BRADUL
mamei mele, Adriana
*****

pustiu – cu ochii-nceţoşaţi de lacrimi
privesc la bradul înălţat din munte:
cui îi vei îndemna plecata frunte
să se împlânte – iar – în ceruri?
*

rând după rând – ieşi-vom nori din piatră:
tu vei rămâne-arătător spre stele!
…dar cine îşi mai face astăzi vatră
focul dumnezeiesc cărând pe schele?
*

vin vremi pitice – ne-apărăm sub Cruce
n-avem urmaşi împătimiţi de jaruri:
cu noi – sub glie-un ev întreg se  duce…
*

…amurg grăbit – nu tu-mi aduci amaruri:
rămâne însă – veghetor în munte
atât de singur – bradul cel din frunte…!
***

NUNTA
*****

lină, lină
boare plină
îmi duci Neamul în lumină!
*

…trece moşul bradului
trec uncheşul dorului
şi-amiaza stejarului
prin soarele vadului:
nepoţii din flori şi-i cheamă
la Nunta de după vamă!
*

…cobor vâlvele din munţi
de ne las’ pe toţi cărunţi
înţelepţi cu stea pe frunţi –
şi la Nuntă ne poftesc
cu Pocal Împărătesc!
*

…ştimele izvoarelor
şi cu Duhul Norilor
le-au şoptit mioarelor…
…şi se mişcă-ncet spre Nuntă
turmă după turmă mută…
*

…iar deasupra tuturor
Călăuz Vultùrilor
vine Mire de Sulfină
cu Coroană de Lumină!
…mână-n mână a plutire
muşată ea preste fire
vine spre El cea Mireasă
dintre mii de stele-aleasă…!
*

…au ajuns altar de-amiază:
Domnu-i binecuvântează!
…în genunchi şi Neamul meu
se roagă lui Dumnezeu
pentru Soare, pentru Lună
pentru Duhul de sub Strună…
*

…şi aşa trecem şi  noi
peste cale ori nevoi
şi aflăm – strat după strat
florile de matostat
fără ceas – fără păcat…
***

LA PROHODUL BRADULUI
*****

la prohodul bradului
vine maica cerului:
plânge cântă şi descântă
de dor şi inimă frântă
*

au plecat pe struni de vânt
fraţi de cetini – rând pe rând
în urmă-le lunecând
ceaţa unui pribeag gând
şi o rană de cuvânt
*

…lumânările de rouă
frâng lumile drept în două
***

TAINA FĂRĂ DE PĂCAT
*****

că am iubit – e-o taină fără de păcat:
nici îngeri n-am trezit în aiurare!
au fost o boală şi cutremurare
şi cruci de păsări – mii – am împăcat
*

doar doi apostoli m-au ghicit a vrere
pe drumul de mâhnire spre Emaus:
s-au bucurat ca de o revedere
şi mi-au zâmbit spre-apropiat repaus…
*

ce-a fost o taină – va muri în taină
o floare lunecând petale-n vis:
lumina verii n-o ascunzi sub haină
*

eu – totuşi – îmi ascund taina sub scris…
…acolo-i timpul când Hristos cu mine
întrezărit-am gòlgotele crine…
***

ORBI CU DARURI DE TĂMÂIE
*****

orbi cu daruri de tămâie
pipăie ca să rămâie
în altarul cerului
în mireasma lerului
*

nu vă ştiu decât din vis
v-am întruchipat în scris
doar cu voi am vorovit
despre nori – despre-amurgit…
*

…au rămas cu mine-n somn
al uitării-Naltul Domn
rădăcinile de ape
lacrimi mari de nopţi harape…
*

…ar fi vrut să mai rămâie
orbi cu daruri de tămâie –
dar şoptesc florile-ndemn
să mergem spre Bethlehem…
***

Adrian Botez