iata doua carti intr-adevar interesante

La procesul de la Nürnberg psihologii erau surprinsi de mediocritatea si lasitatea elitei Reich-ului III cu o singura exceptie, a seful serviciului de spionaj, generalul Walter Schellenberg.

Cine ajunge intr-o astfel de pozitie si este confruntat cu analize si informatii inteligente, are o alta perceptie a realitatii, un alt Weltanschauung, decat oamenii care cred ce vad sau ce li se spune. Aceasta remarca se potriveste atat elitei PCR de dupa 1989, cat si cartilor seful serviciului de spionaj, generalului Ioan Talpes.

?In umbra marelui Hidalgo, conditia de a fi, din intamplarile unui istoric militar, 1978-1989. Rememorari consemnate de Horia Alexandrescu?, ed. Vivaldi, Bucuresti 2009, vo. I,  251 p. si in ?Breviar laic?, ed. Militara Bucuresti 2010, 255 p., Talpes pune in umbra cam tot ce s-a publicat despre dictatura de dezvoltare a lui Ceausescu, anul 1968, deceniul 1978-1989, revolutia din 1989 si tranzitia spre vest. Cartle lui se deosebesc de cele ale fostei elite a PCR, cum se deosebea pozitia lui Schellenberg fata de psihologii americani, in comparatie cu balbaielile fostei elite a Reich-ului.

1968 a fost anul in care Romania refuza sa participe la ocuparea Cehoslovaciei de catre Pactul de la Varsovia si castiga sprijinul occidentului timp de un deceniu de bunastare si de prestigiu in lume.

Rusii sunt insa socati de tradarea subalternului ortodoxo-comunist   Ceausescu, dar incep si ei sa trateze in secret cu asa zisii imperialisti vestgermanii. Dupa succesul acestui contact “back channel” Brejnev inceape prin KGB tratative si cu anglo-americanii, cu care avusese bune relatii in razboi. Dupa ce Hitler si Stalin ataca Polonia, Anglia incepe razboiul numai cu Germania, UdSSR-ului nici nu s-a pus problema unei declarati de razboi. Cartile de istorie trec cu vederea si azi duplicitatea.

1978 a fost anul in care SUA ofera Romaniei sansa integrarii in economia libera cu ajutorul a 170 miliarde $. Dicatura de dezvoltare era un fel de cantonament, de ascetism planificat in care printr-o acumulare primitiva de capital, economia se antrena pentru a ajunge la nivelul de a concura in lume. Oferta, o recunoastere a succesului economic si diplomatic romanesc, e insa respinsa de Nicolae si Elena Ceausescu exact in momentul in care KGB-ul incepe tratative secrete cu SUA. Asa ca Romania e data brutal la o parte si Calul Troian din Lagarul comunist devine Polonia. Si faptul ca 1978 este ales papa polonezul Ioan Paul II, e de bun augur pentru cei care luptau inpotriva ereziei marxiste si pentru drepturile omului. Apoi Moscova sub Gorbaciov renunta la Razboiul Rece, marxism, Lagar, Cortina de Fier si in 1989 incep o nou era istorica.

1978-1989 e un deceniul dezastruos din cauza miopiei conducerii statului privatizat de Nicolae si Elena Ceausescu. Ei intra in conflict si cu vestul si cu estul, care se razbuna. Vestul pe fata, economic. KGB-ul, mai subtil, il pune pe omul lor Pacepa sa fug in USA si sa compromita Romania. In timpul ocupatiei serviciile secrete erau conduse de rusi. Pacepa pus de atunci pe orbita de KGB era 1978 adj.

DIE. Vanat de toti, Ceausescu nu mai intelege lumea, nu mai poate evita dezastrul din 1989 si reinstalarea controlului Moscovei la Buc., care ca 1944, se face cu ajutor din vest.

1989 a fost anul in care succesele dictaturii de dezvoltare se degradeaza in democratia originala … ?Nu ne fura sau cumpara altii tara! Noi ? romanii ? suntem cei care ne lepadam de ea. Si asta o facem in fiecare zi, necontenit, de douazeci de ani, de rusine de a ne fi eliberat de comunism. Altii. Ne vom desprinde de aceasta stare, se pare, chiar cand vom avea curajul sa-i intrebam, pe ultimi eliberatori, de ce ne-au bagat in si mai mari nevoi.?

Securitatea ? ?Fiecare Tara isi creste si pregateste cainii de paza, carora le si garanteaza conditiile pentru a-i asigura Ordinea. Cand Ordinea este schimbata, prin acordul si cu participarea cainilor, atunci acestia incep sa se transforme in lupi. Asa s-au petrecut lucrurile si in Romania, incepand cu decembrie 1989. (Breviar, p.36, 32) In ceea ce priveste intalnirea lui Gorbaciov cu Ioan Paul II la Roma si cu Bush la Malta: ?o completare esentiala ? soarta Romaniei a fost convenita pe relatia dintre Paris si Moscova?, la intalnirea de la Kiev dintre Gorbaciov cu Mitterand, in anul 1989, cad s-au stabilit si ?cadrele de evolutie a Romaniei?. (Hidalgo, p.202) Si pentru a nu lasa nici un dubiu in aceasta privinta ? ? Nu este nimic mai dezastruos, in existenta unui popor, decat momentul in care ajunge sa creada ca minciunile altora sunt adevarurile lui. Priviti la momentul decembrie

1989 si la anii care au urmat!? (Breviar, p.51) La toate aceste evenimente istoricul Talpes cu doctoratul ?Diplomatie si aparare. Coordonate ale politicii externe romanesti, 1933-1939?, ed. Stiintifica 1980/88 (30.000 ex. epuzate in 10 zile), este int-un fel sau altul implicat si le analizeaza acuma cu experienta unui viceprim-ministru, general de corp de armata, sef de Intelligence Service si cu detasarea unui filozof al istoriei si literat.

Rezultatul sunt carti, deja epuizate, care s-ar citi ca cele politiste, daca nu ne-ar inpiedica seriozitatea informatiilor, tezelor si bibliografiei.

Dupa toate probabilitatile istoria oficiala va fi rescrisa pe masura ce vor apare volumele colaborarii Talpes / Alexandrescu, ele vor scoate la lumina ceea ce este in penumbra. Iata cuprins vol. I. Cap.:

1, Stuttgart 1985 – Congresul Mondial de Istorie; 2, Sfarsitul inceputului si inceputul sfarsitului; 3, Intre tradare si cacealma ?

strategica. Lovitura Moscovei; 4, Sfidarea ?marelui Urs?; 5, Doctrina Brejnev, ultima strigare; 6, Soarta Romaniei, nu la Malta, ci la Kiev!; 7, Proiectul lui Ceausescu venea de la ? Carol II-lea!; 8, Berlin ? august 1989, la 50 de ani de la semnarea pactului Ribbentrop ? Molotov; 9, Intre ?Stihiile trecutului? si Razboiul stelelor?.

Daca autorul continua dezvaluirile ?din umbra? si publicarea meditatiilor de filozofia istoriei, privind soarta romanilor, ?literatura noastra post dictatoriala (dupa cum remarca Astalos) isi rotunjeste conturul, oxigenandu-se. Si avem mare nevoie!?

Pentru a intelege ?umbra marelui Hidalgo? este necesara daca nu chiar obligatorie lectura ?Breviarului?, pentru el ne dezvalui Weltanschuung-ul filozofic si literar mai putin obisnuit al autorului.

George Astalos de la Paris vede in modul sau de abordare a realitatii in general si a celei romanesti in special un paralelism cu ?Inconvenientul de a te fi nascut? a lui Emil Cioran. Insa Talpes e departe de pesimismul lui Cioran in exil, chiar atunci cand constata la contemporani sai o ?incredibila stare de delasare si nedorinta de asumare a propriei conditii actuale si viitoare? (Breviar, p.255) Notitele lui scrise parca in fuga, rar depasesc 10 randuri, sunt rezumate de articole sau chiar de carti. In cel mai rau caz sunt fotografi spontane facute cu blitzul, mai usor sau mai greu de decriptat. Unele sunt caricaturi pline de umor negru. Centrul de greutate a meditatiilor este insa soarta tarii pentru ca patriotismul este un ?defect profesional? al militarilor. Cum ar putea ei altfel sa serveasca patria chiar cu pretul vietii?

In Breviar, cele circa o mie de idei sunt intentionat nesistematizate pentru al obliga pe cititor sa faca o ierarhizare proprie. Bineinteles ca se poate incepe cu Dumnezeu si transcendenta. Cu Vechiul si Noul Testament. Cu ortodoxia si occidentul. ?Romania: Occident refuzat si Orient refulat reprezinta cele doua determinari ale unei existente in care ? negasindu-ne masura ? vom sfarsi prin a ne pierde identitatea?.

(p.189)

Care-i situatia astazi? ?Dupa 1989, instrainarea a ajuns sa li se prezinte (romanilor) a fi singura lor sansa.? ? ?Radacinile neamului nostru se vad in alegerile pe care la face. Ma doare crunt nevoia lui de fanarioti.? ? si continua pe aceata ideie ? ?Astazi, accesind modelul european, am ajuns sa ne alegem ciocoii, sperand ca vor ajunge sa fie obligati la conditia de fanarioti controlati si judecati.?

(p.8,86,34)

Autorul se face si purtator de cuvant al ortodocsilor din Transilvania care nu pricep nici acuma de ce pana in 1863 au avut statutul de ?tolerati?, nu aveau ?dreptul de a se instala in orase, de a construi biserici din piatra si a-si face case din acelasi material?. Mai mult chiar, situatia de azi a tuturor ortodocsilor din UE nu numai ca-i foarte apropiata de cea din trecut, dar ? ?Avem si noi dreptul macar la un raspuns? ? Cine sa ni-l dea daca ai nostri (cei care se pretind si chiar i-am ales a fi asa) nici macar nu stiu a intreba (la C.E. de la Strassburg).? (despre romani si cei care se pretind a fi)?

(Breviar, p.20).

Bazandu-se pe succesele dictaturii de dezvoltare in colaboarare cu vestul, Ceausescu si ortodocsi lui moldo-valahi s-au folosit o scurta perioda de timp de o oare care libertate generata de destinderea de dupa ridicarea anatemei dintre ortodocsi si occidentali, dupa Conciliul Vatican II, pentru a realiza la Bucuresti o a patra Roma. Un proiect istoric fara nici o sansa de realizare. ?La ortodocsi, dupa ce li s-a rapit Constantinopolul, iar cea de a treia Roma a esuat in retardari feudale, se continua rataciri confesionale prin negari doctrinare, pendulari intre vest si est, pana la poarta Pacificului.?

(p.159)

Ideia construirii Casei Poporului si Mantuirii Neamului exista deja sub regele Carol II, iar cea a Bizantului dupa Bizant e inca si mai vechi si exhausiv analizata pe toate fetele de Nicolae Iorga. Pentru ca, ?Intre ?virtute si ?toleranta? s-au consumat acuplarile, decuplarile si confruntarile dintre romani si helenici, ?latini? si ?bizantini?, catolicism si ortodoxism.? (p.203) De aceea nu-i surprinzator ca planurile imperiale aparent numai a lui Ceausescu s-au izbit de rezistente imposibil de depasit. Atat Roma, a doua Roma, Constantinopolul, a treia Roma, Moskova, cat si neo-protestantii anglo-americani, nu puteau tolera un nou imperiu ortodox, pentru ca ar fi fost un pas inapoi in misiune lor sfanta de a refacere unitatea crestina a lui Iisus Hristos.

Pe de alta parte, o dictatura de dezvoltare capabila sa scoata o tara ortodoxa din mizerie, o a patra Roma in Balcani, submina autoritatea Moscovei si periclita legatura ei directa cu fratii lor sarbii si bulgarii. Cu toate ca sunt urmasii au Romei, de la Marea Schisma, ortodocsii moldo-valahii sunt de o mie de ani in lanturile grele ale duhovniciei si soborniciei moscovite si constantinopolitane, care ca si panortodoxia si panslavismul, de data mai recenta, sunt toate incompatibile cu aspiratia romanilor la independenta si la o afirmare pe plan mondial in afara tutelei celei de treia Roma.

Singura cale de emancipare nationala si sociala, proiectul Corifeilor Scolii Ardelene, Unirea cu Roma, este strict interzisa de Moscova si neintaleasa la Bucuresti pentru ca numai cultura occidentala a trecut Carpatii. Nu si teologia. Izolarea de Roma, in calea tuturor relelor si mereu sub vremuri, cum ne spune cronicarul, l-au condus pe Cioran la pesimismul caracteristic mai tuturor exilatilor, incepand cu Ovidiu trist la Pontul Euxin, si pe Talpes la prudenta fata de sensibilitatea, comportamentul religios ale ortodocsilor.

Cum ar putea fi altfel, daca tradatorii, spionii Pacepa, Mircea Raceanu, Nicolae Militaru sunt reabilitati si revolutionarii din dec.

1989, mai ales tiganii romanes, sunt promovati. Tiganizarea statului este la ordinea zilei, ei dau deja tonul in toate, de la normele de comportament la manele. ?Daca nu mi-ar fi fost dat sa traiesc dupa 1989, n-as fi inteles cat de mare a fost Ion Budai-Deleanu. Ce opera fabuloasa este ?Tiganiada? si ce se poate, prin timp, intampla, cu noi, cei de la est de Huran Hásza.? (Breviar, p.174) Ideia degradarii statului roman o regasim si cand autorul se refera la meseriea de spion, care sunt eroi nu numai in romane si seriale.

Pentru ca ? ?Vreti sa masurati gradul de aderenta si sustinere a ideii de stat? Priviti cum sunt tratate si asumate notiunile de spion si spionaj. Cat despre purtatorii acestor atat de onorabile si nobile indeletniciri, numai in ? si ai Romaniei sa nu fi. Desi, priviti, la spionii altora care fac cariere impresionante. Desigur, pentru altii, in aceasta tara a nimanui.? (p.174) Rezultatul, ?o tara din lumea a treia nu putea produce decat cetateni de conditia a treia. Spre asta a si fost indreptata si ajutata Romania, in periplu actual european. (Romania, 1989, si romani ca experiment, 2009)? (p.16), pana cand presedintele si patriarhul incep dialogul in vedera unirii cu Roma si romanii vor iesi din cercul vicios, subdezvolatare, dictatura, revolutie, haos, democratie, subdezvoltare, dictatura, revolutie, haos …

Si pentru ca in Europa de vest confuzia sa fie totala, cei alesi merg atat de departe pe urmele fanariotilor, ca pe ex-regele care a predat comandantul armatei inamicului, pe spionii tradatori, pe tigani care ii compromit, ii supun, politic corect, unei discriminari pozitive cu spaga si comision. Ei sunt reabilitati si recompensati cu scutiri de impozite, spatii comerciale, teren agricol si intravilan, sinecure si decortii. Acest comportament absurd, a la Eugen Ionesco, pune nolens volens la indoiala vointa ortodoxiei moldo-valahe de a se adapta normelor si valorilor romano-catolice, rationalitatii statale din occident. Mai ales ca vizita papei Sf. Iona Paul II la Bucuresti in mai 1999, mana de ajutor intinsa generos de Roma, a ramas fara raspuns.

Prof. Dr. Viorel Roman,
Akademischer Rat a.D.
Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Esti implicat intr-un accident rutier? Iata ce trebuie sa faci!

In conditiile in care tot mai multi oameni au devenit proprietari de masini si au obtinut …