Am pornit-o la drum de cu zori cînd șoseaua e mai liberă, aerul  mai proaspăt și razele soarelui încep să se încălzească.

Satele Cozla și culmea Pleșului ,ce se află la poalele a două culmi muntoase ,din m-ții Bistriței,nu le-am cunoscut nici cînd.Prin aceste meleaguri trăiește o comunitate de oameni-oieri din tată în fiu,care respectă cu strictețe obiceiurile,tradițiile transmise din generație în generație. Stelian îmi povestise de boțurile de brînză ținute la păstrare în butoaie ,de pastrama rumenită în fum de brad sau de înghițiturile de țuică care se scurg lin pe culoarele interioare și fac minuni sus unde se găsește spiritul .

Tot umblînd ba pe cărări pietruite,ba pe străzi neasfaltate ,am ajuns drept cînd se simțea parfumul de pîine coaptă,de-abia scoasă din cuptor și care te îmbia la o gustare. Cu toată vîltoarea de omenire care umplea drumul care ducea spre mijlocul așezării ,am dat peste Ion a lui Leana roșcata,cioban din tată-n fiu. Omul nostru,cunoștiință veche a lui Stelian,  atrase atenția prin ceaunul de mămăligă ce bolborosea molcom și în care bădița Ion amesteca încetișor,încetișor cu făcălețul firicelele acelea ca steluțele de un galben-auriu care se transformau sub ochii noștrii în mici buburuze. Lîngă bădița s-au strîns grămadă de omenire ,veniți din toate ulicioarele din jur,ș-acum urmăreau cu ochii ca cepele ,mișcările încete ale mîinilor lui nea Ion. Stelian se tot băga,despărțind rîndurile și trăgînd după el pe orășanul a cărui privire ar fi vrut să imortalizeze ,ca într-un foto,tot și pe toți cei adunați în jurul lui nea Ion a lui Leana roșcata. Se făcea, tocmai cînd eram la un pas de focul aproape domolit, mămăliga din ceaun din care se ridicau valuri de mirosuri îmbietoare ale brînzei de burduf în coajă de brad .Badea Ion ridică privirea spre noi cei care-l înconjuram,scoțînd de sub mustața care-i acoperea și partea de jos a bărbiei,un zîmbet .Privirile noastre întrebătoare au găsit răspunsul în mișcările palmelor sale care ,cu dibăcie pregătea porțile de bulz,spre satisfacția celor mulți cărora le curgeau balele și dădeau semne de nerăbdare.

-Uite frate-miu ,bulz ca la stînă!. Stelian îmi șopti :doar pe aici poți mînca astfel de bunătăți! Fiecare din cei ,,cască-gură,,din apropiere au primit cîte un boț de mămăligă aburindă. Stelian desfăcu boțul cu îndemînare,iar eu ,cu toate că degetele de orășan ,mă frigeau,l-am desfăcut mai pe-alene.

Minunea se arătă în sclipitul privirii ,care deslușea brînza care începuse să se topească.Stelian se aplecă și-i îmbrățișă corpul acoperit cu o bundiță. Era lucru de mînă.Se putea mîndri nea Ion ,căci mîinile harnice,pricepute ale Ninei, nevastă-sa crease această tradițională și în acelaș timp frumoasă lucrătură,a artistei .

Viața de oier a lui badea Ion o cunoșteau Stelian,precum și unii din cei din jur care ajunseră la tîrg încă din zori zilei.Gospodarul avea cam 500 de oi mari și cîteva sute de cîrlani.Oile mai erau pe vîrful dealului,la vreo cîteva sute de metri de gospodărie.Doru,băiatul ăl mai mic de vîrstă dintre cei trei și Jenica ,fata care-și cîștigase faima prin țesăturile ei,era cel care de abia pe la începutul lui septembrie cobora cireada de oi acasă. Era pentru prima dată,cînd taică-său,badea Ion ,îi încredințase cireada. Așa era tradiția.La împlinirea celor 12 anișori,băiatului –cel mai tînăr din familie,i se încredința cireada. Doru-era mîndru!Taică-său privea zi de zi spre vîrful dealului.Iar  mamei Nina,i se uscau lacrimile pe vremea ploilor,de grija ,,copilului!!

-Moștenesc oieritul din moși-strămoși și băieții o să mă moștenească.

Cu toate că specialiștii în prepararea brînzeturilor au început să dispară,nea Ion mai are succes. Marele secret constă în pășune.

Cei din jurul gospodarului erau numai urechi,ascultîndu-i vorbele povestirii.Curgeau lin ca apa pîrîului care trecea prin mijlocul localității. Ploile cădeau prin aceste locuri ,adesea la vremea lor.Stropeau iarba cu blîndețe,iar ea creștea cu firul ca de piatră și mirosul de brad.De aici,și gustul brănzei. Oile creșteau ,se înmulțeau prin aceste locuri păstrate,îngrijite generații după generații.Cine aduce oi de caracul de peste hotare,se alege doar timpuriu cu faimă și gologani.Nu la Noi! Să știți că una e oaia casei și alta e cea de peste hotare.Una e oaia crescută la munte și alta e cea de la cîmpie!Fiecare își trage seva din pămîntul care-l calcă.

-Ca și omul! Adăugă unul din jurul lui.

Cît despre oi aduse de pe alte meleaguri…e ca și omul care dacă-l răspămîntești,îl îmbraci cu aur,dolari…dar sufletul ,pielea,ba chiar și obiceiurile le păstrează,pînă la mormînt.

-Da ce-ai spune nea Ioane dacă apa,care o beau oile colo în pădure,pe munte ți-ar adce-o la stînă cu utilaje moderne,camere igeniezate și tot felul de utilaje electrizate?

-La noi,apa de munte e curată ca mărgăritarul,proaspătă și pe gustul oilor. Am mîncat din brănza olandeză…e bună ,nu zic ba!Dar are alt gust,altă culoare.Ia privește dumneata în albul ochilor unui muntean de-al nostru,și privește în albul ochilor unui neamț..Ambi trăiesc în inima muntelui.Dar una e verdele bradului la ei și altul …Brînza noastră de burduf e căutată pentru gustul ,mirosul specific. Noi o facem din lapte natural,nu adăugăm chimicale,mirodenii! Nu o …cum se zice..nu o pasteurizăm,adică nu-i adăugăm vreo chimicală.

Și uite așa,din vorbă în vorbă ne-am așezat pe banca de stejar proptită pe butuci priși sdravăn în pămînt.Gospodina Nina a adus paharele,Stelian a scos din geantă o sticlă cu vin și gospodarul Ion cît ai zice Hop! A învîrtit cu melesteul făina cu apă și sare,după care a pus în mijlocul mesei o mămăligă din care ieșeau aburii parfumați.Iar noi am frămîntat în palme brînza și cît ai zice hop!am amestecat-o cu brînza de burduf a lui nea Ion…

S-a întins o masă ca-n povestirile lui moș Creangă!Iar oaspeții ,s-au lăsat plecați spre casele lor odată cu apusul soarelui.

Paul LEIBOVICI
Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

O nouă ediție a Campionatului Național de Turism Sportiv “Ștafeta Munților” 2019 în Masivul Postăvaru

Asociația Alpin Club PRO-MONT București vă invită la cea de-a II-a Ediție a Trofeului “PRO…