Ioan LILA

TA FLEUR DE PISSENLIT

On entend un chant lointain,

Et seul un rêve entre nous…

Le ciel aux étoiles mûres

Me séduit avec ses chuchotements.

Je les regarde toutes les nuits

Et me demande si elles sont mûres

Comme tes seins doux,

Où mon baiser veut être bercé…

Et entre tes cuisses veloutées,

Je désire boire mon café au lait.

Ta douce fleur de pissenlit

Donne-la moi, mon amour, à moi seul…

Seul un rêve entre nous…

Le ciel aux étoiles mûres

FLOAREA TA DEAPAPADIE

Se-aude un cînt de departe.

Numai un vis ne mai desparte…

Cerul cu stelele coapte

Mă amăgeşte cu şoapte.

Le privesc noapte de noapte

Şi mă întreb dacă sînt coapte,

Ca sînii tăi dulci,

În care vreau sărutul să mi-l culci…

Şi, dintre coapsele tale catifelate,

Vreau să-mi beau cafeaua cu lapte.

Floarea ta dulce de păpădie

Să mi-o dai, iubito, numai mie…

Numai un vis ne mai desparte…

Cerul cu stelele coapte…

&

Te luam de mînă şi ne plimbam

Te luam de mînă şi ne plimbam

Pe străzile inundate de ploile toamnei

Desculţi ne plimbam cu sandalele în mînă

Şi ce tineri eram pe atunci ne iubeam

Apoi am pleacat amîndoi într-o lungă călătorie

Printre valurile de trandafiri risipite de mare

Sînii tăi speriaţi porumbei

Coapsele tale catifelate

Părul tău în care stelele străluceau

Toate astea vor fi fost cîndva adevărate ?

&

TE-AM IUBIT DE TÎNAR

2006-05-26

Te-am iubit de tînăr, mai eram imberb,
Luam luna în coarne ca un pui de cerb,
Aiuram pe stradă şi visam frumos:
Că te ţin de mînă şi mergem pe jos

Că foşneşte frunza cînd îţi pun în păr
Flori de iasomie, ramură de măr
Chiar şi ploaia dulce presărată rece
Cu o fericire grea vrea să mă-nece.

Dulcea ta făptură îmi plăcea nespus
Nici nu mai ţin minte dacă ţi-oi fi spus
Şi cînd ţi-am prins sînul m-am înfiorat
Era mic şi dulce şi m-a îmbatat

Altadată, Tina, te-am văzut pe stradă
Îngeri de zăpadă veneau să te vadă…
Te-am iubit de tînăr, mai eram imberb,
Luam luna în coarne ca un pui de cerb.

&

TE-AM ZARIT ÎNTR-O GRADINA

Te-am zărit într-o zi în grădină

Păsări de aur străluceau în lumină

Te-am luat de mînă şi am zburat

Spre cerul acela îndepărtat

Graţioasă păşeai prin iarba albastră

În sufletul tău priveam ca printr-o fereastră

Mă tulburau ochii tăi mari şi suavi

În care cad bărbaţii şi-ţi devin sclavi

Apoi ne-am întîlnit în livada cu pere

Şi ţi-am gustat sînii, i-am lins de miere

Mai încolo m-am pierdut pe o alee

Printre chiparoşi şi azalee

Mirosea frumos şi nu mă înduram să plec

Voiam în lacul tău să mă înec

Şi apoi te-am luat în braţe şi te-am iubit

Pînă la nesfîrşit…

&

TINANDU-TE DE MANA, PARCA IN ZBOR TRECEAM

Ţinîndu-te de mînă, parcă în zbor treceam

Din noapte-n zi, iubito, dar cred că m-amăgeam.

Iubire de o viaţă eu nu am întîlnit.

Eu te iubeam ca zeii, tu nu m-oi fi iubit…

Erai un vis din care nu mai voiam să ies,

Din ochii tăi ca cerul acum povestea-mi ţes.

Erai ca o liană, mă sufocam cu tine,

O lacrimă amară acum pe gene-mi vine…

Eram nebun de viaţă, de vînt, de libertate,

Simţeam inima-ţi dulce în pieptul meu cum bate.

Cînd te iubeam şi cerul părea a se opri,

În visul meu nostalgic de-o noapte şi de-o zi!

Azi toate astea-s umbre, poveşti care mă dor.

Şi, să se stingă-n pace, nu pot sau chiar nu vor!

Tu ai fost o minune în viaţa mea odată…

Ca în orice poveste cu un băiat şi-o fată…

Dar totul se termină, ca într-un film anost,

Şi doar să-i vezi sfîrşitul nu cred că are rost!

Mai bine să rămînă doar clipa aia pură,

În care mă pierdusem în dulcea ta făptură…

Tinîndu-te de mîna, parca în zbor treceam
Din noapte-n zi, iubito, dar cred ca m-amageam.
Iubire de o viata eu nu am întîlnit.
Eu te iubeam ca zeii, tu nu m-oi fi iubit…

Erai un vis din care nu mai voiam sa ies,
Din ochii tai ca cerul acum povestea-mi tes.
Erai ca o liana, ma sufocam cu tine,
O lacrima amara acum pe gene-mi vine…

Eram nebun de viata, de vînt, de libertate,
Simteam inima-ti dulce în pieptul meu cum bate.
Cînd te iubeam si cerul parea a se opri,
In visul meu nostalgic de-o noapte si de-o zi!

Azi toate astea-s umbre, povesti care ma dor.
Şi, sa se stinga-n pace, nu pot sau chiar nu vor!
Tu ai fost o minune în viata mea odata…
Ca în orice poveste cu un baiat si-o fata…

Dar totul se terrmina, ca într-un film anost,
Şi doar sa-i vezi sfîrsitul nu cred ca are rost!
Mai bine sa ramîna doar clipa aia pura,
In care ma pierdusem în dulcea ta faptura…

&

Trupul tău iubito este un fulg de zapadă

Trupul tău iubito este un fulg de zapadă

Mi se topeşte pe limbă nufărul tău graţios

Pîntecul tău catifelat este ca o gradină

Dulce şi pur şi atît de duios

Gleznele tale de gazelă  mă ameţesc

Coapsele tale se deschid ca cerurile nopţii

Primeşte-mă în dulceaţa lor, iubire,

Că vreau să îţi descui iar lacătele porţii

Petalele tale ca nişte dantele tremurătoare

Se înfioară de plăcere cînd le prind între buze

Tu  te cutremuri toată cînd simţi că eşti pătrunsă

Cum dă năvală vîntul, adesea, printre frunze

Şi-apoi cînd stai pe burtă nu ştiu ce să-ţi admir,

Fundu-şi rotund ca marea m-a ameţit deja

Pe buze-i simt dulceaţa şi parcă zbor în ceruri

Cînd îl desfac în două şi-ţi ling frumoasa stea

Apoi pătrund cu grijă ca printr-o poartă sacră

Pe cerul minţii tale sînt mii de galaxii

Care se sparg în cioburi de stele parfumate

Născînd alte imperii de nuferi străvezii

Ca un ocean cu valuri abia învolburate

Tu te răsfeţi la urmă cîntînd o melodie

La flautul din care scoţi sunete curate

În timp ce eu îţi sorb dulceaţa, păpădie

&

SONETE DISPERATE

 28/11/2009 01:02

Riom

 

1. Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă

Tu nu auzi cum fulgii de zăpadă

Se prăbuşesc din ceruri ca fiarele-nsetate

Să sfîşie pămîntul şi vîntul cum ne bate

Lovindu-ne privirea cu lovituri de spadă ?

Acum e clipa aia măreaţă, hai la luptă

Dă-mi merele, frumoaso, arată-ţi coapsa dulce,

Să nu lăsăm zăpada cea pură să ne spurce –

Şi luna de durere pare acuma suptă

Pe fruntea ta senină se sprijină pămîntul

Auzi cum se-ndîrjesc şi stelele şi vîntul

Vrînd parcă să ne-nchidă în raiul lor ceresc

Hai, sfîşie-mi cămaşa şi caută-mi o armă

Iubirea mea se-ntoarce-n-potrivă-mi şi mă sfarmă

De-aceea, minunato, candoarea ţi-o cerşesc.

2. Se pregătesc copacii să Înflorească iară

Se pregătesc copacii să Înflorească iară

Din florile de gheaţă or să se nască miei

În visul tău cu fluturi cu tine să mă iei

Acum cînd vine iarna ca altă primăvară

Şi ţine-mă în braţe, tu eşti aşa fierbinte

Zîmbeşte-mi, nu sînt sigur, dar cred că mă iubeşti

Îţi dau tot Universul cu struguri de doreşti –

Cuvinte mai frumoase nu mai îmi trec prin minte

Tu eşti plină de taine şi mă îmbeţi cu şoapte

Sîntem atît de singuri noi doi în recea noapte

A început să ningă… şi părul mi-a albit

Salcîmul de la stradă… cum scîrţie-amărîtul

Ce soartă tristă are. Nu l-a cuprins urîtul ?

Trozneşte de durere că nu este iubit.

3. Prin lumea asta mare te-am căutat, iubire

Prin lumea asta mare te-am căutat într-una

Pe pajiştea cu stele, prin umbrele zăpezii

Tu erai o minune şi te cîntau aezii

De dulcea ta făptură nu mai îmi vin în fire

Şi te-am găsit deodată, cînd nici nu mai speram

Tu eşti mai graţioasă decît o căprioară

Privirea ta mă-mbată, trupul tău de vioară

Vibrează cînd îl mîngîi, de-ai ştii cît te doream

Te mîngîi cu privirea, cu buzele, cu şoapte

Am mea eşti, minunat-o, de-atunci, noapte de noapte

Mă voi trezi din visul acesta fericit ?

Oricare ne-ar fi soarta, să ştii că alt bărbat

Nu o să te dorească ca mine tulburat

De dulcea fericire că doar eu te-am iubit

&

VERSURI ALBE

mercredi 3 août 2011

 

Vîntul mătură frunzele de pe alei

Eu te caut pe unde bate vîntul

Petalele florilor se risipesc

Rochia ta albă îţi foşneşte pe coapse

Vin spre tine, mai am un vis,

O eternitate pînă să te strîng în braţe.

Unde este paradisul pe care ţi l-am promis ?

Timpul se întoarce în oglindă trist –

A uitat, săracul, să fie altruist !

&

VIN NORII ŞI SOARELE ŞI TRANDAFIRII

vin norii şi soarele şi trandafirii

crescînd într-o grădină din pămînt

şi-n cer crescînd asemeni anemonelor

cu rădăcina-nfiptă-n vînt

şi toate astea fiind un vis eu sper

să se ridice visul meu la tine

ca valul pe picioarele de dindărăt

şi nechezînd el să alunge norii

petalele de trandafir să strălucească

vine corabia deja o simt în valul mătăsos

&

TE CAUTAM PRIN PARCUL…

Te căutam prin parcul

Umbrit de chiparoşi…

Aveai doar o rochiţă,

Ştiam şi cum miroşi…

Aveai ochi mari, adînci,

Te aşteptam cuminte,

Tu îmi dădeai un brînci,

Iar eu nu aveam minte…

Şi te prindeam în braţe,

Voiam să te sărut,

Dar fetele sînt hoaţe:

“M-ai strîns şi m-a durut !”

Te mîngîiam, frumoaso,

Şi tu te întristai,

Şi cînd îmi ziceam: Las-o!

Tu parcă mai voiai…

Şi iar fugeam spre tine,

Şi iar mă respingeai,

Şi, cînd plecam, în fine,

La tine mă chemai…

Cînd mă certai că mîna

Şi-am pus-o nu ştiu unde,

Pe cer ieşise luna,

Ce sta să te asculte.

“Şi unde ţi-am pus mîna?

Arată-mi, am uitat…”

Mi-ai arătat şi iară

Pe loc te-ai bosumflat…

Te caut iar în parcul

Umbrit de chiparoşi…

Azi nu mai eşti fetiţă,

Şi nu ştiu cum miroşi…

&

TE MAI AŞTEPT ŞI AZI

Te mai aştept şi azi,

Te mai aştept şi-acum…

Revin-o iar la mine,

Întoarce-te din drum.

Aveam un vis odată,

Pe care l-ai uitat.

Mireasă altădată,

Azi strigăt disperat.

Frumoasa mea mireasă,

Mie dor de tine azi.

Au înflorit cireşii,

Ca flacăra tu arzi

Pe drumuri chiparoşii

Tînjesc cuprinşi de dor…

Mireasa mea eterna

Ca pasarea în zbor…

Vreau să te ţin de mînă

Şi să plecăm pe drum,

De ce ramne praful

Iubirii ca un scrum?

Şi ce a fost iubirea,

O boare, un parfum?!

Mireasa mea… durerea

Uitarea… doar un fum…

&

SONETE EROTICE

 mercredi 3 août 2011 – France

 1.

Te-am văzut ieşind din valuri –

Sculpturală, goală, udă.

Mi-am simţit dorinţa crudă

Ca valu-nghiţit de maluri.

Şi sfioasă ţi-ai pus iute

Palmele strînse-ntre coapse,

Nici o umbră să nu-mi lase

Din misterele avute.

Dar a început furtuna

Şi te-ai repezit sfioasă,

Luminoasă cum e luna…

Şi te-am luat, erai frumoasă,

Şi te-am cercetat într-una,

Pînă te-am făcut mireasă.

2.

Ce ascundeai între picioare

Şi-n sînii tăi cei dulci-amari

Erai o zînă în şalvari

Cu buzele de fată mare

Ştiai să cînţi la instrumentul

La care era meşter Pan

Eu te-am rîvnit mai mult de-un an

Purtîndu-mă ca indecentul

Dar a venit şi clipa dulce

În care am vibrat curpins

De voluptăţi de nedescris

Şi nu ştiu visul ce-mi aduce

Dar clipa ştiu că-mi este vis

În care tu deja m-ai prins

3.

O bautură cum doar zeii

Cuprinşi de voluptăţi eterne

Ştiu din arome cum se cerne

I-a fost dată în veci femeii

Şi ce dulceaţă voluptoasă

Ne-a fost dată etern pre limbă

În timp ce ea coapsele-şi plimbă

Pură, eternă, voluptoasă

Desfă picioarele, iubito,

Să fim şi noi astăzi ca zeii

Şi cred că eu am nimerit-o

Era în clipele femeii

În care ea, cu voluptate,

A prins-o iute şi-a jertfit-o!!

&

Ţi-am cules de pe buze un fulg de zăpadă

20/08/2009

Ţi-am cules de pe buze un fulg de zăpadă

Ce s-a topit de ardoarea iubirii mele

Nins auriu era părul tău În inele

Din care zăpada nu voia să mai cadă

Te iubeam ca un vînt tăios, ca o cutremurare

A munţilor cînd le cade cerul peste spinările lor de bouri

Se îngrămădeau dincolo de orizont alte turme de nouri

Asfinţitul crapă într-n pîntec de mare

Ce dulce, tulburătoare, a fost iubirea noastră

A durat numai un zîmbet, o eternitate

Un fulg de zăpadă din amintirile uitate

Risipit ca raza de soare-n fereastră.

&

Toride (de vară)

1

Am crezut că bate vîntul

|n mesteacănul de-afară

Că te-aud cîntînd duioasă

Dulce ca o primăvară

Dar eram singur sub cerul

|ncremenit într-o frunză

Ca o pasăre pierdută

Care tremură confuză

Tu erai tare departe

Singură ṣi poate tristă

Ținînd pe genunchi o carte

Răsfoind poate-o revistă

Eṣti atît de pură, dulce

Mi-e ṣi teamă să respir

Ca să nu te pierd, iubito,

Risipită-ntr-un zefir

2

Se strecoară vîntul

Vesel pe sub fuste

Fetelor răcoarea

Dîndu-le-o s-o guste

Fetele bronzate

Sînt mai mlădioase

Mîngîiate tainic

Vara peste coapse

Şi plutesc frumoase

Crude păpădii

Cu priviri sfioase

Şi trupuri mlădii

&

Tu erai… te-am zărit de departe,

Tu erai… te-am zărit de departe,

Silueta ta de liană se unduia

Ca aburii zilei pe o şosea

Care ne uneşte şi ne desparte

Tu erai… nu puteam să-ţi confund

Mersul graţios, legănat, nostalgic

Respirind o lumină de borangic

Ce îţi luneca mîngioasă din străfund

Şi de funduleţul tău îmi era dor

Însetat de curburile lui excitante

Tu te tot duceai aproape departe

De unduirile lui gratioase şi-acum mă-nfior

Si, apoi, stelele catifelate

Mi se topeau argintii peste peoape

Noi doi risipiţi între noapte şi ape

Aprindeam orele  ninse de şoapte

Tu erai, nu puteam să te las…

Însetat ca iarba să nu-şi sorb făptura

Mi-aş mai pune înc-o dată gura

Ca în ultima clipă dintr-un ultim ceas…

&

UN FULG DE PAPADIE DE AI FI

Un fulg de păpădie de ai fi,

Te-aş mîngîia, mireasa mea eternă,

Şi, mult mai mult, de-aceea te-aş iubi,

Deşi fiinţa mea e mult mai ternă!

Imaculată, pură… delicată,

Să te ating cu gîndul aş muri,

Cînd tu eşti o lumină-adevarată,

Eu mă întreb, atunci, de ce-aş mai fi?!

Ce-i fericirea? Poate o scînteie…

Un fir de iarbă ce a amuţit,

Atunci cînd tu, iubire, ca o fee,

Ca o lumină-n viaţa-mi te-ai ivit!

Şi cerul… o scinteie înflorită

În timpla mea, pe tine te iubeşte!

Secunda are gust de aguridă,

Şi ca un vis în suletul meu creşte…

Şi sufletul, el ce-ar putea fi oare?

O tresărire de acorduri fine

A unor amintiri vagi, trecătoare,

Scîncind în trestii reci şi vagi suspine!

Sîntem eterni?! Şi floarea mai tresare,

Sub un sărut mai delicat ca boarea…

De ce ar fi iubirea trecătoare,

Cînd amintirea florii mă mai doare?

&

VERSURI ISTERICE

miercuri, 3 august 2011

1

Eu te iubesc şi azi, Semiramida

Ca focul care arde cărămida

Din zidul ce susţine-un edificiu

Fără de implicare, din oficiu

Iubirea noastră e o epopee

Cu poalele în cap ca o femeie

Cu coapse de gazelă fin bronzate

La fel ca ale tale, dar mai adevărate

2

Tot adăstînd în cerul albastru de niciunde

În care se reflectă istorii ancestrale

Mi-am regăsit menirea păşind spăşit pe unde

Şi chiar am scris istorii din vremuri cavernale

3

Eram corăbierul ce dispărea în valuri

Eram şi marinarul legat de un catarg

Ce-şi risipea durerea ca valul între maluri

De care cu-ndurare şi astăzi eu mai trag

4

Săriţi în disperare, corabia ia apă

Şi nu mai este dulce, sărată e şi rece

Rechinii cu cadavre de mateloţi se-adapă

Cînd simt că timpul nostru în neguri se petrece

5

Dar nu-s toate trecute, mai respirăm o dată

Cu ultima sforţare de-a fi în veci eroi

De care se îmbată de-a pururi orice fată

Ce şi-a pierdut condurii în cel mai pur noroi

6

Şi urma, bunăoară, strivită e ca stema

În care se scufundă natura cea stîrnită

În marşul spre niciunde ea este anatema

Psalmodiată-n spaţiul cu iz de stalactită

&

« Visages »

(Un article moins connu paru en 1939 sous le titre « Visage »)

« Dans les sociétés d’hommes, les visages règnent. Le corps est serf, on

l’emmaillote, on le déguise, son rôle est de porter, comme un mulet, une relique cireuse. »

(Sartre)

1

Te-ai îmbrăcat într-o rochie din spumă de mare

Şi ai plecat pe valuri la plimbare

2

Căzut în trup ca îngerii din cer

Sufletul meu curat s-a întinat

Şi tot ce pot acestei vieţi să-i cer

Este să lăcrimez cu-adevărat

Să rîd cînd plouă, să mă bucur doar

Cînd nu mi-e greu să simt că fericirea

Nu-i doar un vis, ci e un corolar

Pe care mi l-a prins la piept iubirea

Şi-apoi şi îngerii cînd se înalţă

Din nou la cer, ei duc cu ei păcate

Ce stau pe ei ca pe un trup o zdreanţă

Dar, vai, ce dulci au fost şi minunate

Eu, ce am strîns în suflet doar un vis,

Că într-o zi mă voi simţii ales,

Să trec rîul cel negru-n paradis –

Oricum, o altă cale n-am de-ales !

3

Şi te-am privit mult timp pînă cînd zarea

S-a risipit pe cer şi pe pămînt

Ce mîngîiere blîndă, înserarea,

Cu viața din iubire să facem legămînt