Judetul Dambovita detine cel mai mare fond de tabere scolare  din Romania. Asezate in locatii montane de exceptie la poalele Muntilor Bucegi, inconjurate de paduri de fag si de molid, taberele scolare ar trebui sa fie niste oaze de  liniste si de recreere pentru elevii din tara pe timpul verilor toride si secetoase care alunga orice adiere de vant. In vara anului 2010 taberele scolare Vanatorul, Cerbul,  Caprioara si Stejarul au fost mai mult goale, in timp ce copiii  din sudul tarii respirau aerul intesat de praf al Baraganului. Sezonul de toamna aduce in cantinele taberelor scolare hore, sarbe si manele. In tabere apar „petrecaretii”, o rasa noua de chiriasi ai taberelor, cu chitanta in regula de inchiriere a salilor pentru organizarea unor  chefuri de pomina.

Adio, tabara draga!

Vremurile cand taberele scolare constituiau visul frumos de vara al oricarui elev au apus de mult. Dupa 1990 guvernele  au impins de la an la an latura sociala spre derizoriu,  alocand din ce in ce mai putini bani pentru taberele scolare. Din sanctuar si paradis al copilariei, tabara a devenit  o locatie care nu mai este dorita si visata de elevii din Romania. Plecarea  pe timp de vara in tabara la munte nu mai reprezinta un reper esential al vietii de elev. Amintirile din tabara, pline de savoare si prospetime, povestite colegilor la inceput de scoala, nu mai sunt dorite de nimeni. Daca mersul in tabara constituia pentru elevii anilor ’80  un titlu de glorie, in prezent cei care merg intr-o tabara scolara la munte sunt considerati ciudati si nimeni nu le mai cere sa povesteasca cum au petrecut.  Aderarea la Uniunea Europeana si dreptul la libera circulatie a indreptat privirile tuturor spre alte zari ale lumii, vechile tabere devenind nedorite si uitate. O parte din vina apartine dascalilor din scoli care, datorita starii materiale precare, nu mai au doza de entuziasm necesara pentru a constitui grupuri de elevi dornici sa mearga in tabere. Daca adaugam doza constanta de saracie administrata anual romanilor, tabloul ignorarii taberelor scolare, ca factor de educatie si agrement scolar este complet. Un bilet intr-o tabara scolara costa in medie 50 de lei, bani de care unii parinti din mediul rural nu dispun. In aceste conditii nicio tabara din Romania nu se mai bazeaza pe castigurile rezultate din gazduirea seriilor de elevi.  Pentru a intretine cladirile si instalatiile, tacit, sau dintr-o indicatie expresa, s-a trecut la o abordare noua, mai pragmatica. A aparut necesitatea de reinventare a taberelor.

Petreceri, majorate si banchete

In ciuda saraciei si a crizei economice din Romania, mentalul colectiv este dominat de o preocupare laica acuta a romanilor, care in loc sa le protejeze banii, ii scoate din buzunarele acestora fara niciun oftat si fara niciun regret din partea proprietarilor: organizarea unor petreceri de pomina! Nimic nu ii este mai drag romanului decat „sa puna” de o petrecere. De la cel mai umil roman si pana la cel mai instarit, dorinta de a organiza o petrecere, un banchet sau un chef este la fel de puternica. Pentru a face un chef romanesc sau o petrecere in toata legea este nevoie in primul rand de o sala unde sa aiba loc ostilitatile. Ce loc ar putea fi mai potrivit pentru petrecere decat cantina unei tabere scolare? Asa au gandit administratorii de la taberele scolare, iar sefii acestora nu s-au opus niciodata. Lipsa cronica anuala a seriilor de elevi din tabere a favorizat aparitia in cantinele acestora a orchestrelor si a petrecaretilor. Care bineinteles, nu petrec pe gratis! Au aparut urgent agentiile de turism dispuse sa ofere contra-cost petreceri minunate la poalele muntilor, majorate sau banchete in locatiile de exceptie ale taberelor scolare. In prezent, chiria pentru o noapte de petrecere in taberele din judetul Dambovita este in medie de 800 RON,  in conditiile in care, in locatiile particulare din Muntii Bucegi pretul salilor de petrecere este de trei-patru ori mai mare.

Vacanta de vara cu lacat pe tabara

Aflata la altitudinea de 960 de metri, tabara „Vanatorul” este inconjurata de un peisaj montan de exceptie. Muntele din apropiere, acoperit cu brazi, pare a se pravali peste cladirile cochete, construite in stil traditional muntenesc. Curtea taberei este pustie, lipsite de veselia si exuberanta copiilor. Un caine se plimba agale pe betonul incins de soare. Vremea este frumoasa si te indeamna la drumetii pe carari de munte. Aerul este tare si curat, cu miros de brad. Lipsesc doar copiii, chiriasii de drept ai taberei, care sa se bucure de aceste daruri ale naturii. Capacitatea taberei este de 165 de locuri, permitand cazarea concomitenta a opt serii de elevi. Paznicul clatina cu tristete din cap si spune ca este greu sa stai singur in creierul muntilor, fara sa auzi glasurile copiilor si fara sa te bucuri de o atmosfera tinereasca si vesela. Coboram pe langa hidrocentrala de la Dobresti si dupa cateva zeci de minute, pasim in curtea taberei „Cerbul”. Nici aici nu se afla serii de elevi la odihna, desi tabara are o capacitate de 180 de locuri, putand sa gazduiasca noua serii de elevi concomitent. Un alt paznic, care regreta lipsa copiilor si o alta tabara, la fel de frumoasa, pe care o lasam in urma singura si trista.

„Caprioara” spala onoarea!

La tabara „Caprioara” aflata la o altitudine de 750 de metri o intalnim pe Constantina Boghici, directoarea taberei, care are in grija o serie de  88 de elevi, majoritatea copii cu probleme speciale. Sunt copii proveniti din familii sarace, al caror bilet de tabara a fost platit de catre primariile localitatilor din care provin. Pentru cele 7 zile de tabara, primariile au platit 45 de lei pentru fiecare copil trimis la munte. Exista in Romania milioane de copii cu probleme deosebite. Doar cateva primarii se gandesc la soarta copiilor afectati de saracie. Constantina Boghici este ajutata de inca patru invatatoare:  Mihaela Georgescu de la scoala din Petresti,  Nadia Stan de la scoala din Piersinari. Iuliana Ionescu de la scoala din Visinesti, Mariana Visalom de la scoala din Corbii Mari. Din ce in ce mai putine cadre didactice se preocupa de constituirea unor serii de elevi cu care sa mearga intr-o tabara scolara. « Pretentiile femeilor din invatamant au crescut ! Chiar daca retributia castigata este insuficenta, fac pe dracu’ in patru si pleaca vara in locatii turistice mai pretentioase ! », este de parere directoarea taberei. Cele 7 zile petrecute cu elevii reprezinta o perioada incarcata de o responsabilitate maxima pentru invatatoare. Copiii sunt poznasi si este necesar sa stai permanent cu ochii pe ei. Norma de supraveghere este de un cadru didactic la 10 elevi. De multe ori această norma este depasita, ceea ce inseamna o atentie sporita. « Uneori nu dormim noaptea, gandindu-ne la copii ! Pentru noi tabara scolara reprezinta o munca marcata de o responsabilitate maxima! » marturiseste Nadia Stan. In jurul nostru, copiii forfotesc ca intr-un stup de albine. In aer pluteste veselia copilariei. Vreme de 7 zile copiii uita de saracia si de grijile parintilor de acasa. « Bucuria lor este multumirea noastra sufleteasca ca dascali ! Si mai avem o bucurie: ca si gospodine scapam de calvarul gatitului ! Venim de ani de zile cu copii in tabere si sotii nostri sunt « educati » sa se descurce singuri ! », spune  directoarea. Mihaela Georgescu si Mariana Visalom, cele doua invatatoare tinere si necasatorite inca zambesc uitandu-se una la cealalta. «Si noi ii antrenam pe viitorii soti  sa fie tot asa de intelegatori ! Pentru ca stim cu siguranta ca pana la pensie vom veni in fiecare an cu copii in tabara !

SURSA: http://www.ziuaveche.ro

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…