ZĂVOIANU Vali, de profesie psiholog, cu formare post-universitară în terapia familiei şi psihologia resurselor umane. Până  în luna august a anului 2010 şi-a desfăşurat cariera în România, când din raţiuni familiale a ales să locuiască în Spania, regiunea Asturias. Scrie poezie de mai mulţi ani, neîndrăznind însă să publice până anul acesta. Şi-a făcut debutul literar în paginile ziarului „Naţiunea”, la „Colocvii Literare” şi totodată pe net, în cadrul mai multor grupuri dedicate poeziei. În prezent scrierile sale sunt foarte apreciate de cititorii diferitor publicaţii româneşti (virtuale şi pe hârtie) din jurul lumii, precum „Armonia” (SUA), „Aşii Români” şi  „ProDiaspora” (Germania), revistele „Oglinda Literară”, „Confluenţe Româneşti”, „Totpal”, „Armonii Culturale”, „Cetatea lui Bucur” (România), ş.a. Este iniţiator, autor moral şi administrator a doua grupuri importante de pe Facebook, ambele dedicate poeziei: Cenaclul literar „Gândul Zilei” (133 membri) şi Grupul „Generaţia în Blugi” (231membri) precum şi a proiectului „Catedrală de cuvinte” (317 membri), proiect ce constă în scrierea unui poem colectiv românesc inedit.

George Roca – Rexlibris Media Group

DIAGNOSTIC

Mă întreb, a câta oară ce-onsemna patriotism

Şi încerc să nu mă doară că-l faceţi eufemism

Mă întreb de-aveţi credinţă şi ce aţi făcut cu sfinţii

Şi de ce-aţi uitat cu toţii să vă mai cinstiţi părinţii.

Auziţi-i cum îngână Tatăl Nostru azi şi Crezul

Unde vă mai este Nunta? Ce facură-ţi cu Botezul?

Căci purtaţi pe cele sfinte ca pe-un simplu accesoriu

De-au ajuns acum gonite sau împinse-n derizoriu.

Caut peste tot românul, în voi, ce vorbiţi ca mine

Şi găsesc straini de ţară, ipocriţi, oameni-ruine

Ce-şi învaţ-atât copiii: Valentine’s şi Haloween

Căci Crăciun şi Dragobete mai înseamnă prea puţin.

Am citit cu-amărăciune astăzi într-un nou ziar

Cum că ţara noastră-i dusă şi e totul în zadar

Şi vreo patruzeci de semeni comentând lăsară semn

Înjurând cu-ncrâncenare un român curat şi demn.

Că-ndrăznise să descrie ţara cum o vede el

Şi să deseneze harta ţării noastre pe drapel.

Faceţi-vă analize! Diagnosticul e grav.

Cred ca ţara noastră are astăzi un popor bolnav.

Bată clopot de trezire şi învie din mormânt

Toţi strămoşii laolaltă ce-au sfinţit acest pământ

Şi de v-o-ntreba de ţară vreodată cineva

Să găsiţi în voi credinţa cea pierdută undeva.

Şi să tune iar răspunsul care-odată răsuna

Ţara mea se cheamă simplu: Dor, Credinţă, Dacia.

ODATĂ-N VIAŢĂ

Strecurat la mine-n suflet prin ferestrele-mi deschise

Cu un tandru, dulce umblet ai stârnit frumoase vise

Nu ştiam că mai există forma asta să mângâi

Şi-ntr-o inimă prea tristă să pătrunzi şi să rămâi.

Ce cuvinte pot descrie felul tău de a iubi?

Mâna mea nu ştie-a scrie tot ce sufletu-ar dori

Scrii o muzică divină, portativul tău sunt eu

Mă înconjuri de lumină sş dansăm aşa mereu.

Şi de-mi mai greşeşte pasul, în acest divin balans

Îmi şopteşti plăcut cu glasul care mă conduce-n dans

Nu te necăji, iubită. Dansul ăsta-l facem noi

Doar pluteşte fericită, să ne împletim în doi.

Şi gustând din a mea gură, îmi şopteşti încă odată

Doar iubeşte-mă făptură, nu te crede vinovată.

Scaldă-te în fericire, lasă-ţi zâmbetul pe faţă

Căci asemenea iubire o trăieşti odată-n viaţă.

Nu te mai gândi că toate sunt menite-a se sfârşi

Nici nu te gândi că poate o sa uit a te iubi

Pentru noi în astă clipă, se opreşte timpu-n loc

Nu gândi că-i o risipă că trăim aşa noroc.

Doar primeşte-mi gura dulce în acest sublim sărut

Nu ştiu dansul de ne-o duce spre sfârşit sau început

Dar azi inima mea ştie şi îţi spune negreşit

Eşti iubita mea-n vecie şi eu sunt al tău iubit.

de va fi să mor chiar mâine… eu muri-voi fericit

DE DRAGUL TĂU

de dragul tău… înmoi peniţa în albastrul dorului

să scriu fărâme de inimă pe tâmpla ta

să mă ai acolo ori de câte ori te pierzi printre gânduri…..

de dragul tău… cer pădurii să mă ridice mai aproape de cer

să pot coborî pentru tine în palme Luna

să-ţi luminez cu ea drumul spre sufletul meu

de dragul tău… mă învălui în petalele privirii tale

să mă-mbăt cu parfumul ei

şi rămân acolo toate clipele în care mă admiri

PARADOX

Mă lepăd şi mă leg de tine

În luptă cu acest blestem

Acela că ne naştem singuri

Şi-n faţa morţii tot aşa suntem.

Te-alung şi iar te caut totdeauna

Şi te găsesc cu greu, însă te pierd

Ştiind din vise că nu e totuna

Să te gonesc, apoi să te dezmierd.

Şi muşc sălbatic din a ta iubire

Dorind să-nvăţ pe mine-a mă iubi

Ciudat, destinul cum îmi dă de ştire

Că te-am pierdut pentru-a te regăsi.

Şi licărul din suflet, cel dintâi

Să nu te ţin prizonier mă-ndeamnă

Nu ştiu de ai să pleci, sau de rămâi

Nici semnul tău cu mâna ce înseamnă.

Clepsidră poleită-n praf de heruvim

Mă scurg prin ochiul vieţii spre lumină

Vreau azi ca împreună să trăim

Tumultul ce a fost şi va să vină.

Mă lepăd şi mă leg de tine nesfârşit

Şi legilor din lume uit să mă supun

Căci ştiu că te iubesc şi te-am iubit

Şi matematic, doar la tine mă adun.

CINE MAI SUNTEM

Păşim prin ani, din inerţie

Gândindu-ne că viaţa-i veşnicie

Şi ne supunem surzi şi orbi

Tăcerii care ne transformă-n robi.

Ne este teamă de cuvinte

De rostul lor, de simţăminte

Şi-n loc să ne privim deschis

Minţim, uitând tot ce-am promis.

Vederea noastră ne trădează

Nu ne mai bucurăm văzând o rază

Ne-ncântă astăzi să vedem

Circ şi durere, în tandem.

Auzul ne-a trădat şi el

Căci nu mai auzim de fel

Nici glasul dulce din natură

Nici a conştiinţei dreaptă gură.

Am învăţat forţat să tresărim

Când zornăitul banilor îl auzim

Şi-am transformat în strâmb normal

A fi prieten doar conjunctural.

Facem afaceri azi cu simtăminte

Şi-l preţuim pe-acela ce ne minte

Şi pierdem timp mereu sa fabricăm

Măşti cât mai false ce le publicăm.

Cu cât o mască trece de-ndoială

Cu-atât ne-o asumăm ca fiind normală.

Şi când iubim, ne-nconjurăm cu-n nimb

Şi aşteptăm mereu ceva în schimb.

Aşa suntem, aşa am devenit

Sunt de vânzare cei ce ne-au iubit

Ne înfruptăm fără de scrupul cu de toate

Şi-amar redefinim conceptul de umanitate.

DE CEALALATĂ PARTE A CORTINEI

Te-mbraci în straie colorate

Şi cu răbdare ţi-ai pictat pe faţă

Un zâmbet ce în veci nu se mai scoate

Şi te transformă-n ochii lumii în paiaţă.

Prin bluza largă, descheiată jumatate

Cine mai vede printre nasturi roşii

Că ai o inimă ce pentru oameni bate…

Toţi râd şi nu îţi văd decât galoşii.

Cu pensule-ai întins sub ochi culoare

Ce albă,lucie ascunde doar tristeţe

Cine mai vede printre giumbuşlucuri oare

A ta privire plânsă şi a ta nobleţe.

Pe-o scena îmbrăcată-n superficialitate

Te-mpiedici provocând mulţimii hazul

În spatele cortinei însă cruda realitate

Nu râsul îţi provoacă, ci necazul.

Ciudat destin, s-alegi aşa un sacrificiu

Să treci în straie colorate,trist, prin viaţă

Şi-o lume-ntreagă făcând haz de-al tău supliciu

Să nu-nţeleagă cine e de fapt paiaţă.

TRISTE CHEI

Triste chei prin lacăte uitate

Vă mănâncă azi rugină de pustiu

În ocean v-aş arunca pe toate

Să vă pierd, de voi să nu mai ştiu.

Triste chei ce descuiaţi odată

Porţi închise sufletului meu

Răsunaţi amar în liniştea uitată

Unde mă întorc fără să vreau mereu.

Negre chei, prelungi, încuietoare

Simt răceala voastră nesfârşit

Unde să mă mai ascund eu oare

Prin destinul ce mi-e hărăzit.

Aş închide lacăte de frică

Şi-aş deschide uşi de vise-n cer

Triste chei ce nu vă mai ridică

Nimeni în traiectul efemer.

Dizolvaţi-vă-n speranţe mute

Şi plecaţi pe veci din amintiri

Vor pleca cu voi lacăte slute

Şi-oi rămâne-nchisă în iubiri.

ACASĂ

Nu ştiu drumul unde duce

Dar păşesc supus în sus

Când ajung la vreo răscruce

Mă întreb unde m-am dus.

Şi-mi zidesc o balustradă

Din credinţe şi din vise

Paşii mici să nu îmi cadă

Prin iubirile promise.

De mă-neacă marea mare

Sau întâmpin vreun munte

Îmi croiesc senin cărare

Şi spre-acasă îmi fac punte.

Şi trăiesc cu umilintă

Desenând cu-al meu condei

Albe streşini de credinţă

Şi-un senin,curat bordei.

S-aibă unde s-odihnească

Al meu suflet când şi când

Şi privirea-mi să găsească

Ăst acas-al meu din gând.

AŞTEPTARE

Lipesc urechea de pământ

S-aud ecou de pas ce vine

Îmi ţipă astăzi iar un gând

Că mi-e un dor nebun de tine.

C-un tremur de neîmpăcat

Mai caut printre manuscrise

Bătrânii vraci de-au inventat

Un leac pentru-ale mele vise.

Păstrez presate-ntr-un caiet

Alinturile tale toate

Şi-n buzunarul de la piept

Tot ce-mi şopteşti târziu în noapte.

Am pregătit într-un cadou

Trei mii de feluri de-a zâmbi

Şi gura-mi dulce- bibelou

Să ţi le dau când vei veni.

Îti scriu iubitul meu din vis

Eu, fericirea ta rămasă

Şi sufletul mi-l las deschis

Să intri, să mă iei acasă.

Nu vreau să caut alt destin

Acum, c-am învaţat prea bine

Tot dorul plâns să mi-l alin

Când poposesc în gând la tine.

PARFUM DE FERICIRE

Au înnebunit, treji încă

Teii de pe strada mea

Şi nebuni acum, aruncă

Un miros de catifea.

Şi-n mirosul ce mângâie

Îmbătaţi păşim agale

Şi dorim să ne rămâie

Clipele, monumentale.

Ne zâmbim, privind la teii

Treji, nebuni şi parfumaţi

Ne zâmbesc pe rând toţi zeii

Cu-ncântare adunaţi.

Minunată-i tinereţea,

Cu miros ametţtor

Ne atinge azi blândeţea,

Nebunia teilor….

Vreau să o păstrăm în suflet

Tinereţea- nebunie

Să îi mirosim parfumul

De acum, în veşnicie.

A MEA TOAMNĂ

Te-aş chema, să vii la mine

Pleacă toamna, iarna vine

Frig în suflet şi afară

Vreau căldura ta bizară.

M-ai strigat? Mi se păruse…

Dar fu vântul care-aduse

Glas de ploi şi frunze moarte

Dai-aş dorul să mi-l poarte.

Glas de frig şi de pustiu

Fir-aş iar a ta să fiu

Să mă ningă lângă tine

Să-mi mai fie cald şi bine.

Glas de dor bătut de soartă

Fir-ar rostul ei de poartă

Că şi azi rămâne-nchisă

Ai uitat de-a ta promisă.

Parcă văd că vine iarna

Şi-mi îngheaţă de pustii

Dorurile mele toate

Aşteptându-te să vii.

Vali ZĂVOIANU

Asturias, Spania
februarie 2011

————————————————-

 

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

SOS! Soacra vrea să îți redecoreze casa? Iată cum să gestionezi situația FĂRĂ conflicte

După ce se mută împreună, multe cupluri se confruntă cu o problemă comună: părinții lui sa…