Rodica Elena LUPU – „Mister” (Poezii alese)

1314-240x320 Rodica Elena LUPU - "Mister" (Poezii alese)

IGNORAREA TRADIŢIEI

 

Aţi uitat masa cu linguri de lemn,

Cu ştergare pe pereţi la fel,

Liliacul şi casa din lut,

Cu geamuri mici, acoperită cu stuf,

 

Camera garnisită cu blide,

Cu covoare şi cergi în abside,

Dangătul ce la vecernii chemă

Şi de departe-n sat se auzea.

Ţipetele cocorilor în zori,

Fântâna şi staulul plin de oi,

Talăngile-n apus au apus,

Ciobanii-n pământ s-au ascuns.

 

Făcând zi din nopţile voastre,

Dimineţile nu mai sunt albastre;

Redescoperiţi fluierul ce cânta

Târziu, când nu-l mai puteţi asculta.

 

Ca o bucată de strămoş nearsă,

Aţi uitat cozonacii de-acasă,

Şi zâmbetul din seara sfântă

Acum nu mai ştiţi nicio colindă.

 

CREAŢIE

 

În fine sunt satisfăcut,

Statuia mea arată bine,

Mâine toţi oamenii din lume

Vin ca să vadă ce-am făcut!

 

Sigur un murmur de uimire

Va izbucni spre cerul mut:

Solemnă, mare şi din lut

Pune pe veacuri stăpânire.

 

A mea creaţie, îmi place,

Cu plete în vânt şi cu colţi,

Cu degete băgate-n ochi,

Cu nări ardente şi spumoase.

 

Doamna e minunăţia

Pusă pe jaf îi e dorinţa

Şi e tocmai chintesenţa

Din istorie – PROSTIA.

 

ÎN AUTOBUZ

 

Vine tixit, cutie de conserve,

În zorii umezi, parcă daţi cu var;

Te-atârni sau iei în braţe un par,

Din spate înghioldit fără rezerve.

 

Un ţipăt sfâşie, înalt şi bate

Interiorul care parcă fierbe,

Scos de o doamnă cu trei nurci superbe,

Iar alta-n astrahan urlă din spate.

 

Iţi faci un gol de aer pe platformă

Când, unul chel şi una cu perucă

Vor să coboare, alţii-s care urcă

Nu poţi sta liniştit sub nicio formă.

 

Când te cobori ai capul ca de turc

Începe-un tărăboi ca-n filme

Plus răgete, insulte, coaste rupte.

Te-nchini şi spui: în ăsta nu mai urc!

 

METEOROLOGII

 

Că nu începe toamna în april,

Că soarele arde ştie şi-un copil,

Ştim că-n octombrie mult plouă,

Că întuneric e pe lună nouă,

 

Vă-ntreb, nu vă este ruşine vouă,

Că faceţi totul aşa într-o doară,

Când zi de zi ne aiuriţi cu stil,

Pe noi cei care pe voi vă plătim?

 

Sunt clipe strălucite, de tot hazul,

Când ziceţi geruri ce îngheţă iazul,

Iar dimineţile ce vin sunt roze

In aer cu parfum de tuberoze.

 

Mai mult ştie drăguţilor ciobanul

Care trăieşte prin păduri sărmanul

Decât prognozele date de voi

Aşa ca să ne ameţiţi pe noi.

 

GARA DE NORD

 

E  seară, lume-n gară

Cum n-am văzut demult;

Trenul nu a sosit,

Întârzie mai mult.

Trec unul, două ceasuri,

Vremea-i acum târzie,

Copiii plâng în braţe,

De tren nu se mai ştie.

 

Mulţimea se îndeasă:

Se văd, apar lumini,

Dar trenul nu mai vine

Priveşti şi te închini!

Şi timpul trece greu

Copiii nu ascultă,

Calmul a dispărut,

Oamenii se-nfierbântă.

 

În fine s-au găsit

Două vagoane mici;

Sunt prinse în tampoane,

Stau fix două minute:

Bagajele-s zvârlite

Prin geamuri la amici

Un fluier, o manevră

şi-o-ntind satisfăcute.

 

Unul suit să urce

Câteva geamantane,

Că tot nu o văzuse

Dus e plocon la mare.

––––––––––––––––––––––

Din volumul „MISTER”, Editura ANAMAROL, 2011

Rodica Elena LUPU

Bucureşti

25 mai 2011

Partajează acest conținut:

Publică comentariul

You May Have Missed