MÂNGÂIERE
*****
Mă cheamă florile din curte,
M-aşteaptă mama să revin,
Mă regăsesc în doruri multe,
Şi orice dor e un suspin!
*
Parfumul de iarbă tăiată,
Revine-n nopţi de feerie,
Şi mă trezesc, iar, mângâiată,
Ca-n anii din copilărie.
*
Rămâne gândul meu sublim,
Să am părinţi şi mângâiere,
Să am la cine să revin,
Şi ce să mângâi cu plăcere.
***
MAI SUNT COPIL, MAMĂ!
*****
Mai sunt copil, cât tu mai eşti,
Mai sunt copil cu gând curat,
Mai sunt copil, cât mă iubeşti,
Mai sunt copil, cât n-ai plecat,
*
Mai sunt copil, fiindcă-mi zâmbeşti,
Mai sunt copil scutit de plâns,
Mai sunt copil, cât îmi şopteşti,
Mai sunt copil şi-mi e de-ajuns,
*
Mai sunt copil, fiindcă mai cred
În nemurirea de părinţi,
Mai sunt copil, fiindcă mă pierd
În ochii lor, cei prea cuminţi,
*
Mai sunt copil, fiindcă am vis,
Mai sunt copil, fiindcă plătesc,
Mai sunt copil, fiindc-am promis
Prin ei un timp să veşnicesc.
***
PÂINE CALDĂ
*****
Pâine caldă în cuptor,
Numai tu puteai să faci,
Să o-mparţi la toţi cu dor,
Să le-arăţi că îţi sunt dragi.
*
Mamă, mâna ta curată
Şi gândirea ta cinstită
Le sărut, ca altă dată,
Te vreau, veşnic, fericită.
*
Pâinea caldă! Mamă dragă,
Ce te-ai rupt în parţi, o mie,
Te doresc mereu întreagă,
Ca-n sfânta-mi copilărie.
*
Zână blândă din poveste,
Icoană spre veşnicie,
Fără tine viaţa-mi este
Pom trântit de vijelie.
***
TE NINGE TIMPUL, SCUMPĂ MAMĂ
*****
Te ninge timpul, scumpă mamă,
Şi-ncet, încet, mă ning şi eu,
Şi mă cuprinde, aşa o teamă…
Să nu te cheme Dumnezeu.
*
Ştiu că-i târziu, da-i prea devreme!
Eu nu concep a accepta
Şi inima-şi face probleme,
C-ai să te duci măicuţa mea…
*
Mi-e greu să ştii aceste vorbe,
De-aceea le-am întârziat,
Dar sunt cuvinte fară noime…
Să ştii că nu-i adevărat.
*
În păr ţi-a nins înţelepciune,
Pe faţă ai… aşa… ceva…
Sunt nişte dungi săpate-n tine.
Oare, sunt şi din vina mea?
*
Aş vrea să nu prea le mai vezi,
Ele, atât de mult mă dor…
Te mint şi vreau ca tu să crezi
Că-ţi dau prestanţa anilor.
*
Aşa de dragă-mi eşti mămică,
Aşa frumoasă-ţi-e menirea…
Iar, deacum, ca străbunică,
Tu meriţi, mamă, nemurirea.
***
MAMĂ, UNIVERS DE DOR
*****
Mamă, univers de dor,
Rădăcina mea cea tare,
Mă străpunge un fior
Când spun mamă şi mă doare.
*
Galaxia mi se-nchide,
Dacă tu mă laşi cu dor,
Nu ceda morţii perfide,
Fiindcă mamele nu mor.
*
Fă tu, Doamne, o minune,
Ca toţi fiii şi nepoţii
Lângă ea să se adune
Şi s-o ia din gheara morţii!
*
Pentru faptele ei bune,
Să faci, Doamne, din vis floare,
Să rămână-n astă lume,
O mamă nemuritoare!
***
———————————–
Virginia Vini POPESCU
Alexandria
8 Martie 2016
