*
SÂNGELE CRIMEI ŞI RIMA
ar trebui să blestem întreaga lume
ar trebui să iert întreaga lume
ar trebui să mă blestem pe mine
ar trebui să mă iert pe mine
*
nu sunt în stare să navighez prin oceanul de sânge
nu sunt în stare să recunosc că mă trag din
sămânţa crimei
*
este atât de târziu – până şi pentru a blestema
este atât de târziu – până şi pentru a ierta
mai ales – este cu totul târziu – pentru
a recunoaşte
*
va veni judecata – vor veni devălmăşii de
nori înflăcăraţi – va veni – deasupra de nori – judecătorul – cu
toate judecăţile atârnându-i din
palme: toate judecăţile judecătorului vor
curge peste noi – ca un nou sânge – proaspăt! – toate
nerecunoaşterile noastre ne vor reboteza cu
un nou sânge
*
blestem şi iertare şi recunoaştere şi viaţă şi
moarte şi a vorbi şi laş ori
neputincios – a tăcea – a cântări şi
a falsifica jalnic cântarul şi – nătâng enervant
cabotin – a te cumpli şi a te
trage din sămânţa
crimei – toate sunt legate de aventura
corăbiei scufundate a sângelui – toate sunt din pricina
în lumea asta – a crâncenei lipse a
rimei
*
luaţi rădăcinile crimei – şi ardeţi-le cu
focul cel viu al
rimei: sângele se va stinge – şi
peste toată lumea şi firea – din nou şi
desăvârşit – va
ninge
***
SEMNE DE COBORÂRE
e frig
curând va tăbărî pe-aici şi
iarna – iar eu cutreier străzi – pustiite şi arse de
febre – vinovat de prea multe
*
…de multe sunt vinovat: nu şi de
puhoiul de frunze – doborât pe trotuare – de
ghilotinele brumei: sunt vinovat de multe
necredinţe: nu şi de cerul mocnind a turbare – tremurându-şi
isteric – dorinţă de crimă
*
inima-mi stă într-un picior – gata
să-nceapă – graţioasă – zâmbind ascuţit şi
pusă pe relele toate – baletul morţii
*
inima-mi a-nvăţat – cu
milenii multe-nainte ca eu să mă dezmeticesc – o
nouă – salvatoare identitate: nu mi-o
spune nici moartă – şi mă-mbie să trec
pârleazuri cereşti către
case înmărmuritoare – care-mi ţintesc – clocotind
duşmănos – prin ferestre – îmi ţintesc şi-mi salută prin
salve – orbia mea – melancolica
blânda orbie – dobândită în timp şi
din ceaţa de lacrimi
*
…e frig şi va-ncepe – curând – pe aici
valsul sinistru-al scheletelor iernii
nimic nu se poate salva – cuvintele deja s-au
aşternut la pământ – cu ochii închişi împăcat – pregătite de
necruţătorul măcel
*
nicăieri nu mai dă semne ori zbor
ea – enigmatica: Pasărea-Înger
*
…e atât de frig – încât nu mai poate fi vorba
nici de speranţă – cât despre
iubire – pur şi simplu a devenit
o butadă pe care şi-o spun între ele
spectrele: consemn şi parola de
azi
*
…zgomotele se năruiesc peste mine
apocaliptic – precum barosul pe
mistică – vina ilăului: zgomote
desprinse de
orice le-a germinat – de oricine şi-orice căruia ele să-i datoreze
monstruoasă – fiinţa desfiinţării prin vuiet – triumfală
lepădare – viscolind – descărcând peste mine – tot
ce apasă – tot ce
coboară-n abis – obsedat furios – demenţă în spume şi
hohot de rune – fără
chin izbăvitor al
întoarcerii la coşmarul preţios – pretenţios – al
luminii
***
DRUMUL SPRE PARADIS
faci la dreapta – apoi la stânga – la
stânga şi iar la dreapta – şi
iată paradisul!
…nu simt nimic prin deget – n-am niciun
presentiment – când dau clic pe un fişier: se va
deschide – nu se va deschide… – …şi peste ce voi
da – acolo – în deschiderea tainei – precum deschiderea
corolei neagre (cât şi
bezna păcatelor toate – vrăjit
învoalt-dezinvoltă) – a unei flori rare
prinsă între mii şi mii de
dosare…
…nu mai ştiu ce înseamnă afară – în această continuă
boală a mea de
înăuntru: poate că acolo – afară – sunt comori de
frunze şi zei – poate că oamenii
numai acolo se găsesc între ei… – …pur şi simplu
mi-e silă de oameni – de zei – de găsire – de
ieşire…: miezul răului – binelui – putorii şi
miresmei – pentru mine – numai
înăuntru se află – acolo de unde bat clopotele – cu-ndârjire – spre
nord – numai şi surzind de tot
clopotarii: SPRE NORD!
…sunt precum toţi – scriu precum toţi – nu e deosebire de
discurs între mine şi un
cimpanzeu: poate – nu ştiu: numai că niciun cimpanzeu nu se va
declara vreodată complet translucid – isteric de
translucid – fiind gata să ucidă pe primul care-i va încălca
imperiul translucidităţii!
…de ce să mai scrii – când toţi
scriu? – …de ce? – pentru că Hristos m-a întrebat ceva – şi
nu e politicos să nu-i dau răspuns… – …dar răspunsurile seamănă
între ele! – …poate – dar nu seamănă între ele nici
întrebările Lui – nici durerile – nici
obrăzniciile şi nici rugăciunile stoarse – precum puroiul
din rănile sufletului meu – infectat de-atâta aşteptare
cumplită – lipsită de
rost – sadică umilitoare răzvrătitoare: nicio răzvrătire nu
seamănă cu alta – pentru că – mereu – scapă de sub controlul
oricui – având în vedere gradul perfect aleatoriu de
înnebunire a hoardelor de
dureri cu totul inexplicabile – din imperiul
de crin hialin al
fistulelor…
…a – era să uit: nici stelele nu seamănă una cu
alta – …chiar mai puţin (brutal – agresiv mai
puţin) seamănă – decât
scriitorii de
scrisori – răspunzând către
Hrist…! – …dacă nu crezi – acuşi îţi dau cu o supernovă în
dovleacul tău teribil de friabil – pe care ţi-l
crezi impermeabil!
…faci la dreapta – apoi la stânga – la
stânga mereu şi iar la dreapta – per
total – te-ai învârtit în loc… – în jurul propriei
cozi… – …dar
n-ai pierdut nimic din
paradis – nicio clipă: fii
liniştit – dacă nu – avem pentru tine
noi – tranchilizante! – …abia atunci să vezi tu ce
paradis îţi dăm pe
cocoaşă!
***
Adrian Botez
