„Umor de calitate fără inteligenţă nu există!“

Dorel Schor (n. 30 iulie 1939, Iaşi) este scriitor umorist, gazetar şi cronicar plastic israelian de limbă română, membru al Asociaţiei Scriitorilor Israelieni de Limbă Română (A.S.I.L.R.). Colaborează la numeroase reviste de limbă română din Israel (Orient Expres, Ultima Oră, Expres Magazin şi Minimum), din Statele Unite, Spania, România etc. A publicat şase volume individuale şi este prezent în numeroase antologii, printre care „5000 de ani de umor evreiesc” (O antologie subiectivă de Teşu Solomovici,  Editura Teşu, Bucureşti 2002), sau „The Challenged Generation/ Solo Har-Herescu” (Editura Hasefer, Bucureşti, 1997, ediţie bilingvă româno-engleză).

***

Raquel Weizman: Stimate domnule Schor, sînteţi autorul mai multor cărţi de aforisme umoristice, iar anul acesta va apărea şi versiunea spaniolă a cărţii „Înger cu Coarne”, o ediţie îmbunătăţită şi lărgită cu mai multe aforisme, sub numele „Costumul lui Adam – Ascuns după cuvinte”, la Editura Niram Art. În primul rînd, aş dori să îmi daţi o scurtă definiţie a cuvîntului „aforism“, una mai puţin ortodoxă şi mai personală.

Dorel Schor: Aforismul este exprimarea lapidară a unui gînd, o constatare inteligentă, o cugetare care sugerează un adevăr. Dacă are şi un strop de umor, place şi se reţine. Iată un exemplu de aforism-definiţie: „un aforism este un roman de un rînd“… Există culegeri de citate celebre, de cugetări şi maxime, cuvinte de duh şi cuvinte potrivite, dar eu prefer sclipirile inteligente care te obligă să le citeşti de două ori pentru că merită.

Raquel Weizman: Ce v-a făcut să vă îndreptaţi spre acest gen destul de rar întîlnit?

Dorel Schor: Dacă aveam răsuflarea lungă a romancierului, nu aş fi scris schiţe scurte, umoristice. Probabil că mi se potriveşte genul scurt, replica imediată. Cunoaşteti cazul scriitorului care se scuză: „sînt foarte grăbit, aşa că nu am timp să scriu pe scurt“. Nici eu nu am niciodată timp, pur şi simplu nu ştiu să scriu lung. Aforismul mi se potriveşte… Cred că locul aforismului spiritual este în literatura umoristică, iar aceasta poate fi satirică, ironică, cinică… Poate fi rea pînă la durere. Mai ales în cazul autorilor de umor, se potriveşte de minune aforismul lui Buffon „stilul e omul“. Vom admite, aşadar, că şi omul e stilul!

Raquel Weizman: Cum vedeţi universalitatea acestor aforisme?

Dorel Schor: Ştiţi cine a formulat primele aforisme? Un medic mult mai cunoscut decât mine, „colegul“ Hipocrate. Cugetări care au străbatut veacurile ne-au rămas de la regele Solomon, de la Euripide, Democrit, Platon şi Aristotel, de la Cicero şi Seneca, Omar Khayam şi Confucius, Shakespeare şi Rouchefoucauld, Cervantes şi Voltaire, Goethe, Napoleon şi Tagore. Aforismul se adresează oamenilor inteligenţi care se află peste tot… într-o anumită măsură.

Raquel Weizman: Să reluăm firul istoriei dvs. personale. Aţi început să scrieţi şi să publicaţi de la vîrsta de 9 ani, începînd cu diverse reviste pentru copii şi tineret. Aţi putea să îmi povestiţi mai multe despre atmosfera familială care a făcut posibilă această activitate precoce? Aţi moştenit de la părinţi dragostea pentru cărti şi scris?

Dorel Schor: Răspunsul se află în întrebarea dvs. De la bunicul dinspre mamă, am moştenit numele şi un dicţionar Şăineanu, din anul 1908. Un dicţionar român-român la un evreu din Ştefăneşti, tîrg faimos pentru curtea unui mare rabin, nu era ceva foarte obişnuit, dar David Schor avea biblioteca pe româneşte şi pe idiş, în care se întîlneau mari scriitori şi filosofi. Tatăl meu făcuse liceul în Rusia ţaristă, a ajuns în România din

cauza pogromurilor ce însoţeau anii de după revoluţie, era un autodidact pe româneşte. De notat că eu sînt Schor şi maternal şi paternal, familii din ţări diferite. Explicaţia stă în literele shin, vaf, reish, care în ebraică semnifică shofet ve rabi, adică judecător şi rabin. Dar acesti schori nu erau formal nici una nici alta, ci doar oameni pe care colectivitatea îi considera şcoliţi şi corecţi, în măsură să judece pricinile dintre evrei, fără să recurgă la autorităţi.

Raquel Weizman: Paralel cu scrierile umoristice, aţi alcătuit, de-a lungul timpului, o adevărată colecţie de prezentări şi cronici de artă despre artişti plastici israelieni şi, în special, despre panorama artistică a evreilor români din Israel. Ştiu că sînteţi şi un colecţionar de artă. Cum aţi ajuns de la ipostaza de iubitor de artă la cea de cronicar?

Dorel Schor: Colecţionar de artă, mai modest desigur, am fost şi în România. Deşi tînăr medic, am fost solicitat să fiu secretar literar iterimar, pentru un an, la teatrul din Botoşani. Prilej norocos de a cunoaşte nu numai actriţe, ci şi dramaturgi, regizori, scenografi. Printre aceştia din urmă, Constantin Piliuţă, Ion Muraru, Vasile Jurje… Printre colaboratorii ziarului la care scriam, pictorii Mocanu şi Vigh. Prin ei şi alături de ei, am descoperit pictura modernă, am început să colecţionez, dar ce era mai mare ca dimensiuni nu am putut lua cu noi cînd am emigrat. În Israel, am iniţiat o rubrică plastică în revista Orient Expres, însoţită de o mini-expoziţie pe paginile cromate. Ideea a avut succes la cititori, redacţia m-a încurajat… Am scris despre Silvia Ghinsberg, Miriam Cojocaru, Edwin Solomon, Tuvia Juster, Baruch Elron, Liana Saxone-Horodi, Zahava  Lupu, Moni Leibovici, Avi Schwartz, Eduard Mattes, Eduard Grossman, Vladimir Strihan, Zina Bercovici, Moris Manes, Lipa Natanson. Dar numărul este mult mai mare, incluzînd artişti plastici evrei şi români de avangardă din România, pictori israelieni formaţi în ţară sau veniţi din fostele republici sovietice, din Franţa, Statele Unite, Germania, Argentina, Croaţia, Polonia, Ungaria, Maroc, Olanda, Africa de Sud, Yemen, Australia…

Raquel Weizman:  în interviul dvs. acordat domnului Răzvan Niculescu pentru revista Orient-Expres din Israel, citesc o afirmaţie interesantă: „cît despre umor, nu există umor mai de calitate decît cel involuntar. Trebuie numai să-l culegi discret, să-l cureţi de impurităţi şi să-l serveşti înainte de a se evapora vitaminele.” în volumul în curs de apariţie în Spania, descopăr o altă definiţie a umorului: „Sîngele este sărat. Lacrimile sînt sărate. De aceea, dintre toate genurile literare, umorul este cel mai organic“. Cît este de necesar umorul pentru fiinţa umană şi care sînt beneficiile „uzului“ zilnic?

Dorel Schor:  Aş putea, ca medic, să răspund cu un truism: rîsul e sănătos. Aţi auzit, probabil, de clinicile care practică „şedinţe colective de rîs“. Merită să vedeţi spectacolul… Vă mărturisesc că rîsul e molipsitor, la un moment dat rîzi şi te întrebi de ce, dar, după aceea, te simţi reconfortat şi optimist. Ziua în care nu ai rîs e o zi derizorie, am scris nu de mult… Dar, în pivniţa aforismelor mele, am mizat întotdeauna nu pe rîsul gros, ci pe zîmbetul subţire. Vă dau un exemplu de umor involuntar. La ceremonia acordă rii unor premii literare, o doamnă m-a felicitat. Am întrebat-o dacă mă cunoaşte din scris. Oh, nu, mi-a răspuns ea cochetă, vă cunosc numai din citit…

Raquel Weizman: Volumul „Costumul lui Adam” este însoţit de 50 de caricaturi ale domnului Constantin Ciosu, un caricaturist de renume, într-o armonie completă scris-imagine. Cum vedeţi această legătură între artele plastice şi literatură?

 

Dorel Schor: Constantin Ciosu e mai mult decît un caricaturist. El face parte din familia restrînsă a cartoon-iştilor formatori de opinie, ca Saul Steinberg, Devis Grebu, Raanan Lurie… Am scris despre el şi arta lui în urmă cu ceva timp. Cînd s-a pus problema ilustrării volumului „Costumul lui Adam”, m-am gîndit la dumnealui, la modul cel mai firesc. îi mulţumesc şi pe această cale pentru buna colaborare, aş spune intrinsecă. Tot

aşa cum precedentul volum de aforisme, editat în România, a fost ilustrat cu desene ale lui Baruch Elron, din păcate plecat dintre noi la acea dată. Există grafica de carte ca specie plastică, ilustrînd personaje sau situaţii literare. Eu am preferat o autonomie a desenului, nu dublînd aforismele, ci completînd tematic, conceptual, dar independent „starea de umor“.

Raquel Weizman: Credeţi că dacă există fiinţe extraterestre, cu o formă de organizare avansată, acestea ar fi posibil să aibe şi simţul umorului?

Dorel Schor: Dacă există, aceste fiinţe se află într-o etapă de dezvoltare mai avansată decît noi. Şi dacă sînt mai inteligente decît noi, atunci au un umor de şi mai bună calitate. Probabil, subtil şi cerebral.

Raquel Weizman: Dacă sîntem făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, atunci şi Dumnezeu are simţul umorului. Mărturisiţi chiar dvs. Această opinie, în aforismele dvs. Daţi-mi măcar un exemplu de umor divin.

Dorel Schor: Cîtă vreme exemplele îmi aparţin, umorul nu e divin, ci profan. Să luăm la întîmplare: „îţi mulţumesc, Doamne, că m-ai făcut ateu“. Sau: „Blestemat în numele Domnului“… Cum dracu’? Sau: „Doamne, ajută-ne aproape pe toţi…“ „Ce nu poţi pricepe, explică-le altora…“ „Dacă ajungi la o concluzie, nu e obligatoriu să rămîi acolo…“ „Dracul a apărut odată cu religia…“ „La început a fost Cuvîntul, apoi l-au acoperit cuvintele…“ „Dumnezeu lucrează prin oameni. Şi dracul la fel…“ în carte, găsiţi

mult mai multe exemple.

Raquel Weizman:  Rămînînd tot pe planul religios, nu pot să nu observ că însuşi titlul cărţii dvs. are referinţe biblice. Adam, în costum sau fără, ascuns sau neascuns, trăieşte încă în fiecare dintre noi. Dacă dvs. aţi fi acel Adam primordial şi pomul cunoaşterii binelui şi al răului ar fi de fapt pomul simţului umorului, aţi muşca din fructul oprit?

Dorel Schor: Pomul simţului umorului? Conform legendei biblice, s-ar presupune că nu aş şti ce fel de pom este, altfel zis nu ar depinde de voinţa mea sau de interesul primordial, ci de soţia mea şi de calitatea fructelor… Cred că ar merita riscul… Oricum, vorba lui Mark Twain, în grădina raiului e destul de plictisitor.

Raquel Weizman: Multe aforisme umoristice de mare savoare aparţin marelui fizician Albert Einstein. Care este legătura dintre inteligenţă şi umor?

Dorel Schor: Ne întoarcem la sorgintea evreiască a savantului. Umor de calitate fără inteligenţă nu există. în principiu, nici inteligenţă fără umor nu ar trebui să existe… Cît despre Albert Einstein, era el foarte deştept, dar bogat nu a ajuns. Treaba asta mă cam îngrijorează…

Raquel Weizman: Care este aforismul dvs. preferat?

Dorel Schor: Aforismul preferat e… mai multe. Socrate: „cunoaşte-te pe tine însuţi.“ Buffon: „stilul e omul.“ Lec: „şi pe tron se rod pantalonii…“

Raquel Weizman: Umor, literatură, religie, ştiinţă, toate acestea se regăsesc în opera pictorului israelian născut în România, Baruch Elron, pe care aţi prezentat-o în nenumărate rînduri, în paginile mai multor reviste. Aţi fost şi un bun prieten al pictorului. Nu este o coincidenţă ca volumul dvs. va apărea în Spania în acelaşi timp cu volumul Baruch Elron al criticului de artă Hector Martinez Sanz, la editura Niram Art. Ce poveşti sau situaţii umoristice ne puteţi dezvălui în legătură cu personalitatea marelui pictor şi care credeţi că era importanţa acordată de el umorului, atît în arta sa cît şi în viaţă?

Dorel Schor:  în cartea „5000 de ani de umor evreiesc” (Editura Teşu, Bucureşti, 2002), sînt şi multe ilustraţii semnate de Baruch Elron. Evident, cu umor subtil şi de calitate, aşa cum e conceput tot volumul. „Amintirile mele legate de Bik”, cum îi spuneau prietenii, se centrează mai mult pe perioada cînd sănătatea sa era foarte precară. El continua să picteze cu îndărătnicie, cred că pictura i-a mai dăruit nişte ani, aşa cum, mai înainte, el dăruise picturii anii lui frumoşi. Prin firea lucrurilor, situaţia nu abunda în umor, am notat totuşi nişte vorbe amuzante ale lui, pe care le-am publicat în rubrica mea săptămînală de aforisme din revistele româneşti din Tel Aviv, menţionînd autorul, ca de exemplu: „Nemurirea consta în neuitare.“

Raquel Weizman: Lăsîndu-vă dreptul de a ascunde după cuvinte orice consideraţi necesar, vă mulţumesc pentru răbdarea dvs. de a răspunde la atîtea întrebări.

Dorel Schor: Eu vă mulţumesc şi vă doresc sănătate. E o urare sinceră, cu toate că vine de la un medic!

Raquel WEIZMAN
http://timpul.ro
noiembrie 2011
Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

2 Comments

  1. Marcu Simionovici

    27 decembrie 2011 at 4:40 PM

    Incepusem sa va spun, cat sunt de onorat, bogat(!), ca pot primi vorbe de duh, aforisme de la prietenul Dr.Dorel Schor. Am inceput multumirile, unde am vazut, cu “delay”, ca scria WEB! Ii sunt contemporan,il simt de-un leat. Ma bucur ca-i inteleg graiul, chiar si scrisul ,cum o spune o admiratoare, si la randu-mi ii urez “Buna sanatate!”
    Un interviu, reusit, condus cu inteligenta de catre Dna.Raquel Wiezman, si…punctat cu sclipiri de marca ale compatriotului nostru Dorel Schor.
    L A M U L T I A N I!

  2. Dr.Niki Iosefovici

    27 decembrie 2011 at 6:05 PM

    Felicitari pentru indelungata activitate pozitiva si plina de talent in cel mai dificil domeniu.In prezent e mult mai greu sa faci pe cineva sa zimbeasca decit sa plinga.
    Pacat ca sunt asa putini oameni de talent in Humorul adevarat.KEEP GOING DORELE.
    SARBATORI FERICITE SI UN AN BUN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

TOP-ul cautarilor globale in Google in 2019 – Cum arata lumea prin filtrul motorului de cautare?

Liderul in domeniul motoarelor de cautare, Google, a facut publice cele mai cautate expres…