Noi nu suntem urmaşii Romei!

Şi ştim cu toţii acest lucru,

Chiar dacă manualele în şcoli

Astăzi elevilor le ascund totul.

 

Aceste cărţi nu vor se pare

Să ţină pasul cu realitatea

Încet-încet însă-adevărul

Pus e-n lumină cu dreptatea.

 

Răbdare avem, aşa suntem,

Muzeele Romei sunt pline

De statui neştiute de daci,

Comori reale, valori depline.

 

Atitudinea lor reprezintă

Un mare mister în toate,

Învinşii au figuri de-nvingători,

Decorează locuri importante,

 

Monumente romane, muzee,

Admiraţi de mii de vizitatori,

Dar uitaţi cu totul de urmaşi

Chiar dacă ne reprezintă pe noi.

 

Chipuri de daci, care ne privesc,

De peste mări şi ţări, departe,

Sunt monumentele care vorbesc

De-acele secole îndepărtare.

 

Nu au fost hoţi, nu au fost prizonieri,

Nu este nicio singură statuie

De dac cu mâinile în lanţuri

Şi asta ce credeţi că spune?

 

Ochii lor mari ascund enigma,

Expresia-i de înţelepţi,

De ce au vrut romanii să îi aibă

În mijlocul Romei cu orice preţ?

 

Şi-acolo în al lor imperiu

Pe enigmaticii iniţiaţi,

Cu privirea atât de senină,

Pe ei, pe înţelepţii noştri fraţi?

 

De ce în For le-au închinat

Acea grandioasă columnă,

Cinstindu-le moartea, sacrificiul,

C-au apărat glia străbună?

 

Nu, marele Traian şi neamul său

Cuceritorii lumii sunt cei care

Din istorie pe daci i-au scos,

Noi purtăm vina, nu ne doare!

 

Dimpotrivă! Lor să le mulţumim

Şi să le fim recunoscători

Că pe daci prin trupul marmurei

Romanii i-au făcut nemuritori.

 

Este un lucru foarte important

Şi considerat ieşit din comun

Romanii au adus dacii învinşi

În locul lor de preţ, chiar în Forum.

 

Vezi daci la Copenhaga şi Madrid,

La Praga, la Berlin şi la Bruxelles,

La Smyrna, la Atena şi Toulouse,

La New York, Oxford şi în Israel.

 

La fel, la Louvre şi la Ermitaj

Statuile de daci stau şi aşteaptă,

Nu este orb mai mare decât cel

Care nu vrea strămoşii să îi vadă.

 

De secole dacii din parcuri

Privesc trecătorii, mulţi la număr,

O pasăre se mai odihneşte

Pe faldul mantiei prinsă pe umăr.

 

Iar în depozitele prăfuite,

Câte-un păianjen ţese pânză

Pe umăr sau în palma unui dac…

Cine să le poarte de grijă?

 

Cine să le redea identitatea?

Să le descifreze misterul

Şi să-i readucă acasă

Simbolic măcar, cui îi mai pasă?

 

Noi suntem cei ce vrem să-i dăm

Afară pe străbuni din ţara lor

Prin nepăsarea noastră şi avem

Curajul să mai spunem dor.

 

Noi suntem cei care continuăm

Să risipim cetăţile vestite

Şi nu vedem că a lor suflete

În fiecare piatră sunt cioplite.

 

Cei din Carpaţi şi cei din Vatican

Dacii de pe Arcul lui Constantin

Îi lasă repetenţi azi pe istorici,

Cultura românească e-n declin.

Rodica Elena LUPU
Din volumul „HAOS”

Bucureşti

Aprilie 2011

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

TOP 5 locuri in care se distreaza pe cinste orice prahovean!

Fiecare om vrea sa traiasca frumos, sa se bucure cat mai mult de viata in prezenta prieten…