Cristina LILA

Rose au cœur violet, fleur de Saint Gudule,

As-tu trouvé la Croix dans le désert de Cieux ?

(Gérard de Nerval)

DE CE-ŞI PLÎNGE POETUL…

De ce-şi plînge poetul iubirea în zadar?

Nu i-a murit soldatul pe cîmpul de mărar.

Corăbiile nopţii sînt visuri inundate

De valurile mării spre alte zări purtate.

Iubirea aia năltă, ca un refren abscons,

În dimineţi sterile degeaba s-a întors –

Acum ne ameţeşte, apoi iar delirează,

Dîndu-ne perspectiva că doar ne fezandează!

Rămîi atunci la sînul iubitei tale sfinte

Şi la dulceaţa zilei, de vrei, poţi lua iei aminte,

Că nu e nici iubirea un sentiment înalt,

Dacă nu-i dai iubitei statură de bazalt!

Tombez, fantômes blancs, de votre ciel qui Brûle

(„Artémis” – Gérard de Nerval)

Căzuţi  din cer sînt zeii,

Ca frunzele uscate,

Care foşnesc prin parcuri

Visuri îndepărtate.

Şi totuşi numai vîntul

Mai poate să le facă

Să cînte în cuvîntul

Cu gust de piatră acră.

Dar noi, pierduţi în visuri,

Avem alte culori,

Desprinse din abisuri

Cu umbre vagi de nori.

Păstraţi această vină

În suflet ca pe-o rază,

Ce astăzi vă alină,

Aievea, cu o frază!

VERSURI FĂRĂ DE CULOARE

Nu s-au copt, stăteau la soare,

Versuri fără de culoare,

Tragedii din alte timpuri,

Drame stoarse din Olimpuri.

Şi aveau şi alt parfum,

De parcă iar scoteau fum

Dramele medievale

Înnecate în pocale

Şi turbate şi confuze,

Tăvălite-n praf de funze,

Răstignite în solfegii,

Puse la breloc de regii

Unor dinastii pierdute

În tîrziile redute

Ale timpurilor noi

Scoase pure din noroi –

Şi nu sta să vezi că plouă,

Noaptea, cînd e luna nouă,

Şi nici nu visa că zbori,

Cerul e ticsit de nori –

Şi, iată! nu ai motiv

Să-i pui frîu la vocativ,

Şi să-i dai aromei toamnei

Mîngîieri cum îi plac doamnei,

Care te-a vrăjit cu nuri

Şi parfumuri de fripturi,

Cu versuri fără culoare,

Dar coapte cu drag la soare!

VERSURI VETUSTE

Ce fel de filosofie

Vreţi să aibă bietele femei

Măritate cu vitejii războinici

Care înfuntă dimineţile

Şi se scaldă în apa rece a zilei şi

Se luptă cu autobuzele

Şi cu rezultatele meciurilor săptămînale-

Femeile care cresc copii

Şi îşi numără serile abisale ?

Dar femeile sînt nuferi de zăpadă!

Aşteptaţi să ningă, ca să se vadă!

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

George PETROVAI – “În tot răul este-un bine, ce pe om în viață-l ține!”

Motto: Iar noi locului ne ținem, Cum am fost așa rămânem… (Revedere de M. Eminescu) …