Veronica BALAJ – Cine n-ar vrea doar seninul, oriunde ar fi?
Postfață la volumul „Seninul din inima cărţilor”, semnat de Vasilica Grigoraş
Voi începe această motivaţie de lectură a volumului de faţă, cu o consideraţie care nu obligă la nici un soi de păreri adiacente. Este pur si simplu o formulă personală de-a vă invita să fiţi cunoscătorii unui excurs… senin. Aşa cum ne asigură şi titlul, „Seninul din inima cărţilor”, semnat de Vasilica Grigoraş.
Orice lectură se asemuie cu un drum. Dintr-o subtilă şi tainică legătură, cititorul se leagă de subiectul cărţii pe care o deschide şi care-i devine partener de conversaţie. Uneori conversezi cu un text nerostind cuvinte, participi la toate provocările fiind fermecat de cele ajunse prin fraze la tine-n gând sau, nefiind total de acord, sau, de ce nu, căutând ceva din propria-ţi fire sau experienţă, în toate cazurile însă, tu, cititorul eşti loial. O convenienţă de la sine înţeleasă. Simplă frăţietate între cititor şi carte. O colaborare vremelnică dar, în multe situaţii, lăsând urme de neuitat. E o asumare bilaterală. Autorul scrie ştiind din start că va avea un aliat sau un… partener de mărturie, iar cel care se apleacă asupra paginilor, acceptă neconvenţional ba chiar cu emoţie şi sinceritate, această legătură. Niciodată nu ştie nici unul nici celălalt câte cărări se pot desprinde, cîte nebănuite sentimente se vor intersecta de-a lungul lecturii. Dacă vei fi la sfârşitul excursului datorită personajelor sau întâmplărilor, mai bogat cu o informaţie sau cu o trăire, că vei fi alteori mirat de cele scrise-citite, că vei vrea să-l urmezi în experienţele tale viitoare pe vreunul dintre exemplele oferite, asta e altă poveste. Important şi de netăgăduit rămâne faptul că, mereu, tu, cititorul vei fi onest. Chiar şi când, să zicem, te-ar irita un fel de-a prezenta anume situaţii într-o carte, tu, cititorule, rămâi acelaşi. Pentru că dacă ţi-ai dăruit o parte din timp şi din curiozitate, deja ai făcut pactul. Pornesc şi eu de la ideea de mai sus. Volumul primit în fază de bun de tipar are de la bun început o mică istorie. Acordată cu formula contemporană de circulaţie a veştilor şi, iată, şi a cărţilor, dovadă că, manuscrisul ajunge la mine, via Australia, deşi cartea e scrisă ici-colea la Vaslui. Mi-o trimite unul dintre autorii prezentaţi în paginile sale, un prieten, coleg de breaslă jurnalistică, Ben Todică. Am luat totul ca pe o invitaţie la colaborarea despre care vorbeam mai sus. A citi, însemnă a fi un timp, pe acelaşi drum cu autorul. Timp de lectură şi dăruire, loialitate şi bucuria că, orce manuscris tipărit, va deveni odată şi odată un document. De orce fel poate fi. Un document al trăirilor, al consideraţiilor despre vremi sau viaţă, un document despre vremelnicie şi răbdare, toate salvate de ceea ce rămâne între coperţile unei ediţii. Sunt aşadar, onest-responasabiliă despre cele ce cred în legătură cu acest volum.
Mi-am gândit intervenţia şi ca o ademenire spre lectură, fireşte. Volumul are un titlu atractiv… Cine n-ar vrea doar seninul, oriunde-ar fi? Şi cine nu reacţionează cât de cât când aude cuvântul inimă? Vasilica Grigoraş a ştiut şi a mizat pe aceasta, a reuşit să atragă cititorul chiar prin sugestia cuvintelor care întregesc titlul cărţii.
Seninul din inima cărţilor, este un sumum de exegeze despre mai mulţi autori şi o parte dintre cărţile lor. Nu ar fi normal nici corect să enumăr fiecare autor şi cartea sa aleasă ca subiect. Autoarea, doar ea este intrepretul avizat, supervizorul acestor fresce foarte diverse cu tonalităţi poetice sau în proză, cu nume sonore prezente în intreviuri sau convorbiri cu valoare de mărturii, cum rezultă spre exemplu din exegeza cărţii semnată de Ben Todică şi Rătundean-Ferghete.
Structura cărţii are un eşafodaj bine ales. Un motto de cele mai multe ori, sau, la fel de inspirat ales, referiri, corelări cu nume prestigioase din literatura noastră sau străină. Supratitlul ales, citatele ilustrative, argumnetele unor opinii referitoare la valoarea scrierilor, sunt absolut convingătoare.
Limbajul folosit de autoare face dovada unei persoane culte, care deţine dexteritatea de-a face analogii şi de-a extinde arealul literaturii române spre autori universali. Intersectări de păreri, analogii, exegeze pe text făcute cu aplomb, lasă impresia unui studiu temeinic argumentat dar pigmentat şi cu o evidentă suavitate, o devoţiune prietenoasă pentru autorul aflat sub lupă. Personajele, căci, nota bene, deşi este o carte de exegeză literară, există personaje. Acestea sunt deopotrivă autorii supuşi studiului dar şi propriile lor personaje din cărţi. Vom asista la o panoplie de nume sonore, de evocări despre viaţă şi trecere, despre teluric şi divin, referiri la o carte de intreviuri cu mari personalităţi, emanată de Gabriel Dragnea, aşa încât, eşti ademenit să continui aventura, să cauţi cărţile–personaj semnalate în acest volum. Când auzi că poţi afla ce-au spus la un moment dat, Adrian Marino, Andrei Pleşu, Andrei Blaier, Ana Blandiana, Gabriela Melinescu, Mircea Martin, H. Patapievici, cu o întoarcere în timp, până la Nina Cassian, te simţi ademenit fără drept de refuz.
Lectura poate continua. Invitaţia a fost făcută cu drag de literatură şi ştiinţa de-a o înţelege.
–––––––-
Veronica BALAJ
Timișoara
August 2019
Partajează acest conținut:
Publică comentariul