Anca GOJA – Cinci portrete maramureşene

1. POVEŞTILE PĂLĂRIILOR

ALEXANDREI PAŞCA

Feminitate, delicateţe şi nostalgia unei epoci trecute respiră fotografiile din expoziţia „My Hat Story” a artistei Alexandra Paşca, vernisată marţi, 29 martie, la Galeria de Artă a Uniunii Artiştilor Plastici, Filiala Baia Mare. Expoziţia, care a fost anterior itinerată la Bucureşti, Cluj şi Suceava, cuprinde 40 de portrete, 40 de poveşti ale unor personaje feminine pline de mister şi ale căror atitudini variază în funcţie de un important accesoriu care le îmbogăţeşte imaginea: pălăria.

Băimăreanca Alexandra Paşca, de câţiva ani stabilită în Bucureşti, a mărturisit că ideea acestui proiect i-a venit după ce a admirat colecţia de pălării vintage deţinută de o prietenă. Apoi, cu diverse ocazii, a avut şansa de a fotografia femei probând aceste accesorii, femei diferite, femei obişnuite, dar care toate îşi schimbau atitudinea în momentul în care îşi aşezau pe creştet pălăria.

Dr. Nicolae Suciu, preşedintele Filialei, a remarcat la vernisaj tendinţa, prezentă în expoziţie, de întoarcere la dagherotip, la imaginea fixată pe plăci de sticlă, dincolo de aerul nostalgic implicit al pălăriilor vintage. Pictorul Ioan Anghel Negrean a caracterizat acest tip de fotografie drept „portrete îmbrăcate”, încadrate cu atenţie şi caracterizate de eleganţă şi rafinament, rezultând imagini de o înaltă ţinută artistică. Artistul fotograf Felix Săteanu a descoperit la Alexandra Paşca o încercare de a reliza fotografii-document, remarcând simţul cromatic al acesteia şi emoţia pe care o inspiră fiecare lucrare în parte.

„Există o poveste în fiecare pereche de ochi”, a observat Săteanu. Alexandra Paşca a dedicat expoziţia „My Hat Story” bunicilor ei, precizând că lucrările reprezintă munca sa din anul 2008 încoace şi că a dorit neapărat să le expună şi în oraşul natal. Artista este licenţiată şi absolventa unui master la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, membră a Uniunii Artiştilor Plastici şi a Asociaţiei Artiştilor Fotografi din România.

2. IPOSTAZELE PĂDURII SURPRINSE ÎNTR-O EXPOZIŢIE DE FOTOGRAFIE

O interesantă expoziţie de fotografie, cu tema „Ipostazele pădurii”, prilejuită de Anul Internaţional al Pădurilor, a fost vernisată marţi, 30 martie, în holul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare. Salonul fotografic de primăvară, organizat de Asociaţia „Ars Rivulinae Vision”  (preşedinte, Victor Mihalca) şi Ocolul Silvic Municipal Baia Mare, reuneşte lucrări diferite ca stil şi abordare, realizate de Ioan Brezovschi, Robert Hitter, Paul Leş, Zsolt Madarassy, Emil Pop, Ioan Pop, Zamfir Şomcutean, Tiberiu Toth şi Victor Mihalca.

Expoziţia a ajuns în Baia Mare după ce a fost găzduită de Primăria Sibiu, urmând ca în continuare să fie itinerată la Oradea, Bistriţa şi Odorheiu Secuiesc. La vernisaj au luat cuvântul dr. ing. Maftei Leşan, şeful Ocolului Silvic Municipal Baia Mare, viceprimarul Călin Bota, sosit la primărie tot din domeniul forestier, ing. Alin Câmpan, şeful Inspecţiei Regim Silvic Maramureş  şi fotograful Victor Mihalca.

„Fiecare fotografie este o provocare la o poveste. Pădurea nu este doar bogăţie, aurul verde al ţării, ea înseamnă şi mister, grandoare, frumos, relaxare, bucurie, dar poate însemna, aşa cum ne arată expoziţia de azi, şi emoţie estetică. Dacă fiecare vizitator al acestei expoziţii ar planta un singur pom, am fi mai bogaţi”, a arătat Călin Bota.

3. IMAGINI TRIDIMENSIONALE ALE UNUI ORAŞ ÎNCĂ NEDESCOPERIT COMPLET

Baia Mare în ipostaze pe care, poate, nu le-aţi remarcat niciodată. Detalii ale unor atmosfere muzicale. Dimineţi ploioase aducând lacrimi între pleoape. Lumini melancolice de felinar sau fulger răzleţit pe cer. Acestea sunt doar câteva dintre micile revelaţii pe care vi le rezervă expoziţia de fotografie clasică şi 3D intitulată „Reflecţii în reflexii” a tânărului artist Dan Cristian Popovici, deschisă, timp de două săptămâni, la Galeria de artă Millennium din Centrul Vechi al Băii Mari.

Expoziţia a fost vernisată luni, 28 martie, de către artistul plastic Ioan Marchiş, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniul Cultural Naţional Maramureş, care, deşi a mărturisit că a avut rezerve faţă de fotografie întreaga viaţă, a afirmat cu convingere că lucrările de pe simeze reprezintă artă adevărată.

„Există un divorţ între fotografi şi ceilalţi artişti care lucrează cu materie palpabilă. Totuşi, imaginea este rezultatul aşteptărilor noastre mentale vizavi de ceea ce vom vedea în afară şi al semnalelor venite din exterior înspre noi. Prin urmare, imaginea e şi ceva din tine, astfel încât tot ceea ce vedem ne aparţine. Lumea din exteriorul nostru e în interiorul nostru deja, apoi fiind proiectată ca imagine„, a arătat dr. Marchiş, demonstrând că imaginea fotografică e o formă de subiectivitate şi conchizând că, oricum, atâta timp cât reuşeşte să provoace emoţie, fotografia este o formă de artă. Stăpânind bine mijloacele tehnice ale fotografiei, deşi nu a urmat studii de artă, Dan Cristian Popovici, în vârstă de 21 de ani, a învăţat tot ce ştie despre imagine singur sau cu ajutorul tatălui său. A început să realizeze fotografii acum 7 ani şi preferă fotografia clasică, deşi fotografia 3D, pe care a abordat-o în ultima vreme, i se pare interesantă prin efectul de profunzime pe care îl oferă.

Tânărul mărturiseşte că, prin expoziţia sa de debut, a vrut să invite privitorii să ia parte la o poveste şi să le provoace fantezia, fiecare dintre ei contribuind prin propriile emoţii la desăvârşirea actului artistic. În finalul vernisajului, un grup de voluntari internaţionali au realizat un flash mob, fiecare dintre ei lipind pe marginea lucrărilor expuse bileţele pe care au scris primul cuvânt pe care li l-a inspirat fotografia respectivă. Expoziţia este cu vânzare.

4. „DOAMNELOR ŞI DOMNILOR,

AVEM UN ROMANCIER!

Primul volum al romanului „România, ţara mea de coşmar” de Dan Stoica, intitulat „Ţara secuilor”, a fost lansat şi în Baia Mare joi, 3 martie, la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”. Nici nu se putea altfel, dat fiind că autorul are legături vechi şi profunde cu municipiul maramureşean, atât pe linie familială, cât şi profesional, în trecut montând spectacole la teatrul băimărean.

Cartea a fost prezentată de dramaturgul Radu Macrinici, director artistic al Teatrului Municipal, care dintru bun început a declarat: „Doamnelor şi domnilor, avem un romancier!”. Macrinici a caracterizat volumul drept „un roman incorect politic”, în care este vorba despre minoritatea secuilor, şi care este în primul rând  un roman politic, dar şi un roman istoric, poliţist, de spionaj, de dragoste şi de aventuri. Acţiunea se petrece în zilele noastre, printre personaje putând să îi recunoaştem cu uşurinţă pe actorii politici ai momentului. Singurul reproş pe care dramaturgul i l-a adus romancierului a fost că „vocea auctorială e uneori mult prea prezentă în roman; toate acele cugetări ar fi stat mult mai bine în gura sau în mintea unor personaje”. Cu toate acestea, Macrinici i-a asigurat pe cei prezenţi la lansare că, deşi cartea are un număr de pagini care ar putea înspământa cititorul, totuşi ea oferă o lectură pasionantă de la început până la final.

Dan Stoica a povestit mult cu cititorii, răspunzând la întrebările acestora şi oferind detalii despre procesul de creaţie al romanului şi nu numai. El a mărturisit că s-a apucat de scrierea cărţii luând în considerare faptul că distanţa (Dan Stoica trăieşte la Viena) şi neimplicarea politică îi oferă o perspectivă obiectivă asupra vieţii din România, iar faptul că a trăit în secuime şi copiii săi sunt pe jumătate secui, l-au ajutat să se apropie de tema aleasă. Experienţa sa ca jurnalist i-a fost, de asemenea, de folos. Bunele intenţii, însă, nu l-au ferit pe autor de ameninţări, unii făcându-i reproşuri chiar în ceea ce priveşte titlul cărţii.

5. UN BĂIMĂREAN ŞI-A TESTAT LIMITELE ÎN DEŞERT

Băimăreanul Emanuil Rednic a participat, în data de 28 februarie, la Maratonul din Sahara, alergând 42 de kilometri în deşert, la o temperatură de peste 40 de grade, în 5 ore şi 46 de minute. În tot timpul şederii sale în Algeria a locuit într-o tabără de refugiaţi, fiind foarte impresionat de condiţiile grele de trai din deşert.

Prin performanţa sa, băimăreanul s-a situat între primii 50 de concurenţi, din totalul de peste 400, din care 200 au renunţat, nesuportând efortul şi căldura. În total, au avut loc trei tipuri de curse: de 10 km, 21 km şi 42 km. La competiţie au participat 5 români (doi băieţi şi trei fete).

„Mai ales nordicii nu prea s-au împăcat cu căldura. Eu eram obişnuit cu ea, atât din Bucureşti, cât şi datorită faptului că am fost anul trecut în Dubai. E criminal să alergi, la temperatura aceea, singur în deşert. Sunt mediu-mulţumit de rezultatul meu. Puteam scoate un timp mai bun, dar am aşteptat două alte concurente. Noi am prins şi o furtună de nisip, iar organizatorii ne-au sfătuit să alergăm în grupuri, ca, în cazul în care se întâmplă ceva, să fim mai uşor de găsit. Mie experienţa aceasta mi-a plăcut foarte mult, e cea mai „tare” cursă la care am participat vreodată”, a mărturisit Emanuil Rednic, acum stabilit la Bucureşti. „Cel mai mult m-a impresionat cerul, care parcă pornea din nisip. Nu am mai văzut un astfel de cer din copilărie, de pe vremea când aerul nu era atât de poluat. Iar soarele răsărea foarte repede, în câteva minute era sus, pe boltă”, povesteşte băimăreanul, care adaugă că, pe timpul şederii sale în Algeria, între 26 februarie şi 4 martie, temperatura a atins un maxim de 46 grade Celsius.

Emanuil Rednic a mai mărturisit că a fost profund impresionat de viaţa localnicilor: „Am stat într-o casă de acolo, în odaia cea mai bună, dar în condiţiile în care trăiau ei. Am avut un sac de dormit, pentru că noaptea e foarte frig, pe care, la plecare, l-am dăruit gazdelor. Condiţiile de acolo sunt foarte vitrege: aştepţi să ţi se aducă apă cu cisterna şi depinzi de ea, internetul nu merge decât foarte greu, iar caprele mănâncă deşeuri menajere. E lumea a IV-a, dominată de sărăcie. Totuşi, oamenii erau relaxaţi şi toată ziua beau ceaiuri, pentru că ei nu au nicio ocupaţie, veniturile lor provin exclusiv din ajutoare internaţionale”, a explicat Rednic. Participarea la maraton l-a costat pe acesta 1.400 euro, dar băimăreanul nu consideră că a aruncat banii pe fereastră: „A meritat cu adevărat să plătesc această sumă. Participările la astfel de curse sunt concediile mele! Alţii merg în Antalia, stau toată ziua în faţa piscinei şi fac poze cu telefonul!”

Născut în Baia Mare, Emanuil Rednic a fost obez până în urmă cu 3 ani. Adoptând un regim de viaţă sănătos şi făcând mult sport, el a devenit cu totul alt om. Acum este antrenor pentru cei care folosesc bicicleta medicală pentru a face mişcare şi participă periodic la curse de alergare.

Anca GOJA

Baia Mare

martie-aprilie 2011