Viorel VINTILĂ – Trei Eseuri Virtuale
1. NOUA LIMBĂ
„ROMÂNO-ENGLEZO-MESSENGERISTICĂ”
Trăim într-o lume nouă care devine, pe zi ce trece, din ce în ce mai dependentă de calculatoare, de Internet, de comunicaţii în general. Informatica, acest new age al tehnicii şi internetului, atinge niveluri record, iar mai nou copiii învaţă mai întâi să tasteze şi să folosească mouse-ul şi numai apoi învaţă caligrafie şi scrisul de mână. Suntem virusaţi de tehnica ce ne-nconjoară şi ca să fii în pas trebuie să dansezi pe ritmuri de messenger, sa te dai pe Facebook şi să-ţi însuseşti vocabularul de „mess”. Dacă nu te dai pe messenger sau nu ai cont pe Facebook, nu exişti. Dacă nu ai Iphone, Ipod sau Ipad eşti un anonim şi ai nevoie de o reparaţie capitală pentru a deveni cool. Dacă nu ştii acronimele de rigoare şi limbajul cool de messenger, eşti demodat şi bun de casat.
Stau şi mă minunez uneori la felul în care mulţi dintre adolescenţii din ziua de azi – şi nu numai ei – scriu şi se exprimă în ceea ce ei numesc limba română. Pentru destul de mulţi, din păcate, gramatica limbii române a devenit un alien, adică un obiect din spaţiu neidentificat, pe care încearcă să-l descifreze, dar fără succes. Câteodată am momente când încerc să-mi dau seama dacă ceea ce citesc în unele mesaje este scris în limba română, adică dialectul daco-român sau poate într-un alt dialect. Pentru edificare, vă propun două mostre:
a. „Cred k apare… da numi explic qm no aparut deja p pc… . Am vazut un clip p ytube qm junk unu p lptop gta 4 … qm se poate!”
b. „În momentul de fatza exact sa iti spun nu stiu, k mi lam facut la comanda si erau reduceri… Dar am un site perfect … daca pot s îl postez aicia… e legat de componente si prostii deastea daca e ilegal reclama… revino cu un reply si iti dau prin pm”.
Huh? Aţi rămas şi voi mască, nu-i aşa? Cred că dacă ar mai fi trăit lingvistul George Pruteanu şi ar fi citit aceste „perle”, şi-ar fi băgat furculiţa-n ochi. Limbajul prescurtat tinde să ia locul limbii române. Elevii folosesc în vorbirea curent? cuvinte specifice messenger-ului. Folosirea iniţialelor cuvintelor a devenit o modă în comunicarea rapidă şi eficientă pe messenger. Nu există „internaut“ care să nu cunoască semnificaţia acestor prescurtări venite de dincolo de peste „baltă”. Dacă întrebaţi acum un copil de câţiva ani care abia şi-a început şcoala, ce-şi doreşte de la Moş Crăciun, ce credeţi că vă va răspunde? Of course, să-i instaleze acasă un Mess(anger)… Dacă navigarea pe internet se poate dovedi foarte utilă, statul la bârfă ieftina pe mess este cât se poate de nociv, cauzând o stagnare a procesului de învăţare, ba chiar ducând la o scădere a IQ-ului.
Noua limbă „româno-englezo-messengeristică” există cu limbajul ei specific şi de aceea aş vrea să vă prezint un scurt dicţionar de messenger. Scopul este de a vă familiariza cu vocabularul cool, cică, care se practică pe messenger:
dnd – do not disturb (nu mă deranja)
cff – ce faci fato?
np – no problem
lmao – laugh my ass off ( râd şi cu… fundu’)
cmz – ce mai zici?
cmf – ce mai faci?
10x – tanks (mulţumesc)
bbl – be back later (revin)
b sau dob – Birthday sau Date of Birth (zi de naştere)
omg – Oh, my God (Dumnezeule!)
k – în loc de „ca” (asta mă irită de mor)
poop – adica „pup” (dar în engleză poop = kk)
w8 – wait (aşteaptă)
afk – away from keybord (nu este la tastatură)
bbl/ bbn – be back later/ bye bye now (revin mai târziu sau la revedere acum)
lma – la mulţi ani
lol – laugh out loud (râd cu gura până la urechi, tare)
şi era să uit… of course,
wtf – what the f…k (ce „puşca” mea, cu aproximaţie)
Care va fi viitorul acestui limbaj, care abia acum se naşte? Este el doar un moft, sau o fază pasageră, prin care trec tinerii şi care va dispărea în timp? Sau se va transforma la un moment dat într-o nouă limbă oficială… limba Internetului? Greu de zis… time will tell… dar un lucru este cert: s-a dus generaţia outdoors care juca „ascunsea”, un „lapte gros” sau un fotbal printre blocuri. Nu mai eşti cool acu’ dacă nu eşti în pas cu „messeguiala”, daca nu te dai pe facebook, dacă nu ţi-ai insuşit vocabularul de net şi daca nu ai legat de de gât în loc de cheie un Ipod sau un Iphone!
***
2. VIAŢA FĂRĂ MUZICĂ
Muzica este all around us… adica în jurul nostru! În maşină, pe stradă, la birou, la discotecă, pe plajă, acasă. De ce? Pentru că avem nevoie de ea, pentru că ne relaxează, pentru că ne induce stări de bine şi pentru că ne este alături când avem nevoie a ne ridica pe val uneori. V-aţi gândit însă cum ar fi existenţa noastră fără muzică? Cum ar fi o nuntă, o zi de naştere, o seară la club, la o petrecere?
Dacă n-ar exista muzică ar fi haos. Din fericire armonia muzicii se aude în cântecul păsărilor, în unduirea valurilor mării, în foşnetul ierbii sau în adierea moale a vântului, în torsul regulat al unei pisici sau în scrâşnetul frânelor unei locomotive… Muzica e un refugiu, un loc de refulare, de mângâiere, de descărcare emoţională, de bucurie şi în fata muzicii suntem toţi egali. Muzica este cea mai bună terapie a sufletului.
Muzica reface echilibrul energetic al corpului şi restabileşte armonia universală. Energia muzicii este indispensabilă în tratamentul psihicului traumatizat; muzica este un medicament cu eficienţă maximă pentru suflet, un panaceu dacă vreţi. Muzica are un efect benefic asupra sănătăţii: ea influenţează funcţiile organismului, bătăile inimii, tensiunea arterială şi ritmul respiraţiei, reduce stresul şi anxietatea, combate insomnia. Muzica întăreşte sistemul imunitar şi calmează durerile sufleteşti dar şi pe cele fizice.
Având în vedere că muzica este un produs al sufletului, probabil că fără muzică am fi mai reci, mai insensibili, mai trişti, mai nervoşi, mai supăraţi, mai săraci sufleteşte în general. Probabil că fără muzică nu ar mai exista cuvântul romantism în dicţionare.
„Fără muzică, viaţa ar fi o eroare” zicea Friedrich Nietzsche şi cred că astfel am aflat răspunsul la întrebarea mea.
***
2. GUVERNATORUL
Pe 2 noiembrie 2010, în USA au avut loc alegerile parţiale pentru Congresul american, cunoscute drept alegerile mid-term. Scopul este alegerea a 435 de membri în Camera Reprezentativilor, 33 de senatori şi 37 de guvernatori.
Ca în orice competiţie electorală, candidaţii au încercat prin orice mijloace să se impună şi să atragă atenţia alegătorilor şi voturile lor. Reclamele au invadat ecranele televizoarelor, posturile de radio au difuzat până la saturare mesaje electorale şi platforme program. Pe străzi , la tot pasul, oamenii candidaţilor au fluturat pancarte, au încercat să colecteze fonduri pentru candidatul favorit, au împartit fluturaşi electoral, au împânzit spaţiile verzi cu panouri sau şi au lipit stickere colorate pe maşini.
Când credeam că am văzut totul a apărut „cireaşa de pe tort”. Mă aflăm în San Francisco, în centrul oraşului, când mă opreşte un personaj pitoresc, un bătrânel slab şi ponosit, complet ieşit din tipare. Avea o hârtie şi un pix în mână. Iniţial am crezut că era un cerşetor, dar, spre surprinderea mea, ocotogenarul încerca să adune semnături. Pentru ce credeţi? Pentru a candida pentru postul de Guvernator de California!
– Eşti amabil să-mi dai o semnătura? mă întreaba cu un glas tremurând, octogenarul, posibil înlocuitor al lui Arnold Schwarzenegger.
– Sigur, da pentru ce? răspund eu.
– Candidez pentru postul de guvernator, îmi replică bătrânul foarte serios.
Sincer, am rămas mut, l-am privit cu privirea puţin de sus până jos, surprins peste măsură. M-au trecut 1001 de gânduri în acea fracţiune de secundă-despre visul american, egalitate de şanse, diferenţă de atitudine dintre bătrânii resemnaţi din România şi cei de aici din USA.
Mi-am revenit rapid din contemplare şi m-am hotărât să semnez petiţia.
Am privit mai atent hârtia pe care, în ciudă înfăţişarii şi vârstei neobişnuite, adunase multe semnături.
– Mă numesc James Bagley! Vote for me please! îmi zice domnia sa cu un ton hotărât. „Guvernatorul” dă să plece dar îl opresc cu o întrebare de baraj:
– Care este platforma-program?
– Vreau să unesc Mexicul cu USA, îmi explică posibilul guvernator în timp ce se îndrepta agale către un Ford Ranger model 1980, pick up, la fel de obosit şi prăfuit că stăpânul.
În acel moment observă că Rangerul era tapat cu afişe şi cartoane multicolore cu sloganul „Annex Mexic to USA”. „C-aşa-i în tenis…” cum ar spune regretatul Toma Caragiu. Eu aş adăuga: „C-aşa-i în SUA, ţara tuturor posibilităţilor!”.
Viorel VINTILĂ
Californiam SUA
14 aprilie 2011
Partajează acest conținut:
Publică comentariul