Atent, clar și conștient, calm și meditativ, dar vigilent la mediul social actual din jur

În România anului 2019, Valerie Cioloș, soția lui Dacian Cioloș și consultantă independentă, indirect printr-o postare pe Facebook, mi-a readus în minte Mindfulness = fully aware of something = pe deplin conștient, sau sensibil, la ceea ce are puternice efecte negative, traumatice, cum, de exemplu este actualul sistem de conducere și guvernare din România. Mindfulness este și o metodă psihologică de cunoaștere, de meditație și combatere a acestei situații de stres zilnic, de anxietate continuă ce duce la nemulțumiri deprimante, la depresie. Doamna Valerie Cioloș,  pe Facebook,  susține ce  important este să se introducă în programa școlară a claselor elementare meditația și alte programe de mindfulness pentru că elevii sunt cei mai afectați de stresul societății actuale ce are efecte dăunătoare asupra dezvoltării psihice normale a copiilor, elevilor.

Metodele mindfulness în învățământul elementar ar fi ceva nou în România, dar sunt folosite de un timp în Anglia și Statele Unite cu rezultate bune, ceea ce indirect ne duce și la ideea că, acolo, elevii sunt stresfree. Minunată propunere, să ia legătura cu Ecaterina Andronescu, zisă Abramburica, să introducă metodele anti-stres cât mai repede în școlii, înainte de-a veni Dacian Cioloș la guvernare, ce va aduce din nou nemulțumiri, stres și anxietate, dar copiii, elevii vor fi rezistenți la toate acestea prin simplele și vechile metode de meditație încă de la Buddha. Simplu, ieftin și eficace!! Având în vedere cum merg treburile  în România ar trebui ca metodele mindfulness  să fie generalizate de la copiii din leagăn  până la pensionari, de trei ori pe zi. Personal, mulțumesc soției lui Dacian Cioloș pentru propunerea terapeutică, prin care îmi voi găsi, de acum înainte, liniștea și mulțumirea în  România, unde, la fel ca majoritatea semenilor mei, eram  conștient de ruinarea țării prin programele de globalizare străine, la care slugărnicesc politicieni și guvernanți puși…

Am sosit în România înainte de Sfânta Sărbătoare a Învierii, de renașterea anuală a Florei și, până la plecare, am trăit din minivacanțe în minivacanțe, religioase sau politice, în cea mai crasă birocrație și cel mai jalnic randament social. Am asistat la mahalagismele politice dintre palatele instituționale bucureștene, punându-și poalele-n cap și aruncându-și pisica moartă de la unii la alții, dar prin programele școlare de mindfulness, toate astea devin  floare la ureche, chiar dacă au bântuit furtuni necontenite ducând la mari inundații în toată țara datorită sălbaticelor defrișări  și indolenței față de mediul natural.

Am urmărit încrâncenarea cu care o majoritate românească conștientă dorea să scape de aberațiile politice și economice ale parlamentarilor și guvernanților psd. Nu au reușit din multiple cauze. Constituția o fi conținând  alegeri democratice, dar aleșii, odată ajunși la putere nu țin cont de preceptele democrației, ei trebuie doar să se căpătuiască prin orice mijloace, ilegale mai ales și să dea ordonanțe de urgență ce îi apără, adio justiție. Intelectualitatea conștientă s-a retras în meditație mindfulness, iar a patra putere în stat, mass media, e foarte ascultătoare trăind din salariul primit din mâna patronilor atotputernici. Excepțiile-s puține și vremelnice, iar scriitorimea română se tot autocenzurează până ce nu rămâne mare lucru din scrisele ei. Cei ce îndrăznesc să fie liberi în prezentarea adevăratei realități ajung în colimatorul politicului corect al unor critici literari ce îi toacă, desconsideră, obstrucționează, marginalizează.

Apropo, Premiul Național al Uniunii Scriitorilor din România pentru 2018 a fost decernat filosofului Andrei Pleșu. Felicitări, dar barba not facit philosophum cu atât mai puțin dacă în secolul XX s-a  apucat să facă filozofie despre îngeri, având în vedere aranjamente viitoare, confortabile de formator de opinii și pe lumea cealaltă . Distincția a primit-o din mâna lui Daniel Breaz, ministrul culturii  cum a fost și Andrei Pleșu, care a spus: „…vă felicit pentru toată activitatea, pentru ceea ce ați dat națiunii române și pentru ceea ce ați făcut pentru țară”. Bravo, cal breaz, asinus asinum fricat, adică miniștrii se laudă reciproc pe unde apucă. Andrei Pleșu a spus că a fost mișcat, fără să ne dea magnitudinea seismică, dar emoționat i-a scăpat porumbelul: că nu s-a identificat cu profesia de scriitor, o profesie cu contur difuz. Alte comentarii de la scriitorii uniunii lui Manolescu.

Un alt eveniment grandios care a mișcat locuitorii celei de-a doua Grădini a Maicii Domnului – prima fiind Muntele Atos – a fost pelerinajul  Papei de la Roma, Jorge  Mario Bergoglio, în România. Papa e argentinian, iezuit, marxist-liberal, reformator și câte și mai câte, va fi  primit la București conform rangului, apoi se va alătura pelerinilor  la icoana Maicii Domnului de la Șumuleu Ciuc în Harghita, va trece prin Catedrala Catolică din Iași și, pe Câmpia Libertății de la Blaj, va beatifica pe cei șapte episcopi greco-catolici martiri. Acest act pontifical pentru românii greco-catolici, și pentru ceilalți români conștienți de astăzi, este un moment creștin-istoric de îndreptarea marii nedreptăți comuniste care a desființat biserica greco-catolică din România în 1948, a oprimat credincioșii ei, le-a confiscat proprietățile și încarcerat capii bisericii și pe mulți alți creștini greco-catolici. A fost singurul beneficiu de dreptate istorică a acestui pelerinaj papal în România ce a costat statul român nouă milioane de lei (Atât s-a declarat oficial: trei milioane pe zi ! O nimica toată pe lângă câți bani împrumută guvernul psd anual, la câtă datorie externă avem din 1990)

Papa de la Roma a făcut un pelerinaj catolic și la Șumuleul Ciuc, ce a fost Scaunul Secuiesc al Ciucului până în 1876, când ungurii l-au desființat transformându-l în comitat unguresc în  cadrul Transilvaniei, înglobată forțat în amărâta Austro-Ungarie ce și-a dat duhul în 1918. (citește istoria Transilvaniei, neștiută de români și ascunsă de ungurii iredentiști) Aici, pe un deal de lângă Miercurea Ciuc, anual, înainte de Rusalii este un mare pelerinaj catolic la biserică franciscană din 1442 unde se află cea mai mare statuie din lemn a Mariei, la care secuii s-au rugat să învingă oastea protestantă a lui Ioan Sigismund venit peste ei să le impună reforma protestantă, ei voind să rămână catolici. Și Sfânta Maria a fost de partea lor, cât a putut și ea, făcând minuni.

Pentru păstrarea catolicismului pe aceste meleaguri Papa de la Roma a depus la picioarele Mariei, cea mai mare ofrandă a Vaticanului: trandafirul de aur! Frumos din partea lui. Pe lângă catolicii din Transilvania au venit și pelerini din Ungaria cu mașini, autocare, trenuri în frunte cu președintele Ungariei, miniștri, politicieni, iredentiști, segregaționiști, steaguri ungurești și au deschis slujba papală cu Imnul Ungariei (vezi România Liberă din 6 iunie 2019 ) la auzul căruia, Papa de la Roma a fost informat ce i se cântă și a părăsit altarul liber din fața celor adunați pe dealul de la Șumuleul de Ciuc.

Sigur că România post Ceușescu este un sat fără demnitari români (vezi Johannis, guvernul, parlamentul și unii scriitori și jurnaliști ce închid ochii în fața  realității din Transilvania fiind într-un fel de pseudo-meditație Mindfulness) Ungurii și-n fața pelerinului papal și a statuii din lemn de tei a Sfintei Maria la care vin în pelerinaj, sunt răi și inconștienți, nedrepți și revanșarzi, iar înaltul pelerin, uns cu toate mirurile, ce are la dispoziție Serviciul de Informație al Vaticanului, considerat printre primele cinci servicii cele mai bune din lume, le-a dat lecția care o meritau în asemenea pelerinaje. Creștinește, după părerea mea, în acest pelerinaj grandios la statuia Sfintei Maria de la Șumuleul de Ciuc, făcătoare de minuni, la care a venit însuși Papa de la Roma, în loc de Imnul Ungariei trebuia să se deschidă marea slujbă pontifă cu Ave Maria.              

Tot în aceste zile de primăvară plină de furtuni naturale și politice din România, iredentiștii și revanșarzii u.de.me.re-ului s-au lansat într-o acțiune provocatoare, fără precedent, și împotriva militarilor români căzuți în bătăliile din Valea Uzului în vremea  Războiul cel Mare (mondial) După război, între 1926-1927, statul român al României Întregite a organizat aici, după modelul european al vremii, Cimitirul Internațional al Eroilor, îngropând împreună, cu onoruri militare și rugăciuni, atât militarii părții învinse cât și pe cei ai învingătorilor, astfel, aici fiind înmormântați: 794 eroi unguri, 149 eroi români, 108 eroi germani, 4 eroi ruși, 3 eroi sârbi, 2 eroi austrieci și 242 eroi necunoscuți. Un act de înaltă ținută morală un îndemn de concordie și pace (vezi, pe Internet, articolul scriitoarei Silvia Urdea) Între cele două Războaie Mondiale, cimitirul era bine întreținut avea peste 1.200 de cruci de lemn, pe care se putea citi: un erou ungur, un erou român sau un erou german. După al 2-lea Război Mondial au fost înmormântați în același spirit eroii noii conflagrații mondiale, apoi, totul a intrat sub dominația sovietică și cimitirele militarilor învinși au fost arate, șterse cu plugurile de pe pământul sovietelor. După 1990 au luat exemplul sovietic și revanșarzii unguri din Transivania, scoțând crucile de lemn ale eroilor români din Cimitirul din Valea Uzului și punându-le pe foc, deși statul român a recunoscut și retrocedat locuitorilor din Sânmartinul Harghitei 5.000 de hectare de pădure, cuprinzând și Poiana din Valea Uzului unde se afla cimitirul eroilor, deci ar fi avut destule lemne de pus pe foc! Cimitirul trebuia maghiarizat și astfel au distrus și obeliscul românesc pe care scria, simplu: Glorie eroilor români și în locul lui, cu ajutorul Budapestei, au ridicat un monument pe care au scris: Închinat Eroilor Maghiari care au murit pentru Patria lor Milenară. Ură antiromânească, crasă dezinformare istorică, barbarism în loc de concordie în cadrul Uniunii Europene! Klaus Werner Johannis și guvernul aprobat de el, conform Constituției,  sunt total lipsiți de demnitate românească, cu toate jurămintele depuse pe Biblie, iar ungurii merg înainte pentru patria lor milenară, punând lacăt pe poarta cimitirului eroilor, când români vin la mormintele eroilor întregirii naționale și apărării țării lor strămoșești în a două conflagrație mondială . În toată Uniunea Europeană porțile cimitirelor sunt deschise tuturor, de dimineața până seara, cu excepția celui maghiarizat din Valea Uzului din Sânmartinul Harghitei, pentru iluzia unei patrii milenare cu care continuă să fie îndoctrinați împotriva realității istorice.

*****

Mă întorc în Canada și ultima cină înaintea plecării o iau în restaurantul hotelului clujean, în elegantul Salon Regal, acum toate-s regale în România, nimic popular, socialist, republican, din vremea apuselor vremuri. Cer și io o palincă ardelenească. O privire superioară, regală mă țintește ca pe un prost amărât și, înghețat fiind, îmi trece prin minte că, în momentul următor, voi fi dat afară din salonul regal. Scap și cu compasiune îmi pune sub nas lista băuturilor regale ce se servesc aici, din care, obedient, citesc în ordine:  VODKA= Absolut, Finlandia, Wyborowa, Belvedere; GIN= Beefeater, Wembley, Finsbury; TEQUILA= Sierra Silver, Olmeca Silver; ANSIE= Sambuca Classic, Jaggermeister, Unicum; WHISKY= Ballantine, J&B , Johnnie Walker black and red label, Chivas Regal, Jim Beam, Jack Daniel, Jameson; ROM= Bacardi, Havana, Captain Morgan Black!!! Îmi vâjâie capul, ce caut eu aici, unde nimeni nu bea o palincă obișnuită!?  Chelnărul mă privește distrat când, Dumnezeu știe de ce, încep să-mi  apăr îndrăzneala banală de-a avea asemenea pretenții într-un salon regal: „Știți, în Ungaria listele de băuturi în restaurante încep cu patru-cinci feluri de palincă, în Grecia cu Uzo și Metaxa, în Bulgaria cu Rachia, în Serbia cu Șlibovița, mai departe, în Italia cu Grappa și  Whisky în Anglia, Scotch în Scoția și Tequila în Mexic, fiecare țară cu băuturile ei tradiționale, la noi nici urmă de Palincă în Ardeal sau Țuică în vechiul regat. Grozavă emancipare de când emigrăm economic, de când România se dizolvă identitar în UE!  Pleacă. Revine după un timp cu două pahare: „Gustați, care palincă vă place mai mult, avem pentru evenimente!” Îmi zâmbește ardelenește.  Să cad jos, sunt un eveniment într-un salon regal clujean. Sper, ca într-o zi, Pălinca, Horinca, Țuica vor fi puse pe lista salonului regal.

*****

„Stol de cocori/ Apucă-ntinsele/ Și necuprinsele/ Drumuri de nori” Mihai Eminescu îmi vine în minte când mă urc în avioanele ce mă vor duce „Deasupra mărilor” până în Nordul Preeriei Canadiene. De la Cluj la Munchen zburăm cu un avion italian închiriat de Lufthansa. În aeroport am de așteptat până la următorul zbor, privesc fluxul călătorilor, îmi place diversitatea și comportamentul lor, fugar încerc  să le intuiesc  natura, firea. Niște evrei ortodocși, cu perciuni frumos coafați în spirală și în negru din pălărie până în pantofi, se plimbă în spațiul liber de așteptare a unui avion, în care întâmplător stau și eu,  murmurând rugăciuni în rituri crescendo, călătorii grăbiți trec aparent ignorându-le treaba, dar mimica feții trădează, pentru o clipă, reacția lor. La un moment dat, din niște valijoare de mână, scot nișe veșminte speciale, pe care le pun peste lungile lor pardesie  negre și-și continuă, mult mai expresiv, ritualele religioase. Un angajat al aeroportului îi poftește să-și facă rugăciunile în capela aeroportului, evreii ortodocși se lasă convinși, se conformează după o discuție. UE-2019.

De la Munchen la Toronto, zbor de 9 ore, sardelizați zece pe un rând, la economy class cu un nou Boeing 777-300, twinjet, suntem peste 400 de pasageri, fiecare cu centura lui de siguranță și nasul în televizorul de pe spătarul scaunului din față. Toate semințiile planetei zboară, printre ele și niște femei cu fața ermetic acoperită și veșminte cernite până în tălpi, liniștitor că însoțitorii lor au fețele descoperite. UE-2019.

Îmi văd de lectură mea „Să nu atingi această carte” de Jan Van Helsing, apărută în România la Editura Antet. Perspective nefaste așteaptă omenirea, dar autorul a fost cinstit; ne-a avertizat să nu o atingem, precum Dumnezeu pomul cunoașterii. Toronto e un labirint imens și supra aglomerat, mă îmbarc  într-un Airbus modest, suntem numai șase pe un rând, și până la Winnipeg , ultimii 2500 Km de zbor, ni se dau doar fluide și ziarul național canadian ”Globe and Mail” din 13 iunie 2019, îl răsfoiesc și dau peste un articol despre Papa de la Roma, Jorge Mario Bergoglio , care vrea să aducă la zi Biblia pentru că, una a fost societatea umană acum 2.000 de ani și alta e acum, drept într-un fel, dar oare acesta să fie singurul motiv? Oricum e bine că nu a ajuns să o scoată abrupt de tot! Închid ochii și cobor în propria mea meditație, mi-a fost destul astăzi străbătând lumea de-a lungul a 10.000 de kilometri. „Zboară ce pot/ Și-a lor întrecere/ Veșnică trecere/ Asta e tot…” Mulțumesc lui Eminescu”!

———————–

* Capitol din volumul (neîncheiat)  „Fugitive”

Corneliu FLOREA

St.Vital, Winnipeg, Manitoba, Canada

iunie 2019

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

ATENȚIE! Nu face aceste greșeli atunci când îți plănuiești vacanța online

Deși avem tehnologia care ne ajută să facem totul mai rapid, timpul nostru pare să fie din…