Alvin SAMET – Desprinderea de cotidian
Dorel SCHOR
Alvin Samet nu tine neaparat sa-i popularizam lucrarile, dar nici nu are nimic impotriva. Pentru ca dumnealui nu este un profesionist al artelor platice, nu a studiat la inalte scoli de pictura si nici nu reuseste intotdeauna sa-si gaseasca timpul necesar pasiunii sale. El picteaza pentru ca simte nevoia sa foloseasca mijloace proprii de exprimare plastica, o modalitate momentana de afirmare a individualitatii sale, de desprindere voluntara de cotidianul trepidant, de tehnologia moderna. Alvin Samet este medic, adunctul sefului de sectie la spitalul din Naharia, unde toata lumea il cunoaste ca specialist in oto-rino-laringologie.
In pictura, tocmai pentru ca nu s-a format la scoala unui maestru, in lipsa unui model tutelar, doctorul are sansa sa-si afirme individualitatea, sa-si foseasca mijloacele propriile de exprimare plastica. Alvin Samet a studiat medicina, cu ani in urma, in Italia. E firesc, desigur, sa fie supus anumitor influente, ceea ce se intimpla de obicei persoanelor culte care frecventeaza des muzeele. Exista in peisajele sale un anume ansamblu conceptual si o mare varietate de atitudini care reflecta, probabil, integrarea in experienta personala si anumite stari sufletesti.
Interesante sunt peisajele citadine cu acoperisuri, care mie mi-au amintit de unele lucrari ale pe nedrept uitatului pictor roman Kimon Loghi, ale ieseanului Liviu Suhar sau ale israelianului Zvi Tadmor. Fiecare are o viziune proprie, comuna ramine insa perspectiva estetica asumata si un discret lirism cu ecou expresionist.
Alvin Samet nu este usor de incadrat intr-o anume categorie estetica. Uneori pictura sa este voit naiva, cu neglijarea intentionata a perspectivei si abundenta amanuntelor neesentiale. O dovada de ingenuitate la un om care cu citeva ceasuri inainte a operat o tumora sau a degajat un sinus paranasal? Sau intentia captarii adevarului brut prin renuntarea la orice artificiu?
Doctorul pictor descopera miracolul formelor, texturii si culorilor instinctiv, adesea in proportii neuzuale. Am cautat, fara succes, insemnele profesiei medicale in lucrarile sale de sevalet. E o desprindere totala tradusa in abilitate creativa, in cautarea unui echilibru, in dualitatea existentei si limbajul artei. In tablourile medicului nu exista conflicte, confruntari, dinamica, forta, ambiguitate… Acestea se afla destule, in alta parte, in celalalt teritoriu.
Dr. Dorel SCHOR
[nggallery id=60]
Partajează acest conținut:
Publică comentariul