PRIVIREA TA

***

Privirea ta e tot mai grea

Și-am înțeles, că vei pleca,

Iar eu, precum un drum uitat,

În cea mai tristă seara,

Voi lumina!

*

Am înțeles că vei pleca,

Aşa cum pleci, când ești lângă mine.

Și câte-oceane stau între noi,

Când te repezi din naufragiu brusc, înapoi.

Iar eu, precum un drum uitat

Și șters din orice minte,

Încă te-aștept și chiar tresar…

Când vântul presară printre lanuri,

Noi șoapte, noi cuvinte.

*

În cea mai tristă seară,

Când totul se destramă,

Doar eu adun, într-un colţ luminat,

Un ghem de amintiri

Și multă vară.

*

DIMINEAŢA

***

O dimineață nouă pășește către noi

Cu-n evantai de rouă, pe minunate flori

Și totul se aprinde și vine din zori

Lumină și căldură, dar Doamne, ce culori?

Firul plăpând de iarbă este în delir

Cred că prima grădină avea în plus și mir…

Dar cum te-ai pregătit, tu, să le primeşti?

Sau alte gânduri tulburi te fac să le gonești?

Cum să nu vezi cum totul, zâmbeşte către tine

Şi ce frumoși noi suntem, tu și cu mine.

Ai urmărit, grăbită, minuscula furnică

Puterea ei e mare, chiar de tu o vezi mică.

Iar răul care curge și pare că-i vrăjit

Vibrează spre cerul în secret iubit.

Copacii înfloresc și într-o zi dau rod

Dar noi, de ce tot punem, viselor noastre nod?

O dimineaţă vine și iată este aici

Ca şi copacul falnic, mare să te ridici

Şi nu uita că-n lume noi suntem datori

Să nu ucidem îngeri şi să-i privim cum mor.

*

LĂSAŢI COPIII

***

Lăsaţi copiii ce sunt în mine,

Să râdă mult şi să iubească,

Nu-i alungaţi, nu-i loviţi,

Se pot îneca în ceaţă…

*

Lasă-ţi copiii, nu-i certaţi,

În ochii lor e dimineaţă…

Când noaptea, precum un imens liliac,

De trupul meu se tot agaţa.

*

Lasă-ţi copiii să iubească,

Ce ei ating, e vindecare…

Nu-i alungaţi, nu-i loviţi!

Priviţi, iubiţi şi iar priviţi…!

*

PĂSĂRILE

***

Păsările nu mor niciodată,

Zborul lor este veşnic.

Mereu mai sus de noi

În zări care au făcut trepte

Şi au coborât doar

În visele noastre.

*

Păsările nu mor niciodată

Glasul lor atinge cerul,

Ce încărcat cu atâtea cuiburi

Binecuvântează cu ploi de pene

Pământul, copaci

Și câte un visător.

*

Păsările nu mor niciodată.

Ele doar ard precum o torţa,

O iubire pură şi muta

Departe de orice imaginaţie

Departe de orice privire

Păsările nu mor NICIODATĂ!

*

Mă gândesc la tine

Ca la o iubire trecută

Ruptă în bucăţi, ca o hârtie

Iar vântul cu degetelui subţiri

Încearcă să le unească

Să ne reclădească…

*

Mă gândesc la tine

Ca la un anotimp apus

Şi povestit undeva departe

De voci şi glasuri frumoase

Care nu cunosc adevărul

Şi incearcă să ne reclădească

*

Mă gândesc la tine

Ca la un vis de dimineaţă

Ce îşi topeşte rochia împărătească

Şi devine asemenea unei cârpe

Folosită de toţi

Cunoscută de toţi

Reclădita de toţi…

*

Pamatul s-a răcit în fapte

Iar cerul ca un sul, s-a stins

Întreaga lume este o carte

Şi tot ce-au realizat e plâns

Iertarea au aruncat-o în foc

Şi-au încălzit cu ea doar ură

Minunea o numesc noroc,

Minciuna o sărbătoresc cu băutură…

*

Tot ce a sfânt a fost prădat

Bisericile goale au rămas

Ca un semn de întrebare…

Unde mergem noi oare,

Când cerul este în sânge

Iar rana lui Isus, nu ne mai doare

Şi zilnic în noi totul moare

Sau poate doar dispare…?

*

PREA MULT

***

Prea mult belșug în casa ta,

Iar timpul tău se risipește.

Calculatorul și telefonul,

Nu te învață, cum se iubește.

Dar oare, cum trăiesc copii,

În Africa?

*

Prea mult belșug în casa ta,

E pâine proaspătă pe masă.

Atâtea suflete pe străzi

Stau înfometate

Dar ție de ele,

Nu îți pasă.

*

Prea mult belșug în casa ta,

Dar nu eşti fericit se pare

Că stai cu gândurile

Într-o ascunzătoare

Cu geamurile închise,

Departe de soare.

*

Prea mult belșug în casa ta,

Și nimeni nu-i ca tine

Dar dacă faci

Astăzi un bine

În cer aduni aur

În mine

*

Prea mult belșug în casa ta

Iar viața, ca un cântec trece

Și-n ziua în care vei pleca

Va continua…

Doar cântecul pecetuit

Cu dragostea…

*

NOI

***

Tot cerul pare că s-a închis,

Și am rămas doar noi, stăpânii,

Un joc făcut de noi nebunii,

De mor tineri, dar și bătrânii.

*

Am reușit să ajungem sus

Să ne clădim trepte de aur

Dar viața este doar un abur

Și moartea ne așteaptă-n praguri.

*

L-am decupat pe Dumnezeu

Din viața noastră ocupată

Și toții purtăm, ca pe o pată

Acea privire vinovată.

*

Și ne-am ascuns după profesii

Azi toți au școală și citesc

Dar, unde ne-am pierdut pe noi?

Poate, atunci când am lovit, înapoi.

*

Dar este o cale să fim vindecați?

Mai poate azi cerul să se îndure?

Și dezbrăcați de nepăsare

Să legea rană ce ne doare?

*

O vindecare, clar există

Și Dumnezeu o pregătește

Însă doar cel smerit și bun

Pe calea lui o și întâlnește.

*

RUGĂCIUNE

 ***

Oprește Doamne această boală

Ce a venit ca și un hoț

E viața noastră tot mai gri

Şi-n lume, doliul-n fiecare zi.

*

Oprește Doamne această boală

Acum în zi de sărbătoare

Când, baricadaţi în case,

Nu mai avem timp să mirosim, o floare.

*

Opreşte Doamne această boală

Când încă nu e prea trâziu

Și vom fi cu toții mai smeriţi

Căci am trăit de Tine foarte risipiți.

*

Opreşte Doamne această boală

Ce întreg pământ a infectat

Cei mari caută zilnic vindecarea

Dar fraților suntem bolnavi toți de păcat.

*

Oprește Doamne această boală

Și să ne lege în iubire

Vindecarea este doar în noi

Când vom privi doar către Tine.

*

SEARA

***

Se lasă seară peste oraș

Iar asfinţitul vrea să fugă

Spre gândul meu făcut… ca slugă

Iar mâinele unite-n rugă.

Şi pe cărare nu e nimeni

Doar faţa lunii mă priveşte

Atât de mare și de sus…

Oare, în noapte…

E cineva, care mă iubeşte?

Un felinar se îmbolnăveşte

Şi arde galben, ca o stea

Iar eu, un fluture de noapte

Sunt prins în lumina atâtor şoapte…

Se lasă seara peste noi,

Dar tot ce îmbrăcăm, ne arată goi…

Ce râsete şi lacrimi, de mare soi

Dar, am uitat să aprindem lumina… în noi.

*

VISARE

***

Pământul are glas de flori,

Miroase a frunze blânde din fântâna,

Iar piatră rece tot visează ploi,

Tu, lună preasfioasa… vino-napoi!

Te chem, să îmi zâmbeşti

Şi să mă iei de mână,

Condu-mă tu, pe drumul,

Ce trece prin lumina

Să uit că rătăcesc, singur în noapte…

Pantoful, devenind gură de şoapte

Şi câte vorbe, inima îngroapă…

Iar lingura, speranţe noi… dezgroapă.

————————————–

Andrei Adrian BLEDEA

Timișoara. 25 mai 2020

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…