DOR DE POET

*****

Mi-e tare dor acum de toate
Şi de bădia Eminescu
De la care azi ştiu versul.
Mi-e dor de cum mă ascundeam
Într-o căpiţă sau în lan
De grâu, cu boabe aurii
Cu cartea lui la căpătâi
Privind inaltul cerului
Albastru de seninul lui.

*

Mi-e tare dor acum de Putna,
Cu pietrele aspre de râu,
Călcate sub paşii apăsaţi,
Pe care parcă-i aud azi.
Mi-e dor de Teiul din Copou,
De gazda lui, casa Pogor,
De Creangă bun amicul lui,
De bojdeuca Ţicăului,
De unde ar fi văzut El
Gândindu-se cu alean
Aceea minune „Sara de Deal”.

*

L-am căutat pe Eminescu
Pe străzile întortocheate
Ale Vienei sau de la Berlin,
Să-i aflu urmele prin toate,
Pe lungi, istovitoare drumuri,
În biblioteca Humbold
Pe uliţele Bucureştiului,
La Blaj acolo-n mica Romă
În inima Ardealului.

*

Am rătăcit pe Canal Grande,
Doar, doar îi voi auzi răsul
Mereu alături de acel Chibici,
Ce-l însoţea-n Veneţia
Pentru că erau buni amici.
Şi tare-mi este dor de ţărmul
De Marea Neagră, loc iubit,
De locul unde Oscar Han
Chipul în bronz i-a dăruit,
De Ateneu unde Angelic,
Asa cum l-a văzut Anghel
Luceafărul este la fel.

*

Şi de colţul eternităţii
Mi-e dor, din cimitirul Belu,
Unde m-am recules să ştii
La capătâiul lui, al celui
Mai OM dintre toţi oamenii.

*

Prin vămile veşnice acum,
Poetul nostru nepereche
Mă îmbărbătează mai mult
Decât ieri şi îl am aproape
În fiecare zi şi noapte.

***

de Rodica Elena Lupu
din volumul INTRE ANOTIMPURI, 2011

============

CURENTUL INTERNATIONAL SUA

DOR DE POET

*****

Mi-e tare dor acum de toate
Şi de bădia Eminescu
De la care azi ştiu versul.
Mi-e dor de cum mă ascundeam
Într-o căpiţă sau în lan
De grâu, cu boabe aurii
Cu cartea lui la căpătâi
Privind inaltul cerului
Albastru de seninul lui.
Mi-e tare dor acum de Putna,
Cu pietrele aspre de râu,
Călcate sub paşii apăsaţi,
Pe care parcă-i aud azi.
Mi-e dor de Teiul din Copou,
De gazda lui, casa Pogor,
De Creangă bun amicul lui,
De bojdeuca Ţicăului,
De unde ar fi văzut El
Gândindu-se cu alean
Aceea minune “Sara de Deal”.

*

L-am căutat pe Eminescu
Pe străzile întortocheate
Ale Vienei sau de la Berlin,
Să-i aflu urmele prin toate,
Pe lungi, istovitoare drumuri,
În biblioteca Humbold
Pe uliţele Bucureştiului,
La Blaj acolo-n mica Romă
În inima Ardealului.

*

Am rătăcit pe Canal Grande,
Doar, doar îi voi auzi răsul
Mereu alături de acel Chibici,
Ce-l însoţea-n Veneţia
Pentru că erau buni amici.
Şi tare-mi este dor de ţărmul
De Marea Neagră, loc iubit,
De locul unde Oscar Han
Chipul în bronz i-a dăruit,
De Ateneu unde Angelic,
Asa cum l-a văzut Anghel
Luceafărul este la fel.

*

Şi de colţul eternităţii
Mi-e dor, din cimitirul Belu,
Unde m-am recules să ştii
La capătâiul lui, al celui
Mai OM dintre toţi oamenii.

*

Prin vămile veşnice acum,
Poetul nostru nepereche
Mă îmbărbătează mai mult
Decât ieri şi îl am aproape
În fiecare zi şi noapte.

*

Rodica Elena Lupu
din volumul INTRE ANOTIMPURI, 2011