Sarmizegetusa Regia (= cea regească), situată în satul Grădiştea Muncelului, judeţul Hunedoara, a fost capitala Daciei preromane.

Toponimul Sarmizegetusa a apărut în inscripţiile antice şi la autorii antici (până în sec. al VII-lea) şi în alte variante (cu inscripţionare în elină şi latină): Zarmizeghéthousa , Sarmireg, Sarmizge , (colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica) Zarmitz , Sarmazege, Sarmizege etc. Numele ar putea fi unul dacic, dar a fost păstrat doar în variate forme fonetice ale limbilor greacă şi latină.

Cetatea dacică Sarmizegetusa Regia a fost inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Etimologie

Nu se cunoaşte pronunţarea din limba dacică în mod cert şi nici sensul cuvântului. Atât Constantin Daicoviciu în lucrarea Ulpia Traiana, cât şi Liviu Mărghitan în Civilizaţia geto-dacilor prezintă teoria profesorului Ioan I. Russu (în Limba traco-dacilor, cap. 5) care spune că numele este compus din două elemente de bază: zermi (stâncă, înălţime) şi zeget (palisadă, cetate), din indoeuropeanul *gegh- „creangă, stîlp (pt. palisadă)”, terminându-se cu un determinativ şi având înţelesul de „Cetatea de pe stâncă”, „Cetatea înaltă”, „Cetate de palisade (construită) pe înălţime (sau stâncă)”. Deoarece Sarmizegetusa iniţial nu era o fortificaţie militară, ci o locaţie religioasă şi civilă, etimologia trebuie luată în considerare cu anumite rezerve. Se poate ca numele să fi arătat chiar sacralitatea acelui loc, sau faptul că era o cetate regească, la origine .

O altă teorie spune că numele ar însemna: „aşezarea sarmaţilor şi a geţilor” de la termenii: sarmis et getusa din latină Vasile Pârvan a respins această ipoteză, arătând că sarmaţii au început să pătrundă în teritoriul getic abia după epoca lui Traian şi că numele capitalei era mult mai vechi. . Pârvan a propus citirea Sarmiz-egetusa în sensul „Egetusa a lui Sarmos” sau „Zarmos”, arătând că Zarmos/Zermos a fost un nume tracic cunoscut şi citat de cercetătorul austriac (de etnie cehă) Wilhelm Tomaschek, în lucrarea standard Vechii traci, un studiu etnologic. Opinia lui Pârvan a fost împărtăşită de savantul bulgar tracolog Dimităr Decev, care a adus în discuţie, comparativ, numele de persoane din Lycia (Licia)Zermounsis, Ro-zarmas, Ia-zarmas, Troko-zarmas şi varianta tracă bazată pe Zermos, Xermo-sígestos sau Zermo-sígestos.

Tomaschek propusese în acea lucrare din sec. al XIX-lea citirea Zermi-zegétousa, prima parte comparând-o cu harmyá din sanscrită „vatră; cămin; familie” şi cu cuvântul armenesc zarm(i) „familia suboles”, sensul final presupus de Tomaschek fiind „casa naţiunii (getice)”.

Aceste încercări şi altele de a afla semnificaţia toponimului Sarmizegetusa au generat teorii care rămân doar la stadiul de ipoteze.

Descriere

Cetatea de pe Dealul Grădiştei este cea mai mare dintre fortificaţiile dacice. Aflată pe vârful unei stânci, la 1.200 de metri înălţime, fortăreaţa a fost centrul strategic al sistemului defensiv dac din Munţii Orăştiei, şi cuprindea şase citadele.

Fortăreaţa, un patrulater alcătuit din blocuri masive de piatră (murus dacicus), a fost construită pe cinci terase, pe o suprafaţă de aproximativ 30.000 m². Sarmizegetusa conţinea deasemenea o zonă sacră. Printre cele mai importante şi mari sanctuare circulare dacice se află şi Calendarul Circular.

Zidul cetăţii avea 3 m grosime şi o înălţime de aproximativ 4 – 5 m în momentul finalizării construcţiei lui. Deoarece zidul care îngrădeşte o suprafaţă de circa 3 ha este construit în asa fel încât respectă marginile înălţimii, cetatea are o configuraţie mai neobişnuită, de hexagon cu laturile inegale. În apropiere, spre vest, se află, pe o suprafaţă de 3 km, o întinsă aşezare civilă, în care se observă foarte multe locuinţe, ateliere, magazii, hambare, rezezervoare de apă. La 100 de metri spre est, în dreptul porţii cetăţii, din acelaşi punct cardinal, se află sanctuarele, care au forme şi mărimi variate. Sanctuarele erau situate pe o terasă, care fusese legată de poarta amintită anterior printr-un drum pavat. Nu se ştie dacă erau şapte sau opt sanctuare patrulatere, deoarece ele au fost avariate de romani în timpul ostilităţilor şi nu se poate aprecia dacă era un singur sanctuar mare sau două mai mici construite foarte aproape. Sanctuarele circulare sunt doar două. Se remarcă şi pavajul de andezit sub forma unui soare cu razele compuse din segmente de cerc. Obiectele de dimensiuni reduse, găsite la Grădiştea Muncelului sunt de forme şi dimensiuni diferite. Ies în evidenţă un vas cu o inscripţie cu litere ale alfabetului latin, „DECEBALVS PER SCORILO”, nişte blocuri de calcar cu litere greceşti şi monedele din aur cu înscrisul „KOSON”.

Civilii locuiau pe lângă fortăreaţă, pe terasele construite în josul muntelui. Nobilimea dacică avea apă în rezidenţele lor, adusă prin ţevi ceramice. Inventarul arheologic găsit la sit dovedeşte că societatea Dacică avea un standard înalt de viaţă.

Apogeu şi declin

Capitala Daciei a atins apogeul sub Decebal, regele dac înfrânt de Imperiul Roman in timpul domniei de împăratul Traian. După înfrângerea dacilor, cuceritorii au stabilit o garnizoană militară acolo şi au început să dărâme cetatea. Noua capitală romană, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa a fost construită la o distanţă de 40 km de Sarmizegetusa Regia. Împăratul Hadrian, voia ca noua capitală construită de Traian să fie percepută ca o continuatoare a celei dacice, de aceea i-a şi adăugat numele de Sarmizegetusa. Astăzi, pe locul Ulpiei Traiana Sarmizegetusa se află comuna Sarmizegetusa. dealul gradistei era foarte mare si lung pe orizontal

Alte informaţii

Toate cele 6 fortăreţe (Sarmizegetusa Regia, Luncani – Piatra Roşie, Costeşti – Blidaru, Costeşti – Cetăţuie, Căpâlna şi Băniţa) care au format sistemul defensiv al lui Decebal, fac acum parte din patrimoniul cultural mondial UNESCO.

http://www.infoprahova.com
Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

One Comment

  1. Ion Dragu

    10 iulie 2010 at 1:19 AM

    Cred că cel mai înțelept lucru este să luăm de bună explicația d-lui S.Olteanu pe site-ul său legat de numirea corectă a capitalei,adică Zarmizegethusa.Dacă Zarmi a fost menționat ca nume în inscripții,normal ar fi ca și-n cazul ăsta să fie la fel.Zarmi zic eu,poate fi numele întemeietorului acestei așezări, care a devenit capitală ulterior datorită poziției strategice,valorii spirituale etc.Exact ca acel rege trac Byzes care și-a denumit orașul Byzantium sau Roma după Romulus etc.Nu ar fi mare mirare ca acest patronim să reprezine o zeitate tutelară a unui trib local.Mă întreb dacă rotacizarea nu era un fapt deja încă din vremuri prea îndepărtate să le fi notat cineva.Poate Zarmis era Zalmoxis și xeis doar titulatura de rege(parcă postula cineva că ar fi terminație iranică la origine).Poate era Hermes într-o pronunțare tracică..Zarmis/as.Nu degeaba avem Halmyris și Salmuras-conform dlui Olteanu,posibil ca saramură să fie autohton..deci ar fi o dovadă că H și S/Z se puteau schimba ca regulă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…