DOINĂ DE SPRERIAT PRUNCII

m-a apucat prin Capul Luncii

pe unde vin Dulcii

să mănânce Pruncii…

nu mă lovi nicăieri

decât jur-împrejur

cât mai înalt

și mai pur

…și nu mă lovi Azi

ci Ieri…

îmi simt Capul că

iese din Tindă

Creierii-și scot capul

din Tidvă

și – pâș-pâș –

toți se-nghesuie în Drumul

cel de Ghindă

Drumul Spânzuraților

de Grindă…

îmi simt Sângele

arhivat – chisnovat

Sângele mi-e pitit

prin Copaci

Sângele-mi stă

risipit pe orișiunde

și-i tare speriat de Draci :

”nu – pe asta – te rugăm

să n-o faci! – sau fă-o

dar nu pe loc

ca Descântații cu Busuioc

ci la Miez de Noapte

dimpreuncă cu

Vârcolaci!”

și strigă – toți – din Hambar

și strigă din Staulul de Vaci…

iar Ciorile – Negre și Albe

năvălite-n Salbe

cârâie – de zor – că ”da”

bucuroase foarte

că n-oi mai mișca…

…nimic nu m-a îndurerat

(și pus pe urlat!)

mai tare – la mine

decât că m-am trezit și

n-am mai visat…

e-atâta Pustie

și atâta Mânie

c-am început să-mi

ciugulesc singur

Ochii și Creanga

eu – mie…

și nu-s spânzurat

decât pe-Nserat…

și nu-i nimic din Trufie

ci – cum vă spusei :

din prea mare Pustie…

A FOST ODATĂ-UN BLESTEMAT

a fost odată-un Blestemat

nu căpătat – de cel Curat :

dormea în Cușcă – nu pe Pat…

Casă avea Coașcă de Melc

lătra la el un Câine Berc…

…când s-a trezit din Mahmureală

avea nu Creier – ci o Oală…

și-așa mergea pe Drum – mă mir

tot nimerea în Cimitir…

nu-i luase Urma vreo Vântoasă :

era așa – cu Fire-Ntoarsă…

și prăznuia – în Cimitir

cu Morți de Soi – și cu Sictir :

veneau – acolo-ntre Morminte

numai Paharnici și Judecători

unii pe Flori – alții sub Flori

înveșmântați în Jurăminte

rostind Cumplitele Cuvinte…

…am fost și eu – la ei – cândva

m-am plictisit – și-acu-s așa

cum mă vedeți  – ca pe Știuleți :

cu Capul mă dau de Pereți

Abur – pe Nări – eu nu vă scot

Ochii-a-i deschide – nu mai pot

ai zice că sunt gata Mort…

de am vreun Gând –  ies din Sicriu

spânzur de viu – că toți mă știu

și fac – în jurul meu – Pustiu…

…uitai c-am început ceva

Ceasu-n Perete iar va sta :

acela ce fu blestemat

de Iele fost-a întremat

și călărește-acum un Hat…

că s-ar putea – acuși – să vină

călare pe vreo Cioropină

și să vuiască-n Miez de Noapte

Clopote Mari – Clopote Sparte…

de-aia zic : vorbiți în Șoapte

sorbiți din Vin ca dintr-o Carte… :

mai amânați venirea lui

Crai de Susai – Hornar Hai-Hui

…venirea Blestematului…

…nu se mai știe Rânduială :

acu’ e Mort – acu’ se scoală!

și face – în Ogrăzi – Răscoală :

Școli de Murit – Școli de Trezit

Ciolane-om fi toți – în ăst Schit

…ne-or sta – Lună și Soare – -n Gât…

…e bine pentru Amigdale

un Mort ca ăsta – să se scoale…

…că – mai o Vorbă – Baclavale

uiți și de Moarte – și de Șale…

DOINA ȘI LUNA

ursuzlâc

la parmalâc :

vine Lună cu bâzdâc

și se ia de mine

că n-am făcut bine

că pe unde trec

mult rău mai întrec

și de stau – cumva

usuc o Tarlà…

”-nu eu – Lună – fac ce fac

ci mă dibuiește-un Drac

și-n loc să cânt prin Pădure

cânt cu Păsările Sure…”

”-dar apucă-te de treabă

ai făcut din lume – -o Babă…”

”-de-apucat m-aș apuca :

dar cine Lunii-o cânta

Cântece – de-o-nfiora

Cântece de dor și jele

Cântece mai Săltărele

de-ți pierzi Crugul – pentru ele

de te latră Rrei Cățele…?!”

…depinde cum lingușești

să scapi de Lună – să crești

și Lăuta să-ți păzești

cum și marile Povești…

CÂND TOATĂ VLAGA VIEȚII TRECĂTOARE

când toată vlaga Vieții Trecătoare – tu o ții

pentru-a răzbi spre Mistice Călătorii

nu-ți pasă de-astă Răpciugoasă Lume

ce – încă de la Faceri – uitat-a de Minune…

cu Caravanele – plecând prin Sfântul Mit-Deșert

lași dărâmată Casa – a Hoitului inert :

începi să vezi Palatele Măririi

și-L înțelegi – în Duhu-I – pe Cristul Pătimirii…

…din Oază-n Oază – devii mai Înțelept

iar Șerpii-ți șuieră că ești pe Drumul Drept :

nu Crima ți-a-mplinit Pelerinajul :

Pasărea Phoenix – CARTE-ți fuse – Povață și Curajul…

…te roagă-n Întunericul de Stele

și Crist va coborî – la tine – dintre ele!

*

…dar nu te-ntoarce –  cumva – Orfeu Șovăitor :

cei fără de Credință – fără de Suflet Spor

niciunde  – Sălaș n-au – Viață ori  Odihnă

n-au Șansa Sfântă-a Duhului-de-Tihnă :

în toate și în toți – se șterg din Rânduială

DEFINITIV… –  …doar amurgesc și MOR

Crist anulând – în Cosmos – al lor Tipar-Croială…!

PENTRU CE ȘI CUI – SMERIT – SĂ MULȚUMESC?

pentru ce și cui – smerit – să mulțumesc ?

pentru că-s ”schilodul” ? – și că-mbătrânesc ?

…orice fac – în Viața Urii – pe loc mă rănesc!

Soartă o fi asta ?– …Divin Imbecil :

Candela-Ntrebării stinsu-și-a Fitil…

condamnat la Carceră Perpetuă – cum un Criminal :

orice Năzuință – spre Lumină – se-nchide-n Cristal !

Tânăr n-am fost niciodată – nici măcar nu știu

ce mă ține-n Viață și de ce să scriu…

…scriu – mereu – ca Obsedații – să nu-nnebunesc :

nu-nvățai nicicum – în Viața-mi – să le potrivesc :

sunt înconjurat – ca Fraier – de Mii Colți Rânjiți

gata să dezbine Hoitul meu  : Ciocli Cuminți…

…Pasărea mă-ntreabă : ”de ce nu te-agăți ?”

eu răspund : ”de-al Naibii – Fârtato! – să nu mi te-arăți!

…Logica Cretină-mi sapă – mie – Groapă

făr’ măcar să știe că ruptu-i-am Sapă…!

…Satano – Satano – prea te-ai buricà

și – de bucurie – CRED C-AI ORGASMÀ!”

CU CÂT NU VEI VENI – CU ATÂT TE VOI ȚINE MINTE MAI BINE

cu cât nu vei veni – cu atât te voi ține minte mai bine :

ai făgăduit că vom urca – împreună – Coastele Muntelui

ai făgăduit că – împreună – vom afla Miraculosul Ciorchine

al Canaanului – iar nu să mă lași să putrezesc în Adâncurile Hanului…

te-am așteptat în Caleașcă : acum – nici pe jos dacă vii

nu va fi altfel : te vor opri – un Câmp de Mânii – dar și Porumbei – mii…

căci Vulturii au năvălit – de curând – în Sfânta Grădină

și nu vei mai afla – întreagă – Acolo – nici măcar o Biată Sulfină…

a sosit Amurgul – dar Mireasma Drumului n-are vreo Veste

a sosit Amurgul – și Lăuta Mea nu mai murmură nicio Firavă Poveste…

a sosit Amurgul – tot ce-am gândit și visat – se vestejește…

din Cer cad  –   Ploi și Comete Râncede – Putredele Fructe :

știu că tu îi vei împiedica – pe orice Războinici – să lupte…

…mă voi încinge – furios – cu Platoșă de Inorog

mă voi lupta cu Graiul Rugăciunilor – până voi face – din Stârvurile Beznelor – STOG!

DOINA PLECĂRII

Floare Colilie

e-atâta Mânie

la Canatul Zorilor

Țâța-Ncuietorilor

încât – fără să-mi grăiți

înțeleg că nu mă știți

nu mă știți și nu mă vreți

la ‘cest Prag de Oameni Beți

și cu Vorba de Scaieți…

și că m-alungați

în Codri Dungați…

nu vă temeți – oi pleca

n-oi sta la voi – în Tarlà

nici prin Gând nu-mi da…

”ziua bună” nu v-oi spune

oi face o Rugăciune

c-am scăpat de stricăciune…

…nu-mi era de stat

la Loc fără Sfat :

uite c-am plecat

Sori am îmbunat

Pe Umeri am Stele

Călăuză – Iele

ies ca dintr-un Bocet

stârnind draci în Răget

…am și Veste Bună :

în Frunte-mi stă Lună!

…dar în urma mea de om

n-a rămas verde vreun Pom

n-a rămas – cu Drept – vreun Om :

au rămas vreascuri de Foc

și Cenuși – în orice Loc

eu plecai chemat de Grai

venit – măre – dinspre Rai…

pe voi nimeni v-a chema

doară că veți dispărea :

între Munți și Stea

nu v-a mai rămâne

decât Loc de Mâne…

LĂUTA MEA – ZIARUL ÎNSTELAT

am publicat Grădini – Marìi de Flori

am publicat și Pești – Corăbii – Nori…

…apoi  – am publicat Umanitatea Oarbă :

Ediția-a fost anemică – alergică și slabă…!

…m-am săturat s-o fac pe Ziaristul

(…din umeri dă și ”nenea doctor” – Oculistul…) :

oricât i-am tras – cu Spaimă – Văl lui ISIS

Pupilele Umanității se-ngropară-n IRIS…!

…eu nu mai public – ci-am făcut ”SCRISOARE

LUI DUMNEZEU” : Ființa-mi RE-MĂSOARE :

fac Munți să cânte – -Izvoarele prin Vocea-mi curg

ei bine – va să zică NU-I ABSURD :

vreau să devin – o Vreme – DEMIURG :

să public doar Facerea cea Sfântă – pentru Înger :

el ca să plângă… – …eu să cânt și sânger…

…Lăuta mea – Ziarul Înstelat

până și Ochi de Dumnezeu a-nrourat…!

DOINA DEZERTORULUI

Nor de Nor

s-au strâns Ciopor

Ciorile – cu Spor

tot îmi spun să mor

oi muri – să n-aveți grijă

nu de Glonț și nu de Spijă

ci de dor de Munți – Izvoare :

mi-s departe de Hotare…

Sufletul mi-au mângâiat

pân’ și-n Somn s-au arătat

Gând mi-au revărsat

de Petale – Strat…

iar eu – Om Târziu

cu Ochiul Zbanghiu

am mers pe un Drum

presărat cu Scrum…

acum numai Slova

îmi sleiește Vorba

dar n-aduce-n Suflet

Boare de Răsuflet…

Grija vi s-a împlini

voi muri – da – voi muri

nu de-al vostru Sfat :

de Plâns Sugrumat…

poți să mori de Dor

de-amintiri ce dor

și poți să te stingi

când Munți nu atingi

când nu faci vreun Foc

sub Bradul-Mijlòc

când Izvoarele nu-ți cântă… :

amintirea te frământă

suflarea nu ți-o-nveșmântă

cu Vedenia Cea Sfântă…

voi muri de dor – Departe

făr’ s-apuc pictà vreo Carte

cu lacrimă și cu Sânge…

…Muntele – în min’ – se frânge…

stau într-un Deșert

asta nu mi-o iert

căci la Căpătâi

îmi  zac Trei Momâi

iar nu Mumele

iar nu Ielele :

Inorog am fost

acum – mor de prost…

…distrez Ciorile

pornesc Morile

să-mi fărâme Lanț de Lume

peste min’ să nu dea Brume…

…când Iarna s-a-nfăloșa

eu – de mult – voi dispărea…

…nimănui m-oi arăta…

…de Dumnezeu mi-e rușine

că îmi vrut-a numai Bine

m-așeză chiar lângă Sine

eu fugìi… – …Javră de Câne…

…să-mi uitați și Numele

degrab’ – ștergeți Urmele…

n-a stat ici nici Om

nici Pom

ci un Pui de Lele

fără Soartă – fără Stele…

ci un Corb Zăcaș

rătăcit și laș…

CONSTATĂRI, SFATURI ȘI DEFINIȚII

află numărul de Mesaje – traficate – Exploziv și – totuși – Tainic – între Cer și Pământ

află – printre Păsări – care n-a depus Jurământ

fii indulgent față de Bârfe : ele sunt doar modalități sfioase – de a spune Ceva – despre Altceva – iminent și important…

nu lăsa să vină – spre tine – Pescărușii : te vor recruta pentru Oștirea Albă   – a Marelui Elefant!

a trecut atâta timp – de când n-am întreprins – nimic – împotriva Serafilor

care cântă mult prea frumos – până și în zilele de lucru ale Zarafilor!

strânge Furnicile – cu Aripi ori fără – dacă Tainele  Domestice – de aici – nu-ți sunt destule

apoi – cu Mâinile afundate-n Buzunare – desfată-te cu cele din urmă – mult prea Feminine – Insidioase  Primule…

atâtea ar fi de zis și de comentat – în fiece Noapte

despre ceea ce Stelele consideră a fi Destăinuiri Demne Numai de Șoapte

încât se face – hăt – Dimineață – și tu vei fi din cale-afară de Ostenit – și nu vei mai putea nici măcar a-ți mișca Buze!

atunci – vor veni Duhuri – Multe și Albe – și se vor da drept Urmașe de Răposate Frunze…

…e-un Uni-Vers în care –  -orice Stih – se comunică – la Modul Contrabandist și Complotist

încât nu ai timp nici să mori – ori nici să stăvilești – cumva – această Frenezie – pe invers – de Genial Artist…

*

Poezia nu e decât o palidă modalitate de a comunica această Cosmică Suferință și Neputință

Poezia e un mod – extrem de Fragil – prin care te prefaci – Histrionic – că – totuși – îți dai – Onest și Dezinteresat – SILINȚĂ…

…din fericire (sau din sumbră-Ntâmplare!) – după atâtea –  Îngropate Criminal – Păcate – Poezia – neajungând până la Regi

trebuie să te mulțumești cu Zeii – ca Expediente : oricând – tot ce-ai declarat la Tribunalul Lunii – POȚI SĂ NEGI…

*

vei  vedea din ce în ce mai mulți Șobolani – să nu-i alungi :

ei sunt Umbrele Corăbiilor – pe care-ți vei salva – în Mijlocul Mării – CÂNTECELE – când Lumea asta va dispărea – lăsând în urmă doar – MISTIC – Tăcere și Încenușate Dungi…!

FOAIE VERDE MĂTRĂGUNĂ

Foaie Verde Mătrăgună

una Rea și una Bună :

lungă-i Calea pân’ la Lună

dar cu Foc și Stih Ales

Zbori – și te faci Înțeles…

dac-Albinele roiesc

dacă Fagii-Nalți foșnesc

poți – și tu – să te strecori

măcar dincolo de Nori…

ești cimotie cu ei

ne-născut din derbedei :

te-a născut o Zână Bună!

du-te și caut-o în Lună

nu-ți uita Vela Dintâi

ce-ai avut-o Căpătâi…

că te pierdem de Matroz

și te-ntorci acas’ pe Jos…

…o Strămoașă – dintre Stele

te-a ținut în Brațe – Vere

de-ai ajuns să știi Ispite :

numai Tainele Boltite…

foaie verde și un Spin

greu va fi – nimic nu-i lin

mai ales când Spița ta

se trage din Lupi de Stea…

…deci – Vânează – Prunc Bastard

Stihul fie Foc de Bard :

noi n-auzim Pușcătura

dar – cu toți – ne ținem Gura

să n-o ia – așa – de-a dura

și să-ți strice Căutătura

mai ales – Alergătura

și – nu-uita! – Alesătura :

pe la Zei – pe la Zeițe

la Cosmice Cumetrițe

să vă strice Revederea

Vânătoarea și Plăcerea!

…nu te supăra cu Luna

că îndat’ îți ia Cununa

și devii un Baraboi

Hahaleră – -așa ca noi…

MERGÂND PE CÂMPII CEI DIN CER

 

mergând pe Câmpii Cei din Cer

mă întâlnii cu Unchiul Ger :

”de ce nu stai tu – pe acasă ?

vezi că – pe-aici – avem și-o Plasă

în care îi găbjim pe Proști

ce vor a-și pune – în Cer – Cloști!”

”o – nu te teme – -Unchi Înghețat

nu-s ciorditor – și nici spurcat :

eu vin pe-aici – că nu am Casă :

când simt – în Stele – Pușcătura

îndată-mi zic : <<aici mi-e Gura!>>

Vârtejurile voast’ de Foc

Lună și Stele – la un loc

Singura Casă-s pentru mine

în care pot să chiui bine…”

”ia nu mai dondăni – nepoate

să stai pe-aicea – nu se poate!” –

îmi zise Unchiul – cătrănit

de parcă-n Casa-i am venit

cu Mucegai – și i-am spart Mit…

…așa că-l luai cu binișorul

să nu-i clintesc – cumva – Pridvorul

Vorbei să nu-i dau cu Piciorul :

”doar până Scara se pogoară

să-mi fac – și eu – un Rost – la Vară :

deja-s – cu suflet – pregătit

nu-s – Doamne feri! – vreun parazit!

de-ndat ce Scara am zărit

ca Oul – m-am rostogolit

drept în Cuibarul de Lumină

s-ascult la Îngeri – cum suspină..

să-nvăț – și eu – mai cumsecade

Lăuta să-mi strunesc – din Coarde…!”

…n-o fi fost Unchiul mulțumit

dar eu vedeam un alt Zenit…!

E TRIST – MENIND A RĂU – ÎN LUMEA-N CARE PLOUĂ

 

e trist – menind a Rău – în Lumea-n care Plouă

(…chiar e păcat să ai Lăută Nouă…)

și de-ar fi Soare – tot plictisitoare :

Cuvânt după Cuvânt – se dau la Tocătoare…

te duci la Râpă : Țăndări de Lăută

Țipete ne-ascultate de vreo Brută…

din Țipete – nimeni nu se hrănește

dar nici de vreo-Armonie – nu se sinchisește

te-apuci să cânți – despre Călătorii

și vrei să nu se uite Matrozii dintr-o Zi

dar Huiduieli ”en gros” se prăvălesc

și te sufocă – Sufletu-ți storcesc…

răutăcioase – tot mai greu duhnesc…

…bine : să nu mai fie Poezie

să stea – un’ peste alții – în tot mai Strâmta Colivie…

SĂ CREZI ÎN CRIST : IDENTITATEA TA ADEVĂRATĂ

să crezi în Crist : Identitatea ta Adevărată

pe care Nimeni nu ți-o ia – și Niciodată

să Îl iubești pe Crist : nu te urăști pe tine

în Lumea asta – Labirintică – de Crime

când spui o Rugăciune – spune-o-n Limba ta Amară

(…cu inflexiuni de Înger și de Fiară…)

pe care – nici pe ea – nu ți-o pot lua – de-afară :

nu Preoții înseamnă Rugăciune

ci Răstignirea ta – pe Gòlgote Străbune…

nu Catedralele te ocrotesc – în Vale :

Iubirea ta de Cer – croi-va-ți – mereu – Cale…

cu Fratele Cel Mare – Crist – drept Călăuză

tu vei răzbi-n Pământ – pe Mare – în Meduză…

…va fi și Foc – Văzduhul – mai ales

cu toate te-o-mpăca – de toți vei fi-nțeles…!

PE DRUM MERG  – CU CĂCIULA-N MÂNURI

pe Drum merg – cu Căciula-n Mânuri

Tălpile mele parc-au călcat prin Spinuri :

parcă urmez Alai de-Nmormântare

și Noaptea crește – se-adâncește tare…

merg umilit – căci Toate mă alungă

din Casa mea – de Tinerețe Ciungă

și-alt Adăpost nu mi se-arată-n Cale

decât Văzduhurile de Mătase Moale…

…când ies și Stele – -s foarte fericit

le simt Acoperiș – știu de-unde am venit

mă pun drept în Genunchi – și ‘nalț – spre Stele

o Mulțumire-Rugă : mă bâlbâi – nu credeam că voi scăpa de Rele…

…mai am nevoie de o Temelie

dar – sub Picioare – simt curgând Izvoare-O Mie!

ÎN DRUM SPRE ÎNȚELEGERE

nu-mi pune Glezna-n Lanțuri – că nu-s dedat la Rele

mai bine facem Pace : gândesc la ale mele…

cu Păsările-n Cuiburi  – e Noapte și e bine

chem vreo Trei Îngeri – să-mi cânte și suspine…

cu ei – doar – voi pleca spre Libertate

unde-orice lucru nu-are Față-Spate

ci Dumnezeu – fără Democrație

te las să spui de-a Dreptul – căci El deja le știe…

acum – cu Capul Gol – Lumina mă-nconjoară

nu mai sunt Singur – Îngerii pogoară :

ei și Lăuta-mi Vie – sporesc – pe Cer – o Scară :

urcând-o – toate-a’ Lumii încep ca să mă doară…

…când Rănile din Lume îți sunt chiar Rana ta

știi c-ai ajuns la Cristul : cu drag te aștepta…

COPIL MĂ SIMT A FI:

LA SUFLET N-AM ÎNCHEIETURI

Copil mă simt a fi : la Suflet n-am Încheieturi

și de-asta văd Paingăni Harnici – și Flori – ba și Lemùri…

eu nu mă tem – ci pare-mi – totul – o Imensă Joacă

iar Lumea n-o vreau asta – ci – iarăși – o Toloacă…

am Sânge-Albastru – precum Cristul de-Ametist :

Copilul – nu Casapul – devine – deci – Artist!

…dar Lumea îmi măsoară – Statura ca și Umbra

pe Gòlgota să-ncheie – în Vecie – cu Joaca și cu Tumba…

și pentru orice Om – cu suflet de Copil

încep Tortùri – se simte Răstignit – tiptil :

deja – Timpul l-a scos din Casa lui Umilă

și-l tot înalță – cu nerăbdări – spre-o Lună Juvenilă…

…e bine și așa : Copilul se trezește

înconjurat de Stele – cu Îngeri hârjonește…

ERAU ALTFEL DE OAMENI – PE-ATUNCI

erau Veri Încinse de Foc – și treceam pe lângă Abis Răcoros de Fântâni :

și aflam Ulcele Smălțuite – puse-acolo – încă din Bătrâni…

nu era – nimeni – de Pază și Taxă – la Ulcele :

asudat – luam una – beam – alungam – astfel – Iele…

erau altfel de Oameni – pe-atunci :

se chemau ”Țărani” – coseau Prea-Nalta Iarbă din Lunci

mânau – Seara – cu Mare-Nțelegere – Vitele la Jgheab

…și nici eu – printre ei – nu mă mai simțeam slab…

…au trecut tare mulți Ani – de-Atunci : Acum – toate par c-au fost în Povești…

dar – de la Străbuni și Părinți – tot îmi vin Vești :

pesemne că e – pe Tărâmul Celălalt – un Pocăit Zmeu

care le tot trimite – asupra Aleanului meu…

…Povești să fie! – …dar era Tare Frumos :

așa c-am hotărât să plec spre Lumea Cealaltă – Desculț și pe Jos…

NU AM ÎNCREDERE-N NICIUN FEL DE JUSTIȚIE

au fost Nedrepți – sau Drepți – în Fața Cui ?

n-ai drept de Judecată – asupra Nimănui!

și Dumnezeu să nu arunce (…dacă-i Prea-Înaltul!)

ca mingea de ping-pong – păcate de la un’ la altul!

în fața Nisipului din Mări – să mediteze

dacă – la Mintea-i – nu-i nevoie de Proteze :

a masacrat și torturat – pe Buni și Sfinți

i-a îngrășat și buricat – pe Cei Ce-Și căsăpeau Părinți…

nu am încredere-n – escroace – Magistraturi Terestre

dar nu mă-ncânt nici perspectiva vreunei…”Puricături” Celeste!

să cazi prin tine – Iudo ori Caiafă

și nu mă prinde – de tine – cu Agrafă!

…sunt dezgustat : prefir – prin Mintea-Urzicătoare

Lumi : pe care s-o fixez  – drept Port – în Existențe  Viitoare ?

PARȘIVENIA UMANĂ ETERNĂ

Rău – Mulți îmi tot făcură – Puțini :  Bine

dar eu rămân tot eu : un Tată de Albine…

am mâncat zile – cu hurta – de la Dumnezeu

și n-am făcut  – la nimeni – nici Bine și nici Rău…

…așa presimt – că – -n fața Lui Crist Cel Adunat

înfățișa-mă-voi – cam Bâlbâit și Rușinat…

și-atunci – El – Răstignitul – cu Voci din Patru Vânturi

tuna-va peste mine : ”întoarce-te-n Pământuri

și fă CEVA – măcar! – TRĂIEȘTE! – … și-n Păcat!

dar nu veni la Mine – -așa – Complet Sterilizat!”

…ce credeți c-aș alege – dacă va fi de-ales ?

s-o duc ca înainte – ca să trăiesc mai des!

…ce-i dat ca Dar Ceresc – VIAȚA – nu respectăm – ca Sfânt :

ne batem joc de toate  – și-n Concluzii : VREM BINE PE PĂMÂNT…?!

LATITUDINE

Ghețarul Vorbelor s-a

topit: acum

pot să tac mâlc – sau

să vă spun Întreaga

Poveste

e la Latitudinea

mea – la

Latitudinea unei Clime – sau

Crime – redevenite

Normale (ca-n

ale voastre

Manuale)

nu am decât să trec pe la

Grădina Zoologică – și să

întreb – din Persoană

Zăbrelită – în

Persoană Zăbrelită – cum v-ați

purtat  – în toate

Zilele și Nopțile

Istoriei Planetare – cu

Frații voștri – de

Lapte  : Lapte Con-Stelar – al

Primei Zile a

Facerii – și al

Minunii de

Re-Fraternizare – a

Magicei – Nobilei Nopți a

Crăciunului…

LĂUTA COMPLEMENTARĂ

Dumnezeu s-a cucuiat în

Podul-Empireu – să tragă – greu – un

Pui – multimilenar – de Somn

hai-hui – că tot numai El e

Recunoscut Domn…

și tot Restu-i lăsat de

Izbeliște : descurce-se-n Priveliște – Arheicele

Altiste – dacă

tot au jinduit – atât de Intens

Vocal – să

EXISTE!

…cine-ar îndrăzni și putea

aduce  – totul – Înapoi – la

Rânduială și Rost  – ca la-Nceput –

să le ocrotească – plăcut – pe toate – ca sub o

Plapumă – din nou

cusută – chiar dacă – poate

mai prost ?

Lăuta – o Banală și

Smerită Lăută – măiestru mânuită de-un

Vagabond

Recidivist : Lăutarul

Nudist – fără Conservator – dar

înafara Cântecelor sale – Deplin

Mut :

Adam – Întâiul Făcut – și – la nevoie

și-Artist!

…Dormi în

Tihnă – Doamne-fără-de-Grijă :

în Facerea Ta – invalidă – vătămată

paralizată

fleașcă – introdus-am – pentru-ntărire și

stabilitate – Armonia-Tijă… – …apoi

cu-Amnarul și Cremenea-nvrăjbite – am aprins

Fir-de-Iască : Totul arde potolit – în

Lume – toate-s

Borțoase – gata să

Nască…

MOARTEA ȘI POLITEȚEA

Beznele Grele-au plăsmuit Grădina

în care – gânditoare – Moartea se plimba…

toți Greierii-au tăcut – să nu îi dea pricina

din Plimbăreață – -n Cositoare-a se schimba…

cutreierat – și eu – de Gândurile-Amare

Negrei Regine nu i-am acordat respect

și nu m-am ridicat : Banca-mi dădea spre Mare…

și – în definitiv – nu-i nimeni chiar perfect!

…când a trecut prin dreptul meu – cu Ironie

m-a întrebat de nu vreau – în Călătorie

s-o însoțesc – pe-un Mal Necunoscut…?

ca să-mi repar Greșeala – -i spusei : ”încă demult – cumplit aș mai fi vrut”…

…vedeți că poți pleca – civilizat – din Politețe

spre Noi Meleaguri – iar Morții să-i oferi Tandrețe ?!

CUM POȚI DEVENI REGE

un Cântec am uitat : era chiar Cântecul de Moarte

avea o melodie…cum să vă spun ? – …aparte!

în camera-mi – o sihăstrie-improvizată

deodată – un Tablou își vuì Valurile-ntr-o Cantàtă!

mi-am amintit – de-ndată – cum se moare

cum trebuie-invitați – la Moartea-ți – Lună – Soare

și Munți – și Păsări-Îngeri – multe Stele…

o – cât te costă! – un Biet Cântec – care să-ți umfle Anemicele-ți Vele…

m-am conformat – totuși – Tradiției – și Moartea

mi-a apărut în Pas de Dans – ținându-mi Partea

punându-mă să-nvăț – asemeni ei – Plutirea

și Trecerea – și Nordul – apoi – chiar și Mărirea…

…și – iată cum – prin Moartea – pe care alții-o hulesc – cu mintea-o dărâm’

am devenit eu – Regele de Seamă – al unui Nou Tărâm!

DOINA PLECAȚILOR

Chipul Dalb al Morții

Pristav Blând al Sorții

Plecații îi piaptănă

cu Piepten de Nafură

Plecații cei pieptănați

sunt – la Chip – tot Minunați

precum Moartea Cea Frumoasă

ce-a topit și Câmp – și Casă

cei Plecați – de tot Plecați

Dalbi la Chip – la Suflet – Frați

se duc  – de-aici – Miresmați

se duc în Tărâm de Stele

Stele Bune – Logostele

de Flori și Grădini-Lumine

unde-i Dumnezeu și-i Bine

colo-aud Privighetoarea

pe Maica Cea Veghetoarea

Îngeri le cântă din Nai

pe Cărările din Rai

Maica Sfântă – Pasărea

Pieptenul îl țin’ la Ea

Piepten de Vecie

Rânduială Vie…

DOINA DE ÎNTÂLNIRE

de pe ceea Lume

vin numai Minune :

vin de Paseri Cânturi

în tuspatru Vânturi

și Pasere Firoscoase

Cai cu Aripi – Dulci Miroase…

dar-ar Dumnezeu să plec

spre Grădină eu să merg

cu Dumnezeu mă-ntâlnesc

de Sufletu-mi să-I grăiesc…

…și – în Drum – Calul de Jar

mă ia cu el – iar și iar…

și ajungem – colo-n Stei

în Cerul cu Focurei

la un Mititel Bordei

cu Lumine unde vrei

și de-om fi Curați la Suflet

din Bordei ies – tot în Umblet

cu Candele-n Mâna Lor

Crist și Maica Lui de Dor

…dar Maica – de lângă El

plânge Blând – Încetinel

și-L roagă – cu Lacrăme

ne ierte Păcatele

și ne ducă Sus – la Înger

unde nime nu mai sânger’

ci e Pace – Bunăvoie

Cântec Lin – pe-a Lui Crist Voie…

DOINA RĂZBOIULUI

Pasăre Neagră – Pasăre Neagră

abia-i așteptat Războiul

să te-nfrupți din noi – Purcoiul

Pasăre Neagră – Pasăre Neagră…

Gura mi-i Acră – Gura mi-i Acră…

ciuguliți – rămași Găvane

aud doar Șuier de-Avioane :

Șuieră Șerpii Iertării

Șerpii Mării și-ai Plecării

Pasăre Neagră – Pasăre Neagră…

Gura mi-i Acră – Gura mi-i Acră…

…aveam Mame și Iubite

ni le-ai luat în Trei Clipite

să n-avem – cumva – Ispite

Pasăre Neagră – Pasăre Neagră…

Gura mi-i Acră – Gura mi-i Acră…

…și chiar dacă voi scăpa

de Război sau altceva…

Pasăre Neagră – Pasăre Neagră

Gura mi-i Acră – Gura mi-i Acră… :

Casa-mi – un Stog de Moloz

Zace-n Balta cu Rogoz

Mama-i dusă prin Vecini

Vecini cu Ochii haini

Ochi-Găvane – Ochi de Câini…

Mama tace – nu se mișcă

o văd ca printr-o Sâtișcă

o sărut – dar tace mâlc…

…unde s-o îngrop – în Smârc ?

Pasăre Neagră – Pasăre Neagră…

Gura mi-i Acră – Gura mi-i Acră…

Iubita m-a așteptat

pân’ ce Ochii i-au secat

în Mare s-o aruncat :

n-o rămas nici Păru-i Blond

c-aștepta un Vagabond

o rămas numai Noroi

pe Mormanul de Gunoi…

Pasăre Neagră – Pasăre Neagră…

Gura mi-i Acră – Gura mi-i Acră…

Camarazi s-or dus cu Raza

de parcă i-ar fi luat Barza :

de cum Zori s-o fost făcut

toți s-or dus și-au dispărut

de m-or lăsat – aici – cu Viață :

Singur – m-oi vinde la Piață…

Pasăre Neagră – Pasăre Neagră…

Gura mi-i Acră – Gura mi-i Acră…

…Mațe  – Șarpe răzlețit

Fecale – curgând – din Gât

Ochi Arși – de Ologi și Ciungi

Mâini și Picioare prin Crengi…

Pasăre Neagră – Pasăre Neagră…

Gura mi-i Acră – Gura mi-i Acră…

…între Creier și Fecale

între Fecale – Guri – Bale

i-o Frăție de Tranșee

fără Rost și fără Cheie

ce n-o rupi – într-o Vecie…

…Dumnezeu Vede și Știe…

…a  fost un Om :

e mai puțin decât Atom…

…au fost Oameni scăpărând :

acu-s Pulbere duhnind…

…Singur – Lumea-i de Nisip

să văd Om – nu este chip

Singur – Singur – pe Gunoaie

pe Bombe și Mușuroaie

din Cap până în Picioare

sunt Noroi – și nu vreau Soare

nu vreau ca să mă usuc

nici să trăiesc – nici să urc :

vreau la Blajini să mă duc…

vreau să mă îngrop în Bezne

să uit – că mi-ar fi mai lesne

să plec cu Norii – cu Vânturi…

…Fleandură mi-s Steag și Cânturi…

caut să-mbrac Palton de Scânduri

printre Munții cei de Stârvuri..

Pasăre Neagră – Pasăre Neagră…

Gura mi-i Acră – Gura mi-i Acră…

DOINA DESPRE-UN VIS

am Visat că-s – iar – în Sat

Perină am pus pe Cap

să nu mai aud Cocoșii

să nu văd cum vin – iar – Moșii…

aud Iarba din Ogradă

cum tot crește – face-a Sfadă

dar eu nu vreau să mă cert

pe mine – întâi – mă iert…

nu vreau Popi la Cap – ci Înger

căci de-un an – într-una Sânger

Zac – și știu doar c-am să Mor

fără Rost și fără Spor…

Moșteniri n-am de-mpărțit

Sărăcia m-a nășit :

Neamuri n-am – și n-am Copìi

am să plec cu-un Car de Rime

nu mă știe Nime – Nime…

doar un Cântec Îngânat

mi-e Prietin și mi-e Sfat

colo-n Lumea Dalbilor

la Gârliciul Apelor

în Lumea Gràurilor

pe Tărâmul Fèților…

e bine că-i Primăvară

toți îs cu Treabă – pe-Afară

așa – pot să mă strecor

să Nu Fiu – iar Nu Să Mor…

eu nu plâng – Nime nu plânge

nu las nici măcar vreun Sânge :

în loc vine Pasărea

nimeni nu-i știe Limba…

ce-o Vestì – ce-o Piuì

numai ea și eu vom ști :

o Taină să știți – de mine

că mă duc drept la Lumine

unde-i Cald și este Bine…

și-unde Hristos mă așteaptă

să Grăim numai în Șoaptă

de-ale noastre – de la Țară

despre Grâu și despre-Ogoară…

Nimeni nu mă mai Măsoară

ci mă-mbrățișeaz’ la Scară :

Scara către Rai și Sfinți

Întâlni-voi și Părinți…

INTERDICȚII ȘI SFATURI BĂTRÂNE

nu-ți lepăda Încălțările din

Picioare – cu Vârfurile spre

Ușă – că pleci – de tot – din

Casă

nu-ți așeza-n cui Lăuta – cu Strunele spre

Perete – că-ți răgușesc și se

topesc – toate

Cântecele – din

ea

nu dormi cu Fața-n Jos – că

dormi Somnul

Pământului

și – mai ales – nu lăsa

Femeia – să se

suie-n vreun Pom – că

ți se usucă toată

Livada  – și-ți

seacă Fântâna – și toate

Izvoarele dimprejur

pe loc!

…așa m-au învățat – pe mine

Bătrânii – iar eu am ținut

cu sfințenie – Vorba lor – și

iată-mă – încă

teafăr și gata să-ntind – cu mii de

Făclii pe ea – Masa

Zeilor – cărora

le voi cânta – viforos și

înaripat (ca Vulturii de

Stâncă) – până se va

face a Treia Zi – după

Scripturi…

…așa scrie și la Scripcă…

DOINĂ DE CTITORIRE

pe Lac cu Foc botezat

cu Lebede semănat

drept în Mijloc și Curat

am durat – măre – durat

Muntele Privighetorii

unde nu ajung nici Norii

cântă – lin – toți Veghetorii…

și m-am azvârlit în sus

de-am ajuns unde-am ajuns :

stau – la Masă – cu Hristos

cu Sfântul nost’ Făt-Frumos

și-nchinăm – din Val în Val

Potirul Regesc – GRAAL!

UTOPIA

 

cu Tăișul Timpului – nu mă urmăriți

voi – Zei ai Olimpului – măriți și slăviți :

cu Satirii – tăinui-voi – prin Păduri și Lunci

cu Naiadele m-oi scufunda – atunci

despre toate-acestea – sigur veți afla

Vechi Balade – Epopeea – când veți asculta :

Universu-Ntreg e Sala unui Bal

(Nevăzut și Harnic : Balul de Cristal!)

eu și cu Lăuta – vom da Recital!

eu sunt sigur că – în Spume de Nectar

veți vedea că Viața-mi a fost de Tâlhar :

i-am furat – lui Zeus – Sceptrul de Lumină

și – din el – sloit-am Lăută Divină…

…din Sălaș de Gheață – Cântu-mi vă topește

Armonia Sfântă – în Lume domnește!

MARTIRII CÂNTECULUI – TRUBADURII

Martirii Cântecului – Trubadurii

în Palate – pe Câmpii : Victime-a’ Tortùrii!

în veci ardem – și oriunde – pe Rugul de Cântec

noi   – Văpăi de Duhuri Sfinte – voi – distrând un…Pântec!

mă-ntrebai – în sinea-mi : ne merită ? – cine ?

Vremea asta – îngrășată-n Nesimțiri și Crime ?

Regii care-și umflă Dosul – și ne-azvârl Ciolan ?

Plebea asta Împuțită – Minte de Plăvan ?

Cântul nostru – Răstignit pe Strune

dacă pe Satan îl mâna – ‘napoi în Genune

dacă – măcar pe-unul – îl isca-va Sfânt

Misiunea și Rostul – aici – pe Pământ

noi le împlinit-am : căci unit-am – iară

Cerul și Pământul – în Cântul de Seară!

SFATUL COSMIC

 

Alcore Arătări  – puzderii Duhuri Albe

s-au întâlnit să hotărască – în Lumile Preaslabe :

mai fie Lebede și Lacuri ? – mai fie-n Stele – Balul ?

sau Nevăzut – și pe Vecie! – dispară – iarăși – Graalul ?

la Sfat căutară pe Martirii – ce limpezesc Lumina

pe Răstigniții Strunelor Nebune – Copiii Sfintei : Luna…

”să vină-n Sfat și Trubadurii – căci e și-a lor Pricina :

prin Cântul lor  – trezind Văpaia  –  treziră-n Lumi și Vina!”

…și-au curs – spre Cer  – Alaiuri – Trubadurii

Smeriți și Triști – căci nu văzură Terezìe – să țină Frâu – Măsurii…

și cine le va ține parte – unor Calici de pretutindeni

care n-au Cai – Palate – Turme – și nici  măcar Armura…?

…la Sfat – s-a ridicat – dintr-înșii – un Neica Nimeni – tot murmurând din Strune :

”spuneți că Vina-n Lume-i din Pricini de Cânturi Dulci – de Stihuri – …de noi – anume!

dar ar mai fi – vă-ntreb! – vreo Lume – dacă-Armonia piere ?

doar Armonia ține-n Stele și-n Lumină – Lumea – cu-a Ei Putere!

dacă veți stinge Lira noastră – veți prăbuși în Bezne-Ntreg Pământ –

căci Temelia Facerii Dumnezeiești – se iscă din Cuvânt

din Armonie și Durere – din Răstignire Blândă

cum doar  – Lăuta – Răstignită-n Strune –  poate să-nfrunte  –  Frântă!”

că unul simte-ntreag’ Văpaia – că altul sforăiește ?

nu-i Vina Celui Răstignit – ci-a Ins ce Nu Voiește!

dacă-n Grădină – un Pom seacă –  și altul înflorește

e Vina Strunei ? – Stihului ? – Poveștii ?

așa-i Porunca – așa-i Legea – Celui Ce Cârmuiește!”

…se strânseră – -ntr-un Loc – Bărbile Înțelepte…

Cel mai Bătrân se-nalță – grăind cu Vorbe Drepte :

”Măsură Bună arătară – prin Pristavul Ales

Acești Calici cu Foc în Strune –  cu Cântec ‘Nalt și Dres :

EI sunt Puterea-n Veci a Lumii –  și Graiul de Lumină :

cine de Strune nu ascultă – a lui e-ntreaga Vină!

da – Armonia-i Temelia – iar Răstignirea-i Plină :

fără de ele – Lumea-Ntreagă – n-are Ființa Crină

nu poate să înfrunte Bezna – și toți ne prăbușim!

asculți Lăuta Sfântă – și Răstignitul arde : numai așa răzbim!”

…încă mai murmură o Strună – în Lumile de Surzi :

de va tăcea – Omule dragă – unde ai să te-ascunzi ?

Surzenia te prăbușește – iar Crima te îngroapă :

Lăuta nu-i făcută astfel : ea – după Proști – nu Sapă!

DOINA SINGURĂTĂȚII

singur Cuc

la Balamuc :

dacă mor – cui o să-i pese ?

de-oi trăi

nimic nu iese…

Paingănii țes tot des

Viața-mi n-are înțeles

nu-mi mai dă nimica ghes

iar Albinele fac Miere

pe când eu mi-s plin de Fiere

Păsări cântă – piuiesc

eu – într-una – tot bocesc…

Codru-ntr-însul nu mă vrea

că mi-s încruntat așa

Izvorul nu-mi dă să beu

și-și oprește Apa-n Tău…

Soarele – să nu mă vadă!

Luna-i pusă tot pe sfadă…

stau pe Prispă – Negură

Cerul e de Marmură

Câine latră-n Gaură

Moartea-i Meșter-Faură :

Macină doar Laură

Ascuțește Fièrură…

la ce s-aștept Dimineață ?

mă spăl cu Ceață pe Față

cu Ceață și cu Coșmar

de Viață să n-am habar…

și mă duc tocma-n Livadă

Dumnăzău să nu mă vadă

mă duc – mă duc drept la Cuc

Binecuvântat Hurduc!

mă duc – hoțește – la Pom

tot cu Crăcile de Om

mă duc la un Măr Rotat

stârpit – cu Crăci de un Stat…

…la ce-s bune Zilele

Zilele și Nopțile

când n-ai cu cine grăi

n-ai cu cine sfătui

lepezi Neguri în Fântâni

de-ți scoți Gura din Țâțâni…

n-ai un Frate – să te plângi

Hristos nu vrea să te frângi

dar nu vine la taifas

să-ți scoată Dracii pe nas…

…tot mergând și sângerând

la tot Pasul – Gând scăzând

cu Năcazul meu arzând

am ajuns – la Miez de Noapte

în Livada rea – din spate

lângă Crăcile cu Șoapte

și cu Ștreangul pus de-o parte…

DOINĂ DE PRIMĂVARĂ PIEZIȘĂ

halal de-așa Primăvară

tot cu Brumele pe-afară!

halal de așa un Soare

cari s-ascunde după Noare

dârdâind Raze – de moare

și cu Vergura de Noapte

de cade – mereu – pe Spate…

Primăvara e furișă

și te-njunghie – tot piezișă…

nu e Rost de Bucurie

nici Spor în Gospodărie

Unchiul Ger se lăfăie

Zâne Rele mormăie

Vremea – -n lunec – gâfâie…

Mâna – pe Plug – ți-o jupoi

atâta e Fierul – Sloi!

sângur tragi – umilul Jug :

nu s-urnește-n Gheață – Plug!

Boii – de Ger – au murit

Nutrețul s-a isprăvit…

vină Iele

cu Ulcele

răsărind tot din Surcele

să joace la Tălpicèle

Temelìa s-o-ncălzască

Grâu-Văpaie – iar să crească…

…dar Cerul  e plin de Ciori

Soarele e doar Duhori

Sămânța a degerat

Casa-n Vale s-a surpat…

…și s-arată Noroc Mare

în ist An – din Calendare :

nici tu Pâine – nici Parale!

…numai Năcazul și Jale

se slobod pe Om și Cale…

NIMICNICIE

în Ograda Bisericii răsărìi

ca un Fir de Pălămidă… – …dar mai știi

cine și când te va smulge – -ori cruțà

ori nici măcar în seamă nu te-o băgà?

cât ai trăit – gândeai să spargi Ferestrele Frunții

abia spre Sfârșit apărură – în juru-ți – calmându-te – Cărunții

abia târziu de tot – crescură – din Umbre și Cuvânt – Munții

și-ai înțeles – din Limba Vulturilor – că nu ți-e scris să rămâi

că pe-aici ai răsărit – doar ca să ai – Vremelnic în Furtună – Căpătâi…

deja – Pleava din tine dăduse pe dinafară

de-atâtea Riguroase Neputințe – te făceai Foc și Pară :

dar nimic – nici cât o Cărămidă – n-ai ars – ci doar ai plutit

nici cât un Nor – nici cât Umbra-de-Gând – nici cât un Bătrân Mit :

Puf de Păpădie – îngâmfată și zurlie

peste-Oceanul de Cruci – din Văi  – din Păduri și Câmpie…

…și te-ai dus – te-ai răsucit și supus – oricărui mai de Doamne-ajută – Vânt…

…tocmai în Cerul Gurii simțeai – tot mai amară : distanța dintre Cer și Pământ…

…nu mai e Timp de Răstigniri – de Minuni și Revizuiri :

în Clopotnița Părăsitei Biserici – din Semințe duse – prin Lumi – de-Naripați Musafiri

atâtea Buruieni au crescut în Locu-ți – că nu mai e Rost de Priviri…

*

Morții Electrificați

și-Mpuțiți – și Galonați

fără de Ficați

merg ei prin Turbă

până ce turbă

ajunși la Os

fac – tot – pe Dos

și cheamă Sfinți :

le pună Dinți

…și-așa-au mâncat

juma’ de Sat :

nici îndrăzniră

Oameni cu Silă

ca să-i azvârle

Spurcate Sfârle

‘napoi în Gropi

tot ca pe Dopi…

GÂNDUL CEL ADEVĂRAT AL GUVERNANȚILOR,

LA MOARTEA UNUI INTELECTUAL

Intelectual dus :

Răsuflare-n plus

un Spin

mai puțin!

…prea ghicea – -n Albine

ce e Rău – ce-i Bine

ne temeam de Verbu-i Pur

ca de Puiul de Vultùr

stăteam pe-un Vulcan

când trăia – mai an :

prea era Vântoasă

țintind Treaba noastră

prea era o Nebunie

când râdea de Vorbărie

când se-ncrunta la Hoție

și prea Vijelie

vorbind de Prostie…

…bine c-a plecat

pe noi ne-a lăsat

și ne-a dezlegat

la Beznă și Rele

la Draci și la Iele

la Crimă Bălțată

Trădare Curată…

——————–

Adrian BOTEZ

Adjud, Vrancea

15 Martie, 2020

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…