MÂNGÂIERE
*****
Mă cheamă florile din curte,

M-aşteaptă mama să revin,

Mă regăsesc în doruri multe,

Şi orice dor e un suspin!

*
Parfumul de iarbă tăiată,

Revine-n nopţi de feerie,

Şi mă trezesc, iar, mângâiată,

Ca-n anii din copilărie.

*
Rămâne gândul meu sublim,

Să am părinţi şi mângâiere,

Să am la cine să revin,

Şi ce să mângâi cu plăcere.

***

MAI SUNT COPIL, MAMĂ!

*****
Mai sunt copil, cât tu mai eşti,

Mai sunt copil cu gând curat,

Mai sunt copil, cât mă iubeşti,

Mai sunt copil, cât n-ai plecat,

*
Mai sunt copil, fiindcă-mi zâmbeşti,

Mai sunt copil scutit de plâns,

Mai sunt copil, cât îmi şopteşti,

Mai sunt copil şi-mi e de-ajuns,

*
Mai sunt copil, fiindcă mai cred

În nemurirea de părinţi,

Mai sunt copil, fiindcă mă pierd

În ochii lor, cei prea cuminţi,

*
Mai sunt copil, fiindcă am vis,

Mai sunt copil, fiindcă plătesc,

Mai sunt copil, fiindc-am promis

Prin ei un timp să veşnicesc.

***

PÂINE CALDĂ

*****

Pâine caldă în cuptor,

Numai tu puteai să faci,

Să o-mparţi la toţi cu dor,

Să le-arăţi că îţi sunt dragi.

*

Mamă, mâna ta curată

Şi gândirea ta cinstită

Le sărut, ca altă dată,

Te vreau, veşnic, fericită.

*

Pâinea caldă! Mamă dragă,

Ce te-ai rupt în parţi, o mie,

Te doresc mereu întreagă,

Ca-n sfânta-mi copilărie.

*

Zână blândă din poveste,

Icoană spre veşnicie,

Fără tine viaţa-mi este

Pom trântit de vijelie.

***

TE NINGE TIMPUL, SCUMPĂ MAMĂ

*****

Te ninge timpul, scumpă mamă,

Şi-ncet, încet, mă ning şi eu,

Şi mă cuprinde, aşa o teamă…

Să nu te cheme Dumnezeu.

*

Ştiu că-i târziu, da-i prea devreme!

Eu nu concep a accepta

Şi inima-şi face probleme,

C-ai să te duci măicuţa mea…

*

Mi-e greu să ştii aceste vorbe,

De-aceea le-am întârziat,

Dar sunt cuvinte fară noime…

Să ştii că nu-i adevărat.

*

În păr ţi-a nins înţelepciune,

Pe faţă ai… aşa… ceva…

Sunt nişte dungi săpate-n tine.

Oare, sunt şi din vina mea?

*

Aş vrea să nu prea le mai vezi,

Ele, atât de mult mă dor…

Te mint şi vreau ca tu să crezi

Că-ţi dau prestanţa anilor.

*

Aşa de dragă-mi eşti mămică,

Aşa frumoasă-ţi-e menirea…

Iar, deacum, ca străbunică,

Tu meriţi, mamă, nemurirea.

***

MAMĂ, UNIVERS DE DOR

*****

Mamă, univers de dor,

Rădăcina mea cea tare,

Mă străpunge un fior

Când spun mamă şi mă doare.

*

Galaxia mi se-nchide,

Dacă tu mă laşi cu dor,

Nu ceda morţii perfide,

Fiindcă mamele nu mor.

*

Fă tu, Doamne, o minune,

Ca toţi fiii şi nepoţii

Lângă ea să se adune

Şi s-o ia din gheara morţii!

*

Pentru faptele ei bune,

Să faci, Doamne, din vis floare,

Să rămână-n astă lume,

O mamă nemuritoare!

***

———————————–

Virginia Vini POPESCU

Alexandria

8 Martie 2016