ALTĂ HAINĂ, ACELAŞI OM !

Comentator rafinat de politică externă, Ivan Lungu, (cu care sunt coleg şi amic!), după ce ne-a demonstrat calităţile sale literare, publicând o carte cu titlul „Maimuţele de dincolo de amintiri”, şi o alta intitulată „Ascultând Ghershwin pe covor”, se înfăţişează acum cititorilor săi într-o altă haină, care-i vine ca turnată: aceea de ziarist. De data aceasta ne oferă o culegere de articole, cum el însuşi spune, „cu atingere culturală”. Altă haină, acelaşi om!

LUNGU Ivan - CDN cop

De fapt, Ivan Lungu este omul lumii în care trăieşte. Omul ardent, care se simte dator să relateze, să-şi spună părerea, să aprecieze, să dea la iveală rodul dialogului său interior (şi exterior) pe teme „cu atingere culturală”. El este aici, mai ales, cronicar al Nordului, adică al unei întregi serii de evenimente de pe „uliţa românească” (şi nu numai) din Haifa şi din localităţile învecinate ei. Este, de asemenea, mereu prezent la Institutul Cultural Român de la Tel Aviv, şi de câte ori se află în ţara natală, pe meleagurile unde s-a născut (şi, din nou: nu numai!) îl găsim pe Ivan Lungu în miezul unor manifestări culturale de anvergură, subliniindu-le valoarea, reliefând calităţi, idei, fapte, ca şi personaje demne de reţinut pe scara valorilor contemporane.

Împreună cu admirabila sa soţie, Doamna Puica (sau dacă vreţi – Stela Lungu) specialistă în fizica semi-conductorilor şi cu alese cunoştinţe de inginerie nucleară (dar şi om pasionat de cultură, inclusiv de lumea literelor), doamnă care-i este sprijin şi consilier, Ivan Lungu, ştiutor de mai multe limbi străine, economist abil în comerţ exterior, însă şi cu „antecedente grave” de jurnalistică „la cataramă” – „comise” la Agerpres, se dovedeşte şi în Israel un jurnalist prolific şi eficient. Este de notorietate publică faptul că articolele de politică externă semnate cu regularitate de I. Lungu în „Jurnalul săptămânii”, sunt căutate şi mult apreciate de cititori. Cum însă Ivan Lungu nu poate privi doar politica mondială, iată că şi viaţa de îndeaproape este tot o „zână” a timpului actual, curtată de el. De regulă – cu succes şi aplauze la scenă deschisă. Mai ales că jurnalistul Ivan Lungu se dedulceşte trăind nu faptul divers, nici cel pervers, ci acela superior, care are vibraţia sufletească a oamenilor de cultură.

Afirmam într-una din recenziile mele, despre „Maimuţele” lui Ivan Lungu, (cartea sa anterioară) că acest scriitor de talent – aşa cum ni se relevă acolo – este „un om pozitiv, care, în esenţă, se radiografiază pe sine însuşi”, iar cartea – „este un produs de conştiinţă şi afecţiune bine temperată”. Aşa stau lucrurile şi acum, în cazul noii sale cărţi: „Carnet de note”. Numai că de data asta autorul foloseşte alte mijloace de exprimare, adică cele de repoter jurnalist. E drept, autorul îşi nuanţează scrisul din noua sa carte, prin compartimentarea materialului dar, în ansamblu, eu disting ceea ce însumează şi dă unitate întregului acestei scrieri: dorinţa (izbutită) de a relata. Deci, de a face reportaj. Capitolele cărţii sunt: „Relatări şi consemnări”; „Impresii de cititor”; „Portrete”; „In memoriam”; „Diverse”. Iar calităţile stilistice reieşite şi din creaţia sa literară, adică, printre altele, „concizia şi puterea de sugestie” sunt prezente şi această carte. De asemenea, „stilul este limpede, agreabil, fără sofisticări”…

Asistăm, de fapt, la un permanent dialog „dintre interioritate şi exterioritate, dintre eu şi lumea prin care trec (…) dintre subiectiv şi obiectiv”, în perimetrul unei ţinute morale de jurnalist adevărat. În acest context, Ivan Lungu, chiar dacă-şi exprimă unele impresii de pe urma unor cărţi citite, o face tot relatând, povestind, interpretând lumea relatată în cutare sau cutare carte. Deci e vorba de impresii ale unui lector dublat de un reporter. La fel stau lucrurile şi dacă avem în vedere „Portretele creionate” de Ivan Lungu, sau sincerele „plângeri” (In memoriam) legate de cei trecuţi în „lumea umbrelor”. Reporterul, cel care raportează, depune astfel mărturie asupra unor segmente de viaţă, trecute şi prin mintea şi sufletul său. El ne vorbeşte direct, explicit, atent să nu epateze. Modestia sa devine proverbială. Pornind de la titlul ales – „Carnet de note” (evident, textele sunt mai mult decât nişte simple „Note” gazetăreşti!” şi ajungând la repetatele sale intervenţii de subliniere a faptului că el, autorul, nu se crede specialist în pictură, sau că nu e critic literar etc., etc. ( oriunde-şi spune părerea mai cu aplomb – şi pricepere – are grijă să-şi etaleze o astfel de platoşă, dorind să se-nţeleagă că el se afirmă doar prin ce simte şi gândeşte, aşa, ca de la om la om, prieteneşte şi demn, elegant, atent…). Inutil să mai suliniem că aprecierile, părerile, relatările lui Ivan Lungu sunt corecte, cinstite, denotând bun gust şi o cultură demnă de relevat. Evenimentele desenate în peniţă au contururi clare şi expresive!

Un celebru gazetar britanic J. Mansfield, într-un excelent studiu despre ziarişti şi jurnalism, spunea: „Ca să prinzi din zbor adevărul, să-l recunoşti pe moment şi să-l notezi în câteva rânduri sigure, e nevoie de calităţi care decurg din învăţătură şi din contactul cu lumea. In mod ideal, jurnalistul ar trebui să fie un fel de învăţător, detectiv şi model. Şi, de asemenea, un fel de artist, pentru ca descrierea pe care o face evenimentelor să releve ceea ce este semnificativ, fără detalii plictisitoare şi obscure. Jurnalistul este educat să găsească esenţa problemei”…

Încerc să suprapun acest citat peste numele celui ce semnează „Carnetul de note”, şi-mi dau seama că-l regăsesc, cu uşurinţă, pe Ivan Lungu, jurnalistul şi scriitorul! Cât priveşte cartea aceasta, recent apărută, cine o va citi, va putea să-şi dea seama de câtă dreptate am. Cine n-o va citi, păcat!

—————————

Roni CĂCIULARU

Petah Tikva, Israel

26 ianuarie 2016

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

SOS! Soacra vrea să îți redecoreze casa? Iată cum să gestionezi situația FĂRĂ conflicte

După ce se mută împreună, multe cupluri se confruntă cu o problemă comună: părinții lui sa…