Bondarescu Cristian – „Noaptea Dominoului” (Poeme)
ÎN NOAPTE
Eram cu tine într-o nouă noapte
Păşind încet să nu fim auziţi,
Doar vorbe calde îţi spuneam şi şoapte
Se-aud încet sub teii despletiţi.
Erai frumoasă precum e o zână
Plutind sublim în al ei zbor departe
Cu flori de tei tu-mi împleteşti cunună
De mi-o aşterni tăcută-n miez de noapte.
Cu drag eu versuri sumbre-ţi dăruiesc
Şi îţi dedic aleasă poezie,
L-auzul ei păsări în zbor bocesc
Şi-n noapte se aprinde o făclie.
Zâmbind tăcută cu privirea-mi dai
Dulci mângâieri, dorinţi-ascunse
Pe tronul meu tu muză mă pui crai,
Scriindu-ţi doruri nepătrunse.
Paşii noştri limpezi se-aşează în trecut
Ei se aud în treacăt, în noaptea de demult.
Noi coborâm din ceruri în albul aşternut
Scriind iubirea noastră pe-a foilor tumult.
Venind eu după tine să te cuprind odată
Merg multe ore-n taină, dar nu ajung degrabă
Tu-mi pari chiar lângă mine cum mă priveşti curată
Eu merg mereu spre tine, mă chemi cu a ta şoaptă.
Eram în vis…
DOMINO
Marea gândurilor necuvântate
Din al tău ochi stins se varsă
Şoapte macabre se întrevăd
Sub pale măşti pe cerul negru.
Cuvântul damnat plin de extaz păşeşte
Pe umbra gândului beatic de primăvară
Descătuşat de orice robie temporală.
Atunci vocea de cenuşă lumină
A copiilor stafii tomnatice.
A fost într-un vis trecut, de mai târziu…
Şi n-am mai apucat împreună a păşi
În grădina noastră damnată
Pentru ultima oară…
Cu lacrimi de sânge ne plâng gargoilii
Urma paşilor pierduţi în neant.
Din flaut statuile micilor îngeri cântă
Fastuosul nostru concert de rock
…Ultimul concert de rock.
Suntem acum doi bătrâni
Batjocoriţi de Dumnezeu
Însă eu voi face o vrajă
Ultima vrajă din această viaţă.
Deschide ochii şi luna ne va lumina
Tinerele chipuri angelice
La apus de orizont.
Buzele noastre vinete se vor lipi
Pentru ultima dată în noaptea necuvintelor
…Noaptea învierii noastre.
Acum închide ochii muza mea
Timpul nostru a trecut şi etern vom lumina
Întunecatul necuprins.
Cristian BODNĂRESCU
aprilie 2011
Iaşi
Partajează acest conținut:
5 comentarii