VÎRLAN, Andreea Cristina, tânără poetă, născută la Bucureşti în 10 iunie 1991. Studentă în anul I la Facultatea de Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii Ecologice Bucureşti. Pasionată de fotografie, pictură, desen şi poezie. A început să picteze în anul 2006 când a descoperit că simţămintele se pot transpune şi pe pânză, sau pe hârtie prin arta fotografică.

Poezia a descoperit-o târziu, mai exact, prin 2010, când a înţeles pentru prima dată semnificaţiile ascunse din poezia „Ryga Crypto” şi „Lapona Enigel” de Ion Barbu. „Înainte de acest moment, ne relatează Andreea, îmi plăceau poeziile, însă nu le înţelegem, nu le simţeam şi eram ferm convinsă că eu nu ştiu să scriu poezii… Aveam dreptate, chiar nu ştiam atunci! A fost nevoie de câteva întâmplări ca această lume misterioasă să mi se deschidă. În noiembrie 2010 am decis să-mi scriu ideile şi le-am aşezat în rime şi simboluri cu gândul că… aşa îmi dau libertate şi ca voi putea să înţeleg mai bine totul. A fost cea mai frumoasă decizie din viaţa mea şi a devenit activitatea mea preferată deoarece mă face să mă simt împlinită”.

Pentru a se convinge de talentul Andreei Cristina Vîrlan, cititorii, iubitorii de fotografie, desen sau poezie pot accesa adresa de blog a acesteia: http://piandescultlapolulnord.blogspot.com/

***

TRIUNGHIUL

La fel de crud,
Cum rupi tu din tăcere
Cuvinte împrăştiate
Ud…

*

La fel de surd,
Cum îmi citeşti privirea
Şi-o înghesui
într-o mare de triunghiuri
Nud.
la fel de mult,
la fel te-ascult.

*

Şi umbra ţi-aş urma
la fel de cald
în amănunt,
Cum ştii tu în margini
de triunghiuri,
cine sunt.

***

VÂNĂTOR DE APUS

*****

Cine a putut
să zgârâie apusul
atât de violent?
Sunt urme de avioane
aparent…
Dar dacă mă gândesc mai bine,
Tu ai vrut să furi apusul
pentru mine…

*

Apusul,
Lumină coaptă
în linii adormite,
Degeaba îl caută miile de păsări
Necăjite.

*

Iar tu deşertic îl cauţi
să-l vânezi;
Timpul l-a scurs
după-orizont,
Iar eu acum
plec să-l protejez.

*

Am să-l ascund;
într-un loc pe care
tu nu-l ştii.
Acut în colţuri,
episodic
mai pustii.
umbre
şi
zebre.

***

 

ZEBRĂ ÎN VÂNT

***

Eu vreau să alerg.
Eu vreau să plâng,
şi vreau să şterg
orice cuvânt
cu linii verticale.

*

Eu vreau culoare,
Eu vreau să simt
şi vreau nisipuri mişcătoare,
să mă agăţ mai des de soare.

*

Te vreau cu mine vis nebun,
dar nu oricum;

*

Te vreau cu ploaie
în semiton,
Te vreau pe scări
de lume şi de drum,
Te vreau în straturi de pământ,
Te vreau în lavă de vulcan
arzând,
Te vreau în mare,
Te vreau în vânt.

*

curând
îţi spun de locul unde mor…

*

Nu-i trist,nici fad.
E luminat de o pădure veche,
mută
de stejar.

*

Dar din iubire
am uitat in hol
Un clopot de rugină.

*

îmi e cutremur
îmi e pământ
îmi e eclipsă
de lună şi de tine.
Stelele au rămas acum puţine.

***

 

GRENA

***

Pentru ea,
Cea cu eşarfa
Grena

*

Sfârşit.

*

Afară ploua,
Şi pe străzi celebre
de pustii,
Ne plimbam.

*

Plouă! Plouă!
N-avem
umbrelă de foc!
Iar dacă am fi avut
Am fi rupt-o in două.

*

Ferestrele ne sunt comune
Iar visele-n nisip
Arse de soare,
Arse de vânt,
Brune.

*

Eu plec în adânc,
Să te caut.
Am să uit de soare şi vânt,
Să te caut.
Pe valuri de noapte eu plec,
Să te caut.
Fară globuri de aer,
Fară cântec
fară demon, cuvânt.

*

Eu plec
Sa te caut.

***

 

PHOENIX

***

Ai fost un ardei roşu
iute,
în acea joi.

*

Şi-n două minute
tăcute
Am fost pentru tine
Pasărea Phoenix.
Acum sunt cenuşă
Tu eşti vânt,
Iar la hotarul
de pământ,
Mi-ai cântat din flaut
şi din gând
Ca să mă nasc.

*

Un strop de acid,
zebre fugind,
Iar eu m-am născut.

*

Pornesc acum
Să te caut
Prin miile de apocalipse
liniare din jur,
Şi corbi de întuneric
Cu gânduri de fum,
Un roşu absolut
e pe drum.

***

 

STELE DE SCRUM

***

Încerc să culeg
bucăţi din vise,
din nopţi neînvinse;
şi te aleg.

*

Colaj de vremuri trecute,
pe munte
alerg,
cu aripi tăiate de străzi;
şi m-arunc de pe stâncă
cântec cu vrăji,
Prăpastia mea
e adâncă.

*

Şi-mi vine să urlu,
Ei n-au urechi,
doar gurile pale, uriaşe
şi negre perechi
de ochi.

*

Visez să mă vindec,
Cu ceaiuri de aşchii.
Dar cui să mă judec?
În ce să m-amestec?

*

Noaptea-i un cântec.
Pe mine mă caut,
în tine,
şi linii la fel sunt
puţine.
Sirenă pe valuri,
cântec de maluri
Cu ape izbite
şi bule de aur,
strivite.

*

Lămâi ucise în pahare
Fire vărsate de sare
Încinse de Pluto
eclipsă de soare
Eclipsă eşti tu!

***

 

PAŞI DE HÂRTIE CREPONATĂ

***

Imbrăţişarea:
Cât un deşert de univers
Imensă,
După cortine de ploi,
Numai noi doi,
Mai stim să o jucam.

*

Ceasurile toate au rămas
Fără baterie sau glas,
Când te-am luat de mână,
În ritmuri grave,
Paşite încet de contrabas.

*

Mi-ai gravat uşor
În gânduri,
Buzele tale
grăbite,
Strivite de claviculă
calde, adormite…

*

Şi-n baletul degetelor tale
Simt
Un tremur innecat.
Tot ce îmi doresc e…
să nu te fi uitat.

***

 

NAUFRAGIU CROMATIC

***

În câte lumi n-am fost noi doi!?
Exceptând ziua de joi,
Când m-am trezit naufragiată
Pe pat.

*

Felie de amintire creponată
Tăiată de o oarecare şoaptă,
Pigmentată de fluturi din tunet.

*

Două boabe de piper
Cromatic crăpate,
În sunet acru de violoncel,
spate în spate.

*

Ce-ai fi vrut să fac?
Când toţi strigau ucişi de alge?
Şi multe frunze din copac
Mă urau în straturi.

*

Cântecul de balenă m-a salvat,
Şi-am ştiut din nou să te iubesc,
chiar din locul meu
îndepărtat.

***

 

PATRU ANI DE LUMINĂ

***

Ciocolată amăruie-mi doreai
Şi mii nasturi de lemn,
Cu săgeti obosite ţinteai,
Pictându-mi solemn.
Şi deodată…
Uşile-s toate de vată,
Păianjeni spirală,
Iar lumea mea toată-i purtată,
De păsări de seară.

*

Vagoane goale de carton,
Ferestre îndepartate,
Strigăte de om,
Vişinii în noapte.

*

Şi în leagăn nocturn,
Stele într-un vapor infinit,
Îl vor pe Saturn,
Vis de izvor neîmplinit.

*

Te-am iubit.

***

CERB

***

El
e prea departe-n
cer,
să-l pot aduce în
pătrat
şi-am încercat
să-i prind
frecvenţa-n aparat,
dar uit prea des
cum se ascultă
cerul înstelat.

***

 

Andreea VÎRLAN
Bucureşti
Sfârşit de an, 2011

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

One Comment

  1. Roman Pia

    16 ianuarie 2012 at 5:19 PM

    Sensibilitate si tristete, amestecate cu putina filozofie,frumos aranjate.
    Imi place si ma bucur ca tinerii se ocupa si de poiezie.
    Felicitari si dv. pentru articol ,ma bucur ca cineva se ocupa si de lucruri frumoase.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…