Viaţa şi Matrioşa

*****

…la început – când ne naştem

Dumnezeu ne dă – fiecăruia – la pachet

Viaţa şi o Matrioşă (…un păpuşoi

din acela mare – din care se scot – una

din alta – păpuşi tot mai mici…)

…şi – de la-nceput

ne simţim şi arătăm străfulgerător de

eroici – orbiţi unici de atâta

preajmă de aer încins şi soare fierbinte – înfruntăm şi

ne batem – în delir – cu

balauri – cu umbre enorme de

hrăpăreţi vulturi – cu – mai ales

mori de vânt – tot mai multe

mori de vânt…

…spre sfârşit – la

apus – când

Matrioşele noastre au ajuns istovite – jalnic

chircite – de cât s-au tot scos – una din

alta – Matrioşele  noastre – acum

punctiforme (dar tot zvâcnind

ambiţios colorate iluzii – până la punctul

final…!) – Dumnezeu adună toate

punctele astea

matrioşarde – care încă ţipă de triumful

delirant al culorii – le adună Bunul Gospodar

Dumnezeu – ca pe flori le adună – aranjând

plantând punctele  astea – pe fiecare în

parte – vizionar – cu o

precizie dumnezeiască – exact în poziţia

necesară  – pentru a realiza desenul unei explozii

dulci-amare – într-un anumit

strat cu crizanteme celeste  – …cu un suspin

cald – apoi – le şterge de praful efortului vizionar – suflă

blând peste desenul de puncte … – …şi  iată

catifelat gata – un nou paradis pastelat

înstelat – din care

pornesc –  din nou – ţanţoşe

pline de avânt şi

nesăbuinţă – cu surle şi tobe în

frunte – noi Vieţi şi noi

Matrioşe – la

pachet…

***

Adrian Botez