O mamă şi fiica ei de cinci ani
Trăiesc din 42 de lei

Sunt copii pentru care începutul anului şcolar nu reprezintă o mare bucurie. Nu aşteaptă cu drag să-şi revadă colegii şi nici nu umblă prin magazine de mână cu părinţii lor în căutarea ghiozdănelului preferat sau a rechizitelor necesare. Îşi doresc mai degrabă ca părinţii lor să scape de sărăcie, să se angajeze şi mai ales să aibă o locuinţă sigură, care să nu cadă noaptea peste ei.

Povestea Liviei
Aşa gândeşte o fetiţă de cinci ani din Urlaţi, care locuieşte cu mama sa în Ceptura, într-o casă pe care adevăratul proprietar a cumpărat-o să o demoleze. Casa lor adevărată a ars acum doi ani şi până vor reuşi să construiască alta, Livia şi mama sa, Constanţa, sunt nevoite să stea în camera cu peretele şubred care deocamdată a scăpat demolării. “Mama nu are bani să-mi cumpere haine noi pentru grădiniţă şi nici pentru caiete, pixuri şi ce ne mai cere doamna. Mi-a luat carioca şi le păstrez pentru la grădiniţă. Mi-ar fi plăcut să desenez şi acasă, dar nu mai are bani de încă unele. Eu vreau să ne mutăm mai repede la casa noastră şi nu mai am deloc răbdare”, spune Livia Botnar şi dacă nu ai vedea mogăldeaţa cu ochi albaştri, ai crede că vorbeşti cu un adult. Copilul acesta maturizat prea devreme are nevoie anul acesta de mai mult sprijin, pentru că intră la grupa pregătitoare. Va începe să scrie şi să citească şi pentru toate acestea e nevoie de material didactic. Mama îşi doreşte să-i cumpere tot ce trebuie, dar august a fost ultima lună când a mai luat şomajul. În septembrie va “trăi” doar cu alocaţia fetiţei de… 42 de lei. “Tot îmi caut de muncă, dar până acum nu am găsit. Livia va avea nevoie de mai multe pentru că s-a mărit. Vreau să aibă o viaţă bună şi fără educaţie nu se poate.
Mi-a promis domnul primar (n.r Marian Măchiţescu, primarul oraşului Urlaţi) că mă va ajuta cu nişte bănuţi. Un ajutor social de 1.800 lei, dar abia în septembrie s-ar putea aproba în consiliu acest ajutor. Nu ştiu nici ce mâncare îi voi da Liviei mâine, cu atât mai puţin mă pot gândi la rechizite. Din păcate, doamnele educatoare cer materiale bune, de calitate, pentru că aşa este şi normal, de fapt. Dar cum eu nu am bani…”, spune Constanţa, cu lacrimi în ochi. Raluca EPARU

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

One Comment

  1. serban andreea elena

    2 septembrie 2010 at 6:28 PM

    toti care aveti bani ajutatio este matusa mea adica sora mamei si o ajutam si noi cat putem o iubesc si mai ales pelivia copilul ei ajutatio ca trebui

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Esti implicat intr-un accident rutier? Iata ce trebuie sa faci!

In conditiile in care tot mai multi oameni au devenit proprietari de masini si au obtinut …