeniul respectiv. Are menirea de a expune opinia și al orienta pe cititor în înțelegerea textului prin descifrarea sensului.
O carte are mai multe semne și încă mai multe sensuri. Pe lîngă lumea reală sau întruchipată, pe care o naște o carte , toate mecanismele ei de construcție narativă sau de expunere a ideilor, aceasta mai are și un autor care o elaborează, iar autorul are un nivel de cultură pe care lucrează. Dar o carte nu este și profund impregnată de coodonate specifice, temporare și științifice ale timpului, ale temperamentului , din cauza culturii autorului.
Cronicarul literar nu poate aborda într-un singur articol , toate posibilitățile unei cărți, toate temele exploatate de autor, toate elementele de naratologie, toată viziunea autorilor.
Cronicarul profesionist încearcă să facă o prezentare neutră a cărții.
Cronicarul este obligat să spună cititorului , dacă ia plăcut sau nu, dacă o carte e impresionantă din punctul său de vedere, dacă apariția ei este justificată.
Lectura unei cărți seamănă de cele mai multe ori cu o confirmare sau cu o informare a preocupărilor criticului, iar articolul este întotdeauna un reflex metadiscursiv al acestor confirmări sau infirmări.
Partajează acest conținut:
Un comentariu