DOR DE POET

*****

Mi-e tare dor acum de toate
Şi de bădia Eminescu
De la care azi ştiu versul.
Mi-e dor de cum mă ascundeam
Într-o căpiţă sau în lan
De grâu, cu boabe aurii
Cu cartea lui la căpătâi
Privind inaltul cerului
Albastru de seninul lui.

*

Mi-e tare dor acum de Putna,
Cu pietrele aspre de râu,
Călcate sub paşii apăsaţi,
Pe care parcă-i aud azi.
Mi-e dor de Teiul din Copou,
De gazda lui, casa Pogor,
De Creangă bun amicul lui,
De bojdeuca Ţicăului,
De unde ar fi văzut El
Gândindu-se cu alean
Aceea minune “Sara de Deal”.

*

L-am căutat pe Eminescu
Pe străzile întortocheate
Ale Vienei sau de la Berlin,
Să-i aflu urmele prin toate,
Pe lungi, istovitoare drumuri,
În biblioteca Humbold
Pe uliţele Bucureştiului,
La Blaj acolo-n mica Romă
În inima Ardealului.

*

Am rătăcit pe Canal Grande,
Doar, doar îi voi auzi răsul
Mereu alături de acel Chibici,
Ce-l însoţea-n Veneţia
Pentru că erau buni amici.
Şi tare-mi este dor de ţărmul
De Marea Neagră, loc iubit,
De locul unde Oscar Han
Chipul în bronz i-a dăruit,
De Ateneu unde Angelic,
Asa cum l-a văzut Anghel
Luceafărul este la fel.

*

Şi de colţul eternităţii
Mi-e dor, din cimitirul Belu,
Unde m-am recules să ştii
La capătâiul lui, al celui
Mai OM dintre toţi oamenii.

*

Prin vămile veşnice acum,
Poetul nostru nepereche
Mă îmbărbătează mai mult
Decât ieri şi îl am aproape
În fiecare zi şi noapte.

***

de Rodica Elena Lupu
din volumul INTRE ANOTIMPURI, 2011

============

CURENTUL INTERNATIONAL SUA

DOR DE POET

*****

Mi-e tare dor acum de toate
Şi de bădia Eminescu
De la care azi ştiu versul.
Mi-e dor de cum mă ascundeam
Într-o căpiţă sau în lan
De grâu, cu boabe aurii
Cu cartea lui la căpătâi
Privind inaltul cerului
Albastru de seninul lui.
Mi-e tare dor acum de Putna,
Cu pietrele aspre de râu,
Călcate sub paşii apăsaţi,
Pe care parcă-i aud azi.
Mi-e dor de Teiul din Copou,
De gazda lui, casa Pogor,
De Creangă bun amicul lui,
De bojdeuca Ţicăului,
De unde ar fi văzut El
Gândindu-se cu alean
Aceea minune “Sara de Deal”.

*

L-am căutat pe Eminescu
Pe străzile întortocheate
Ale Vienei sau de la Berlin,
Să-i aflu urmele prin toate,
Pe lungi, istovitoare drumuri,
În biblioteca Humbold
Pe uliţele Bucureştiului,
La Blaj acolo-n mica Romă
În inima Ardealului.

*

Am rătăcit pe Canal Grande,
Doar, doar îi voi auzi răsul
Mereu alături de acel Chibici,
Ce-l însoţea-n Veneţia
Pentru că erau buni amici.
Şi tare-mi este dor de ţărmul
De Marea Neagră, loc iubit,
De locul unde Oscar Han
Chipul în bronz i-a dăruit,
De Ateneu unde Angelic,
Asa cum l-a văzut Anghel
Luceafărul este la fel.

*

Şi de colţul eternităţii
Mi-e dor, din cimitirul Belu,
Unde m-am recules să ştii
La capătâiul lui, al celui
Mai OM dintre toţi oamenii.

*

Prin vămile veşnice acum,
Poetul nostru nepereche
Mă îmbărbătează mai mult
Decât ieri şi îl am aproape
În fiecare zi şi noapte.

*

Rodica Elena Lupu
din volumul INTRE ANOTIMPURI, 2011

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

TOP 5 locuri in care se distreaza pe cinste orice prahovean!

Fiecare om vrea sa traiasca frumos, sa se bucure cat mai mult de viata in prezenta prieten…