Suntem inca tratati ca tara de mana a doua in Uniunea Europeana. Iar ca sa intram in NATO a trebuit sa indeplinim fel si fel de conditii. Dar cum a ajuns Romania, un regat, sa fie condusa de comunisti, in conditiile in care avea mai putin de 1.000 de membri ai Partidului Comunist? Adevarul despre cum a fost fortat Regele Mihai sa abdice, povestit de un martor ocular, comandorul Arpad Gherghel, asa cum a fost difuzat in urma cu 30 de ani in emisiunea “Convorbiri istorice” a lui Vlad Georgescu, la Radio Europa Libera.
Cine e de vina. Raspunsuri din colectia ziarului “Cotidianul”, de pe vremea liderului taranist Ion Ratiu.

“Versiunea pe care ati ascultat-o si care provine de la un martor ocular, se deosebeste desigur foarte mult de cea pe care o puteti gasi in articolele si studiile oficiale” – asa isi incheia Vlad Georgescu una din convorbirile istorice, transmise la Radio Europa Libera in urma cu aproape 30 de ani. Printre textele difuzate se afla si amintirile comandorului Arpad Gherghel (1900-1990) care “a fost pe toata durata razboiului, pana in 1948, unul din aghiotantii Regelui Mihai. Se afla la Palatul Regal la 30 decembrie 197, ziua abdicarii fortate a Regelui“. Transcrierea textului a urmat fidel scriptul emisiunii difuzate.

“Imi amintesc ca, in ziua de 7 noiembrie 197, in timp ce insoteam in calitate de adjutant regal de serviciu, pe Majestatea Sa Regele Mihai la receptia oferita de Ambasada Sovietica din Bucuresti, cu ocazia comemorarii revolutiei din octombrie, Majestatea Sa, care era foarte abatut, mi s-a destainuit cam in felul urmator: Lucrurile merg din ce in ce mai greu; acum vor sa numeasca pe doamna Pauker ministru al Afacerilor Externe si pe Bodnaras, ministru al Armatei. Unii sunt de parere ca ar trebui sa plec in strainatate, dar in ce conditii ramane pe urma toata lumea din tara?.

Eram din nou in saptamana de serviciu cand, in ziua de 29 decembrie, seara, la Sinaia, primul ministru Petre Groza a cerut ca Majestatile Lor Regale Mihai si Regina Elena sa-l primeasca in audienta, a doua zi, 30 decembrie, la Bucuresti, pentru a se discuta o problema de familie, fara alte preciziuni. S-a fixat audienta pentru ora 12.00. Cum Majestatea Sa Regele ceruse anterior aprobarea Guvernului pentru a se casatori, asa-numita problema de familie ar fi putut insemna un raspuns la aceasta cerere.

Am insotit pe Majestatile Lor de la Sinaia la Bucuresti, unde, putin dupa ora 12.00, am ajuns la palatul de la sosea al Reginei Elisabeta, pus la dispozitia Majestatilor Lor dupa 23 august 1944, cand asa-numita casa noua din spatele Palatului Regal din Calea Victoriei a fost complet distrusa de bombardamentele aviatiei germane. Asteptau aici maresalul Curtii Regale, Dimitrie Negel, si secretarul particular al Majestatii Sale Regelui, Mircea Ioanitiu.

Dupa ce domnul Negel a prevenit pe domnul Groza ca Majestatile Lor au sosit, telefonul a fost blocat, intrarea din exterior in curtea palatului a fost interzisa, iar pe malul lacului din spatele palatului circulau indivizi cu aspect de securisti si militari din Divizia “Tudor Vladimirescu”, constituita din fosti prizonieri in Uniunea Sovietica.

Doamna de onoare Nelly Catargi, care intentiona sa intre cu masina in curtea palaltului, a fost oprita sa intre, iar maiorul Vergoti, prefectul palatului, a fost chiar arestat si depus la una din inchisorile Securitatii.

Dupa cateva minute a sosit Petru Groza, insotit de Gheorghe Gheorghiu-Dej, secretarul general al Partidului Comunist. Vizita ultimului nu fusese anuntata anterior. Groza a cerut ca ambii sa fie primiti in audienta impreuna.

Petru Groza, care de obicei ne invita sa-i pipaim muschii, mi-a aratat un revolver

Petru Groza, care in mod obisnuit ne invita sa-i pipaim muschii de la brate cand venea in audienta de lucru, mi-a aratat un revolver, afirmand ca l-a luat deoarece in oras a fost pusa la cale o revolta militara. De fapt, sub justificarea acestei inventate revolutii, o serie de ofiteri fusese arestata anterior, iar altii erau programati sa fie arestati daca misiunea pentru care cei doi venisera nu reusea.

Primiti de catre maresalul curtii, cei doi au fost condusi la salonul de la etaj, unde erau asteptati de Majestatile Lor, cu care au ramas singuri. Domnii Negel si Ioanitiu asteptau intr-o incapere alaturata. Nimeni nu a participat la audienta.

Audienta a durat aproape trei ore. Dupa plecarea lui Groza si Gheorghiu-Dej, masurile preventive luate anterior au fost fie suprimate fie usurate. A urmat un dejun foarte trist. Atitudinea agresiva si nerespectuoasa a lui Gheorghiu-Dej mi-a reamintit de  cea slugarnica a aceluiasi cu circa trei ani in urma cand, in calitate de ministru al Comunicatiilor in cel de-al doilea Guvern Sanatescu era primit in audienta de lucru de catre Majestatea Sa. Eram si de data aceasta de serviciu si introduceam pe ministri in audienta dupa care, la sfarsitul audientei, preveneam pe Majestatea Sa cine urmeaza. Dupa audienta lui Gheorghiu-Dej, Majestatea Sa, cu o figura care exprima si surpriza si dezgust, mi-a spus textual: “acesta mi-a sarutat mana”, gest neobisnuit si nepretins. Intre timp, Gheorghe Gheorghiu-Dej devenise “om nou”, bineinteles.

Cu trei ani inainte, Gheorghiu-Dej ii sarutase mana Regelui. Acum, era “om nou”

In aceasi zi, 30 decembrie 1947, catre ora zece noaptea, cand ma pregateam sa ma culc in camera de la etaj rezervata adjutantilor de serviciu, alaturi de apartamentele regale, mi s-a batut in usa de catre Majestatea Sa Regele, anuntandu-ma ca se aud batai in usa de la poarta. Am coborat la parter, unde cei doi locotenenti, unul comandant al plutonului de garda din vechiul bastion de garda si celalalt din divizia de prizonieri “Tudor Vladimirescu”, mi-au raportat ca este ordin de la minister ca cel de-al doilea sa preia cu plutonul sau serviciul de paza. Plutonul din Batalionul de Garda urma sa paraseasca palatul fara arme, cu destinatia Palatul Regal din Calea Victoriei. Majestatea Sa mi-a dat aprobarea acestei schimbari, care s-a facut in ordine. Nu s-a intamplat nimic, dar o oarecare grija explicabila a persistat.

Material preluat din suplimentul de istorie Arhiva al ziarului Cotidianul, editor – superbul Marin Bucur. Articolul este semnat de Victor Eskenasy si publicat la 25 septembrie 1992

Va urma

SURSA: https://www.totpal.ro

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

TOP-ul cautarilor globale in Google in 2019 – Cum arata lumea prin filtrul motorului de cautare?

Liderul in domeniul motoarelor de cautare, Google, a facut publice cele mai cautate expres…