“Talent şi dăruire”

Prof. univ. dr.

Sabina ISPAS

Director al Institutului de Etnografie şi Folclor Constantin Brăiloiu”   

 

O voce de excepţie a solistei Rodica Anghelescu ale cărei generozitate şi căldură sunt modelate de studiul academic, este această realizare C.D.-lui „În poiană la Olteţ”. Creatorul scriitorul Marin Voican-Ghioroiu şi interpreta conferă albumului o armonie de care se poate bucura ascultătorul.

ContinuareClick AICI pentru Partea VII-a

Tabloul III
Gara din Târgu-Jiu

POVESTITORUL: Ne aflăm în gara din Târgu Jiu. Constantin Brâncuşi se plimbă de-a lungul peronului. Este îngândurat, ochii i s-au umezit de lacrimi. Abia poate să mai şoptească.

C. BRÂNCUŞI: O, meleaguri natale, Gorjul meu iubit!… am să vă mai văd vreodată? (Trenul a oprit în staţie. Se urcă la ultimul vagon şi rămâne pe scară. La capătul trenului, învelită de aburii locomotivei, se vede Maria Tănase care aleargă spre el. Cînd trenul se pune în mişcare, cu vocea sugrumată de emoţie îi strigă Mariei, care flutura un şal alb)  Maria!… Maria!… Ne vedem la Paris!!!… (întinde mâna şi-i trimite un ultim suvenur, un trandafir roz).

MARIA TĂNASE: Ne vedem la Pa-ris! (o îneacă plânsul)  Ne ve-dem … la la Pa…ris!!!… (Se apleacă, ridică bobocul de trandafir, îl sărută cu duioşie, apoi începe să cânte  „În gara stelelor aprinse”.

<<<<< PENTRU A  ASCULTA MELODIA >>>>>

APASA PE SEMNUL (mai jos stanga)

Rodica Anghelescu – In Gara Stelelor Aprinse

Asculta mai multe audio populara


 ÎN GARA STELELOR APRINSE

În gara stelelor aprinse,
Sub cer tremurător de dor,
Peron cu-un singur călător,
Te-aştept să vii cu trenul următor,
S-aduci buchetul de narcise
 
În gara stelelor aprinse…
Cu cer de dor sfâşietor,
Să re-nviem amorul ce apuse
În umbra tristă-a anilor.
 
În gara stelelor aprinse,
Cu cer senin şi plin de dor…
Mai văd şi azi cum se desprinse,
Iubirea mea, care fugise
Pe drumul lung al şinelor –
În zări albastre dispăruse.
Un tren soseşte, altul pleacă…
Te-aştept, iubirea mea curată,
Să mi te strâng la piept cu dor!

În gara stelelor aprinse,
Sub cer de dor mistuitor,
Iubirea-n suflet îmi pătrunse
Ca un ecou de tren  plângând:
Ofta din greu, şi alergând…
Se depărta să n-o ajung.
Un gând ce lunecă pe şine;
Ce-i pasă trenului de mine,
Că-n noapte mă topesc de dor!
 
În gara stelelor aprinse,
Sub cer albastru fără nor,
Cu-un timp încremenit,nepăsător…
Prezentu-n vise-mi adormise,
Ca sfânta candelă se stinse
Cu patimă şi cu fior.
În gara stelelor aprinse,
Sub cer de dor tulburător…
Mai trece-un tren,
ca vântu-n zbor.
Ca o lumină călătoare,
E dorul meu făr’ de răbdare,
Speranţă ne-mplinită, trecătoare.

 

*******
În gara stelelor aprinse,
Sub cer de dor tulburător…
Mai trece-un tren, ca vântu-n zbor.
Ca o lumină călătoare,
E dorul meu făr’ de răbdare,
Speranţă ne-mplinită, trecătoare….

 <<<<<<>>>>>>>

CLICK AICI
pentru

EPILOG

=====================

Marin VOICAN-GHIOROIU

scriitor-compozitor

Load More Related Articles
Load More By Marin Voican Ghioroiu
Load More In Stiri Exclusive

One Comment

  1. VOICAN MARIN GHIOROIU

    18 august 2011 at 8:31 PM

    De câte ori nu ne aflăm în “GARA TIMPULUI” şi nu ştim unde ne va duce ultimul tren,dar pornim cu “SPERANŢA NEŢĂRMURITĂ” că acolo unde va opri vom întâlni “FERICIREA MULT VISATĂ”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Starea pârtiilor de pe Valea Prahovei! Programul și tarifele transportului pe cablu de la Sinaia, Bușteni și Azuga

Este ultimul week-end de vacanță, iar stațiunile de pe Valea Prahovei vor fi din nou în ce…