LOC DE LUMINĂ
*****
Eu, ca Orfeu călător prin căutări respiram
Depărtarea, iar acum de departe mă-ntorc şi ram
Aduc în locul acesta sfânt, loc limpede în univers
Unde Lumina m-a sărutat întâia oară-n al ei mers!
*
Pe ţărmul gândului, lângă oceanul foşnitor
Urcă în mine un timp ce l-am crezut pierdut
Grădini fabuloase învăluite în zâmbetul luminii
Caii nedumeririi alergând pe pajiştile firii…
*
Râul limpede, lin, miresme răcoroase, pure
Meleag drag de atracţii, sub cerurile azure
Iarba crescută sub legile divine, lângă turn
Scăldate-n şuvoiul luminii astrale, nocturn!
*
Într-un dans nemaivăzut, într-un ritm neştiut
Al acelui demult, aproape uitat început
Viaţa îşi face sălaş tăinuit, gata să înfioare
Lumi cosmice şi cosmic dor, clădind în ficare.
*
Vieţuitoarele micile, marile aleargă-n triburi,
Se apropie se depărtează, libere, sub nimburi
luminoase, vegheate tăcut de atent heruvim
Joaca lor parcă-i chemare, invitare în sublim.
*
Păsări cu puii de aur, de argint, în volute
Ofrande moi aerului, adună tainele pierdute
Le poartă-n guşile sătule, botezându-se cu zări
Sub scutul răcorii seara, le risipesc în duioase cântări.
*
Aici, în locul acesta misterios, plin de lumină
Am visul elixir, trăirea roib, cea mai deplină!
Aici, tălpile mele aproape eteric atins-au cărarea
Iar gândul zburdălnicind prin timp, cugetarea.
***
CĂUTÂNDU-TE, SUNT
*****
Sunt frageda lumină
Care copilăresc se joacă
În extazul crescut
Pe veşnicia lui hic et nunc
Când
Lumina din Lumina necreată,
Lumina Protectoare, blândă
Scut
Se joacă în extazul crescut
Pe veşnicia lui hic et nunc!
*
Sunt comoara, mirific avut
Al lujerului sacru nevăzut
Din care cresc radiante căutările,
Rătăcirile
Găsirile, negăsirile
Regăsirile,
Cadoul Tău dumnezeiesc
Pentru veşnic neliniştitul
Neam omenesc
În care
Chipul Tău Doamne se ascunde,
Apare..
Celor ce Te simt, Te slăvesc
Conştienţi că ESTI
Izvorul Iubirilor
Scânteia divină din fiecare
Pentru care aducem cântare!
*
Sunt unda vibratorie care dansează
În extazul ritualic născut
Din veşnicia lui hic et nunc!
*
Sunt strigătul amplu, sonor
Care naşte ecoul în ţara verbelor
În pădurea de gînduri, loc sacru
De ţîşnire a verbului
SUNT!
*
Sunt,
Dar nu ca într-un deşert în care
Bat des, tot mai des vînturi pustietoare
Ori pe coama muntelui ce coboară
Ca o adulmecare a Înaltului
Spre locul neverosimil al îndoielii
Îngerilor căzuţi
Ci ca oglindă a zării în care
Chipul Tău Doamne apare
Ca o imensă, fascinantă sferă
În care aleargă ştiut şi neştiut
Văzut şi nevăzut
Toate iubirile universului
Din viitor şi trecut!
*
Sunt împletit ă -n toate, când
Lumina se joacă în extazul crescut
Pe veşnicia lui hic et nunc!
***
Elena ARMENESCU
Bucureşti
14 iulie 2012
