Pilda zilei: „Crestini cu numele”

Trenul Bacau Iasi s-a oprit in Pascani pentru 20 minute ca sa fie schimbata locomotiva. Ma uit, pe fereastra, la peronul murdar al garii, in concordanta cu vremea proasta de afara, care tine de cateva saptamani bune, intunecand sufletele oamenilor. Trecatorii defileaza grabiti dintr-o parte in alta, fiecare cu treburile lor, cu gandurile lor…

Pe banca din fata ferestrei mele s-au asezat doi baieti, unul de vreo 12 ani si celalalt ceva mai mare, de 15-16 ani. Sunt bine imbracati si-mi par fara astampar, agitati. Cel mai mic ii da o tigara celuilalt si si-o aprinde cu mandrie pe a sa. In timp ce fumeaza amandoi satisfacuti, o tanara trece prin fata lor cu un bagaj in mana si „barbatii fatali” nu scapa ocazia sa o apostrofeze. Spre binele urechilor mele, geamul si distanta nu-mi permit sa aud ce au zis. Fata le da indignata o replica si trece mai departe, dupa care cei doi izbucnesc intr-un ras zgomotos.

Dupa citeva secunde cel mai mic scoate din buzunarul pantalonilor un celular ultimul model, il priveste satisfacut, se uita in jurul sau, dupa care, cu gesturi ample, demonstrativ, face un apel cuiva, il inchide la loc, il mai priveste o data plin de satisfactie si il baga inapoi in buzunar… Locomotiva suiera ascutit si trenul porneste scartaind din toate incheieturile, ca un mosneag impovarat de ani.

Fara sa vreau, imaginea celor doi baieti imi persista dureros in minte… Mamelor, unde sunteti sa va vedeti copiii? Oamenilor, care va autodeclarati „maturi”, ce modele oferiti generatiilor viitoare?

Traim intr-o lume care tinde sa devina o lume a nonvalorilor, in care adevaratele valori sunt infirmate, iar oamenii ce inca mai cred in ele, loviti fara crutare. Notiunile de „bine” si „rau” au devenit extrem de relative si de multe ori sunt confundate una cu alta. Botezati in religia crestina, am uitat complet de legamintul ce l-am facut cu Dumnezeu. Si ne-am creat singuri zei la care sa ne inchinam si sa le aducem drept ofranda timpul, mintea, trupul si in cele din urma sufletul nostru. Si astfel am creat un cult al Tigarii, un cult al Sexului, un altul al Bauturilor alcoolice, al Banului, al Drogurilor, al Celularului, al Televizorului s.a. Ne condamnam singuri la moarte, inlantuind sufletul nostru cu cat mai multe dependente, care au „darul” de a ne crea senzatia de stabilitate, caci credinta ne poate parasi, increderea si bunatatea le putem usor pierde daca nu suntem vigilenti cu noi insine, dar tigara si televizorul vor fi mereu la indemina, puse la dispozitia noastra cu falsa generozitate.

Traim intr-o lume a minciunii si a placerilor usor obtinute (dar care dispar la fel de usor… oare acest lucru nu reprezinta un semn de intrebare?), placeri care sa adoarma stropul de constiinta care mai striga in noi. Ratacind incalciti in aceste „lanturi”, fara un scop anume, uitam de fetele noastre, abia iesite din copilarie, care au devenit obiectul unor obscene placeri carnale, uitam de baietii nostri, ametiti de bautura printre atatea sticle goale de bere si vin, drogati, cu mintea undeva aiurea, departe de realitatea dura de azi si uitam de batranii nostri, lasati prada singuratatii si bolilor.

Copiii de doar citiva anisori, uitati cu orele in fata televizoarelor pline de desene animate agresive si infricosatoare prin limbaj si grafica, devin criminalii si destabilizatii psihic de maine. Nicicand nu a fost mai necesara o educatie sanatoasa si puternica pentru copiii nostri, acum cand, la orice colt de strada, raul pindeste, gata sa inhate sufletele lor naive, nepregatite si neinformate. Dar cum sa ne mai pese de ei, de vreme ce nici de noi insine nu mai avem grija, de vreme ce nici noi nu mai stim ce e bine si ce e rau? E greu, ca dupa un astfel de tablou dezolant sa ne mai amintim de Dumnezeu, sa intelegem ca El e raspunsul la intrebarile noastre. Daca afirmi asta, cel mult poti fi privit cu ingaduinta, daca nu ironizat.

Ce-i de facut? Am incercat in zadar, sa-i fac sa inteleaga pe cei din jurul meu micile mele descoperiri privind sufletul, Dumnezeu, iubirea si consecintele nocive ale anumitor comportamente, actiuni sau vorbe adanc inradacinate in constiinta oamenilor de azi.

Degeaba mi-am „tocit” gura zicandu-le ca marea majoritate a emisiunilor TV sunt „metode sigure de prostire in masa”, ca injuraturile au o foarte mare incarcatura negativa, ca banul a ucis mai multe suflete decat otelul trupuri, etc. etc. Cred ca multi au dus aceasta munca de convingere. Si, desi uneori mai incerc timid sa dau explicatii de acest gen, m-am convins de inutilitatea lor. Singurul lucru pe care il putem face e sa ne vedem de propriul nostru drum, sa ne imbunatatim continuu propria noastra viata si singura invatatura pe care sa o promovam sa fie propriul nostru exemplu.

Desigur ca nu e usor si prima piedica pe care o vom intalni va fi chiar lumea inconjuratoare. Pentru ca nu numai ca lumea va continua sa se inchine idolilor mai sus amintiti, dar va face tot posibilul sa ne impiedice sa evoluam. Se spune ca lumea iti va ierta toate nelegiuirile savarsite, dar nu te va ierta niciodata daca vei incerca sa fii mai bun, sa te ridici deasupra celorlalti. Crestini cu numele doar, prea multi au uitat datoria ce o au fata de ei insisi si fata de semenii lor. Si, complacandu-se intr-o stare de stagnare calduta sau de involutie comoda, impiedica pe altii care incearca sa taie lanturile ce le sufoca sufletele. Cu tristete am aflat ca a incerca sa duci o viata corecta si care sa implice evolutie presupune, pe langa mari eforturi, o oarecare „izolare” fata de lumea inconjuratoare, uneori chiar fata de persoane dragi, care nu inteleg drumul ce vrei sa-l urmezi. Si totusi, oameni care au ales „cararea cea strimta” se mai gasesc pe ici pe colo si sunt oricand dispusi sa iti intinda o mana de ajutor.

Sa incercam sa fim crestini adevarati, cu un singur Dumnezeu, o singura credinta, daca tot am fost binecuvintati cu botezul in aceasta minunata religie. Sa castigam un suflet liber, o minte linistita si profunda, un corp sanatos. Sa dam ascultare glasului din noi, lui Dumnezeu din inima noastra si sa ne luptam cu toata puterea noastra pentru a fi mai buni, mai iertatori, mai darnici, toleranti si milostivi. Sa alegem adevarul in locul minciunii! Sa avem curajul de a fi noi insine – este strigatul unei constiinte care nu se vrea ignorata!

Si nu in ultimul rand, sa avem grija de batrinii nostri, caci ei sint izvor de intelepciune si blandete. Sa avem grija de copiii nostri, caci ei vor fi mamele si taticii de maine, ei vor hotari maine soarta lumii acesteia. Si maine e atit de aproape…

Fiti împlinitori ai Cuvantului, nu numai ascultatori, inselandu-va singuri.
Religiunea curata şi neantinata, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, este sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor, si sa ne pazim neantinati de lume.