Personalitatea pasiv-agresivă vs personalitatea evitantă

Așa cum am promis în primul articol despre personalitățile dificile, am descris câteva dintre acestea, iar acum am ajuns și la ultimele două, pe care am ales să le tratez și să vi le expun și vouă. Este vorba despre personalitatea pasiv-agresivă și cea evitantă.

Personalitatea pasiv-agresivă caracterizează o persoană care adesea manifestă rezistență la exigențele celorlalți și nu tolerează ordinea. Această persoană o găsim de multe ori în cei despre care spunem că ”ne vorbesc pe la spate”. Discută excesiv de mult ceea ce i se cere și îi critică, mai ales pe cei care prezintă autoritate în fața ei. Amână rezolvarea sarcinilor, este intenționat ineficientă și se plânge că este neînțeleasă sau desconsiderată.

Deviza personalităților pasiv-agresive poate fi: ”a te supune este o adevărată înfrângere”. Un ordin sau chiar o simplă solicitare poate trezi un sentiment de revoltă și de frustrare. Agresivitatea față de autoritate se manifestă prin pasivitate. Ni se întâmplă multora să reacționăm la fel în diferite situații, însă poate fi vorba despre o tulburare de personalitate doar atunci când anumite comportamente sunt prezente în mod constant, în toate planurile vieții.

Cum să ne purtăm cu personalitățile pasiv-agresive? În primul rând să fim amabili. Personalitățile pasiv-agresive sunt foarte susceptibile la tot ce pare a fi desconsiderație. Ar fi recomandabil să avem grijă la atitudinea și felul în care îi cerem ceva unei astfel de persoane. Personalitățile pasiv-agresive încearcă adesea sentimente de furie; dacă sunteți binevoitori cu ele, șansele ca lucrurile să decurgă bine sporesc.

Cereți-le părerea de câte ori este posibil și ajutați-le să se exprime direct. Astfel, nutresc sentimente că părerea lor contează și că nu sunt desconsiderate. Persoana caracterizată de o personalitate pasiv-agresivă preferă să-și exprime în mod indirect agresivitatea, crezând că, astfel, se expune mai puțin riscurilor decât dacă și-ar exprima direct dezacordul.

Este, de asemenea, necesar să le reamintim care sunt normele după care lucrăm fiecare dintre noi, să fim puțin conservatori, însă, nu e recomandat să le criticăm ca un părinte sau să ne prefacem că ignorăm împotrivirea. Un comportament pasiv-agresiv reprezintă un mod de a transmite ceva, iar dacă vă prefaceți că nu percepeți ceea ce se întâmplă, persoana tinde să-și intensifice sentimentele negative. Nu vă lăsați antrenat în represalii reciproce.

În ceea ce privește personalitatea evitantă, aceasta poate fi caracterizată prin hipersensibilitate: criticile și ironiile o înspăimântă, îi este teamă de ridicol; evită să relaționeze cu ceilalți și situațiile în care i se pare că ar putea fi jignită; autodepreciere: stimă de sine scăzută, fără încredere în propria persoană, în propriile capacități și competențe; îi este teamă de eșec.

Pilkonis (apud Lelord, André, 2011) afirmă faptul că există două tipuri de personalități evitante: persoane caracterizate de o mare anxietate, dar care au și relații pozitive cu câteva persoane și persoane anxioase, extrem de susceptibile, care nu au încredere în ceilalți și trăiesc singure. Cauza este calitatea relațiilor cu părinții; în funcție de acestea, deosebirea dintre cele două tipuri se decide în copilările.

Cum să ne purtăm cu personalitățile evitante? Personalitatea evitantă se simte inferioară și se teme că poate fi respinsă sau ridiculizată. Ceea ce putem să facem este să o facem să înțeleagă că cel mai potrivit mijloc de a reduce starea de anxietate este acela de a-i confrunta pe ceilalți. Este recomandabil să le propunem obiective de dificultate progresivă, să le arătam că părerea lor contează, că ne interesează și că pot conta pe sprijinul nostru. Persoanele caracterizate de acest tip de personalitate sunt înclinate să creadă că a contrazice pe cineva duce la un conflict din care au doar de pierdut. Ele trebuie să știe că acceptăm să fim contraziși, iar dacă vrem să le aducem în vedere un comportament negativ, este important să ne raportăm clar la acel comportament specific.

Nu este recomandat să le ironizăm deoarece aceste persoane sunt hipersensibile. O ușoară remarcă poate să le rănească foarte mult. Trebuie să avem grijă și la atitudinea și comportamentul nostru, nu este deloc util să ne enervăm sau să le lăsăm să-și asume toate muncile care consideră că le sunt potrivite, deși pot mai mult. Iar dacă aceste comportamente evitante tind să devină maladie, putem să le recomandăm să consulte și un specialist.

Bineînțeles aceste tipuri de personalități dificile pot apărea și combinate, precum: personalitatea narcisic-histrionică și personalitatea evitant-dependentă;  dar mai există și alte tipuri de personalități dificile, despre care probabil ați mai auzit: personalitatea antisocială, personalitatea borderline, personalitatea schizotipală, personalitatea sadică sau personalitatea cu conduită de eșec.

În ceea ce privește originea acestor personalități dificile, cercetătorii au căzut de acord asupra unor aspecte: personalitățile dificile sunt produsul complex al unor predispoziții înnăscute, transmise ereditar și al influențelor exercitate de mediul înconjurător încă din primele zile ale vieții.

Bibliografie:
Lelord, F., André, C. (2011). Cum să ne purtăm cu personalitățile dificile. București. Editura Trei.

Psiholog Mirela Aldea
SURSA: http://aldeamirela.blogspot.com/
 
Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Esti implicat intr-un accident rutier? Iata ce trebuie sa faci!

In conditiile in care tot mai multi oameni au devenit proprietari de masini si au obtinut …