Serial: „NE VEDEM LA PARIS” – Nr. 8
Sabina ISPAS
Director al Institutului de Etnografie şi Folclor Constantin Brăiloiu”
O voce de excepţie a solistei Rodica Anghelescu ale cărei generozitate şi căldură sunt modelate de studiul academic, este această realizare C.D.-lui „În poiană la Olteţ”. Creatorul scriitorul Marin Voican-Ghioroiu şi interpreta conferă albumului o armonie de care se poate bucura ascultătorul.
Tabloul III Gara din Târgu-JiuContinuare…Click AICI pentru Partea VII-a
POVESTITORUL: Ne aflăm în gara din Târgu Jiu. Constantin Brâncuşi se plimbă de-a lungul peronului. Este îngândurat, ochii i s-au umezit de lacrimi. Abia poate să mai şoptească.
C. BRÂNCUŞI: O, meleaguri natale, Gorjul meu iubit!… am să vă mai văd vreodată? (Trenul a oprit în staţie. Se urcă la ultimul vagon şi rămâne pe scară. La capătul trenului, învelită de aburii locomotivei, se vede Maria Tănase care aleargă spre el. Cînd trenul se pune în mişcare, cu vocea sugrumată de emoţie îi strigă Mariei, care flutura un şal alb) Maria!… Maria!… Ne vedem la Paris!!!… (întinde mâna şi-i trimite un ultim suvenur, un trandafir roz).
MARIA TĂNASE: Ne vedem la Pa-ris! (o îneacă plânsul) Ne ve-dem … la la Pa…ris!!!… (Se apleacă, ridică bobocul de trandafir, îl sărută cu duioşie, apoi începe să cânte „În gara stelelor aprinse”.
<<<<< PENTRU A ASCULTA MELODIA >>>>>
APASA PE SEMNUL (mai jos stanga)
Rodica Anghelescu – In Gara Stelelor Aprinse
Asculta mai multe audio populara


ÎN GARA STELELOR APRINSE
În gara stelelor aprinse,
Sub cer de dor mistuitor,
Iubirea-n suflet îmi pătrunse
Ca un ecou de tren plângând:
Ofta din greu, şi alergând…
Se depărta să n-o ajung.
Un gând ce lunecă pe şine;
Ce-i pasă trenului de mine,
Că-n noapte mă topesc de dor! În gara stelelor aprinse,
Sub cer albastru fără nor,
Cu-un timp încremenit,nepăsător…
Prezentu-n vise-mi adormise,
Ca sfânta candelă se stinse
Cu patimă şi cu fior. În gara stelelor aprinse,
Sub cer de dor tulburător…
Mai trece-un tren, ca vântu-n zbor.
Ca o lumină călătoare,
E dorul meu făr’ de răbdare,
Speranţă ne-mplinită, trecătoare. ******* În gara stelelor aprinse, Sub cer de dor tulburător… Mai trece-un tren, ca vântu-n zbor. Ca o lumină călătoare, E dorul meu făr’ de răbdare, Speranţă ne-mplinită, trecătoare….
<<<<<<>>>>>>>
CLICK AICI pentruEPILOG
=====================
Marin VOICAN-GHIOROIU
scriitor-compozitor
Partajează acest conținut:
Un comentariu