LOC DE LUMINĂ

 *****

Eu, ca Orfeu călător prin căutări respiram

Depărtarea, iar acum de departe mă-ntorc şi ram

Aduc în locul acesta sfânt, loc limpede în univers

Unde Lumina m-a sărutat întâia oară-n al ei mers!

 *

Pe ţărmul gândului, lângă oceanul foşnitor

Urcă în mine un timp ce l-am crezut pierdut

Grădini fabuloase învăluite în zâmbetul luminii

Caii nedumeririi alergând pe pajiştile firii…

 *

Râul limpede, lin, miresme răcoroase, pure

Meleag drag de atracţii, sub cerurile azure

Iarba crescută sub legile divine, lângă turn

Scăldate-n şuvoiul luminii astrale, nocturn!

 *

Într-un dans nemaivăzut, într-un ritm neştiut

Al acelui demult, aproape uitat început

Viaţa îşi face sălaş tăinuit, gata să înfioare

Lumi cosmice şi cosmic dor, clădind în ficare.

 *

Vieţuitoarele micile, marile aleargă-n triburi,

Se apropie se depărtează, libere, sub nimburi

luminoase, vegheate tăcut de atent heruvim

Joaca lor parcă-i chemare, invitare în sublim.

 *

Păsări cu puii de aur, de argint, în volute

Ofrande moi aerului, adună tainele pierdute

Le poartă-n guşile sătule, botezându-se cu zări

Sub scutul răcorii seara, le risipesc în duioase cântări.

 *

Aici, în locul acesta misterios, plin de lumină

Am visul elixir, trăirea roib, cea mai deplină!

Aici, tălpile mele aproape eteric atins-au cărarea

Iar gândul zburdălnicind prin timp, cugetarea.

 ***

CĂUTÂNDU-TE, SUNT

 *****

Sunt frageda lumină

Care copilăresc se joacă

În extazul crescut

Pe veşnicia lui hic et nunc

Când

Lumina din Lumina necreată,

Lumina Protectoare, blândă

Scut

Se joacă în extazul crescut

Pe veşnicia lui hic et nunc!

 *

Sunt comoara, mirific avut

Al lujerului sacru nevăzut

Din care cresc radiante căutările,

Rătăcirile

Găsirile, negăsirile

Regăsirile,

Cadoul Tău dumnezeiesc

Pentru veşnic neliniştitul

Neam omenesc

În care

Chipul Tău Doamne se ascunde,

Apare..

Celor ce Te simt, Te slăvesc

Conştienţi că ESTI

Izvorul Iubirilor

Scânteia divină din fiecare

Pentru care aducem cântare!

 *

Sunt unda vibratorie care dansează

În extazul ritualic născut

Din veşnicia lui hic et nunc!

 *

Sunt strigătul amplu, sonor

Care naşte ecoul în ţara verbelor

În pădurea de gînduri, loc sacru

De ţîşnire a verbului

SUNT!

 *

Sunt,

Dar nu ca într-un deşert în care

Bat des, tot mai des vînturi pustietoare

Ori pe coama muntelui ce coboară

Ca o adulmecare a Înaltului

Spre locul neverosimil al îndoielii

Îngerilor căzuţi

Ci ca oglindă a zării în care

Chipul Tău Doamne apare

Ca o imensă, fascinantă sferă

În care aleargă ştiut şi neştiut

Văzut şi nevăzut

Toate iubirile universului

Din viitor şi trecut!

 *

Sunt împletit ă -n toate, când

Lumina se joacă în extazul crescut

Pe veşnicia lui hic et nunc!

***

Elena ARMENESCU

Bucureşti

14 iulie 2012