Home Viorel VINTILĂ – Inocenţa … fuse şi se duse

Viorel VINTILĂ – Inocenţa … fuse şi se duse

5 min read
0
0
134

Inocenţa este primul cuvânt care-ţi trece prin minte când te uiţi în ochii unui copil. Puritate, inocenţă,  sinceritate, iubire şi dragoste necondiţionată sunt trăsăturile de bază  ce caracterizează un copil. De ce când ne maturizăm ajungem să înlocuim iubirea cu ura, inocenţă cu parsivitatea, sinceritatea cu minciuna sau dragostea cu gelozia. De ce nu putem fi şi la maturitate inocenţi, iubitori, sinceri şi empatici?

De ce ajungem să fim, unii dintre noi,  monştri cu chip uman? De ce ne transformăm pe parcursul câtorva ani din suflete pure şi frumoase în suflete nepăsatore, pline de ură, gelozie şi invidie?

Sunt oare aceste „calităţi” genetic impregnate la naştere – care sunt în stare latentă pe perioada copilăriei şi se trezesc la realitate când devenim adolescenţi şi maturi? Sau se dezvoltă pe parcus? Poate acest evil” chiar există şi îşi intra în drepturi la început de adolescenţă şi atacă precum o carie sufletul uman..  Să fie banul rădăcina acestui evil”?

Căutând un răspuns, m-am oprit asupra „Genezei 3” şi am descoperit o explicaţie plauzibilă… probabil cei cu teoria Darwin nu vor fi de acord, dar nu putem ajunge toţi la unison, fiecare vede lucrurile prin prisma lui şi fiecare are convingerile lui.

Probabil inocenţa s-a pierdut în momentul în care Adam şi Eva şi-au dat seama că erau goi… după ce au picat la testul Celui de Sus, când şarpele parşiv şi insidios a convins-o pe Eva să muşte din mărul păcătos care le-a deschis ochii la amândoi; au cunoscut că erau goi şi au cusut loalalta frunze de smochin din care şi-au făcut şorţuri. Ochii li s-au deschis într-adevăr, exact aşa cum le spusese şarpele (Satana), numai că acum au văzut lumea şi realitatea cu totul altfel.

Pierderea inocenţei, păcatul lor şi noile lor raporturi cu Dumnezeu şi unul cu altul sunt exprimate prin tema conştientizării goliciunii. Înţelegem deci că ei nu conştientizaseră până atunci, în inocenţa lor, că sunt goi, ci li se părea firesc să fie aşa şi nici nu se gândiseră la lucrul acesta. Acum nu numai că se gândeau la lucrul acesta, ci erau copleşiţi de ruşine din această cauză… INOCENŢA a dispărut din acel moment…

Does it make sense? Aşadar,  noi suntem inocenţi, nu suntem vinovaţi cu nimic… sumtem nişte victime, nişte urmaşi ai unei situaţii nefericite, a unei decizii greşite, a unei curiozităţi tragice din care se pare că nu mai exista ieşire. Eva e de vină şi, of course, şarpele… Aşa o fi? O întrebare retorică….

Viorel VINTILĂ

San Francisco

Săptămâna Mare 2011

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Alege adezivul potrivit pentru lemn – obtine imbinari sigure si de calitate inca de la prima aplicare

Spre deosebire de alte materiale din sfera constructiilor, lemnul necesita un grad mai spo…