Inaine de anul 1989, in vremea Razboilui rece, Partidul din Lagarul ortodoxo-comunist decreta adevarul si pentru ca acesta sa nu fie pus la indoiala inchidea granitele si daca cinva avea indoieli avea dificultati. Minciuna marxist-leninista a libertatii oamenilor muncii eliberati de exploatarea omului de catre om era insa atat de evidenta, ca nimeni nu credea in propagada oficiala si se baza pe bunul simt. In capitalism adevarul e la fel de indoielnic, dar propagat mult mai subtil. Oskar Spegler se intreaba: „Ce-i adevarul? Pentru prostime, el este ceea ce aude si citeste.

Chiar daca un sarman individ singuratic sta si cugete asupra lui, oricum acesta ramane numai al sau personal. Adevarul maselor largi populare, care se bucura de audienta si succes, este azi un produs al presei. Ceea ce vrea ea, este adevarat. Cei care detin presa, produc, transforma si modifica adevarul. Trei saptamani de campanie de presa si prostimea cunoaste adevarul. Dar argumentele sunt indubitabile numai atat timp cat sunt suficienti bani pentru a se repeta fara intrerupere valabilitatea acestora. Chiar si retorica din antichitate nu era axata pe continut ci pe capacitatea de convingere … dar ea se marginea la un public si la un moment dat. Dinamica presei moderne vrea sa convinga neincetat. Ea trebuie sa puna opinia publica fara incetare sub presiune. Vechiile argumentele pierd din valabilitate numai atunci cand o forta financiara mai mare are noi, alte argumente pe care le aduce vizial si oral cu mai mare forta in spatiul public.

In acest moment steaua polara a opiniei publice se modifica, in favoarea celui mai puternic. Fiecare este acum convins de noul adevar si ca si cand s-ar trezi dintr-o data din somn.“ (Prabusirea Apusului, München 1922, vol. 2, cap. 4) Asa s-a intamplat de exemplu din Romania dupa actul revolutional din 1944, cand s-a trecut de la capitalism la socialism, la dictatura proletariatului, asa s-a intamplat dupa actul revolutionar din 1989, cand s-a trecut de la socialism la capitalism, la integrarea euro-atlantica. Si nu este surprinzator ca tranzitia este organizata si implementate de aceiasi oameni. Silviu Brucan a propagat si socialismul dupa 1944 si capitalismul dupa 1989 si a fost ascultat cu evlavie la TV pana la moarte. Asta fara a aminti de activul de stat si de partid la fel de credincios adevarului, celui mai puternic factor financiar. Aparitia internetului schimba numai aparent din paradigma de mai sus. Libertatea de expresie este garantata celor puternic financiar, mogulilor, sau celor care sunt politic corect sau se exprima la un nivel jos, care nu pun in primejdie consensul. Cand insa se confrunta doua forte financiare notabile, cum e cazul Chinei si USA, apar brusc conflicte legate de adevar si cautarea lui pe internet. Vezi conflictul google in China. In ciuda tuturora, oamenii nu pot traii in afara adevarului. El se vrea verificat de realitate, de bunul simt si are nevoie de libertate de expresie si libertate (si materiala).

CARE-I ADEVĂRUL ISTORIC?

Pentru imparatul Napoleon I (1769-1821) „Istoria este o minciună, asupra căreia ne-am înţeles.” în vremurile noastre la fel, dar şi un aspect colateral al ocupaţie militare – Vae victis!

1944 Armata Roşie ocupă România. Ţara e dezmembrată şi la ordinul lui Stalin evrei kominternişti impun „Istoria R.P.R.”, acad. Mihail Roller, Bucureşti 1952, 797 p. În Moldova alfabetul latin e înlăturat şi se impun chirilicele, o nouă limbă şi istorie. După retragerea ruşilor Ceauşescu înlătură kominterniştii evrei, R.P.R. devine R.S.R., rescrie istoria şi afirmă că în Moldova, ţară românească, se vorbeşte aceiaşi limbă latină. Ruşii, Partidul Comunist sunt la putere în Moldova şi protestează pentru că Antonescu este disculpat de un tribunal, el n-avea cunoştinţă de înţelegerea Stalin-Hitler. Istoricii de la Chişinău, Budapesta, Bucureşti încă nu s-au înţeles asupra adevărului. Care-i acela?

In anul 1989 Revoluţia înlocuieşte stupida doctrină marxist-leninistă cu „Istorii alternative” scrise de bursieri Sörös, agenţi NGO. Ele culminează cu „Rapoartele finale”, 2004/6, ed. Elie Wieser şi Vladimir Tismăneanu, 1.000 p., pentru presedintii Ion Iliescu şi Traian Băsescu. Nu evreii kominternişti din URSS saumai nou neocons din USA născocesc legende, cum cred antisemiţii, ci hegemonii ruşi şi anglo-saxoni dictează. Evreii respectă istoria, Holocaustul e sacralizat.

Germania trebuia distrusa în războiul mondial II, iar supravieţuitorii bombelor anglo-americane şi barbariei bolşevice urmau să supravieţuiască din cultivarea cartofilor, fără industrie, universităţii, săli de concert. Armatele de ocupaţie impun apoi nemţilor, despărţiţi de Cortina de Fier, istorii care se băteau cap în cap. Prăbuşirea Lagar-ului permite reunificarea, istoria este încă nesigură, fratele din USA, evreii monitorizează. Cine nu-i conform, la puşcărie. Marina Germană patrulează în folosul Israelului, în Afghanistan sunt soldaţi. Se va rescrie istoria, reface demnitatea germană?

Care-i adevărul istoric? Sunt făcuţi oamenii să-l afle? De la Mircea Eliade ştim că religiile asa zis „primitive” vad si interpretează realitatea prin mituri. Realitatea confirmă mereu ceea ce este neîndoielnic – mitul. Monoteismul sparge cercul vicios. Dumnezeu, unic şi abstract, se adresează oamenilor prin profeţi, apoi direct, prin Fiul Său. Vechiul şi Noul Testament.

Pentru grecii din antichitate miturile erau forme pre-ştiinţifice, apoi absolutizarea „realităţii raţionale” periferizează credinţa. Iluminiştii Revoluţiei Franceze sunt şi mai consecvenţi, ei se închină „Zeiţei Raţiunii”, ca majoritatea de azi. Discursul Papei Benedict XVI, „Raţiune şi Credinţă”, Regensburg 2006, 10 p., deschide însă noi orizonturi spirituale. Depinde acum numai de rapiditatea cu care va fi el receptat şi aplicat în ţările dezmembrate şi traumatizate de ocupaţii militare, ca Moldova, România, Germania, Jugoslavia …

Prof. Dr. Viorel Roman,
Akademischer Rat a.D.
Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Marian MALCIU: Rondelul tristei veri & Sonetul plângerii… Te cheamă!

Sonetul plângerii… Te cheamă!  ***  Privește, Doamne! Tot pământul plânge, Iar Cerul…