FLORI DE LUT

Nu cred că puteam să ştiu
Ce-aş fi vrut cîndva să fiu –
O petală dintr-o floare

Floare, sufletul mă doare
Că te rupe-un strop de rouă
Cînd nu ninge, nici nu plouă

Şi mă-mbătă un descîntec
Cu arome dulci de cîntec
Rece, verde şi tăcut

Şi chiar m-aş fi vrut făcut’
Dintr-o floare grea de lut –
Floarea unui cer tîrziu
Chiar de nu puteam să fiu!

TACERILE DIN FRUNZE

Tăcerile din frunze
Îmi dau clipe confuze
Şi fără de vreo umbră
Privirea îmi e sumbră
Din rochii delicate
Pornesc alte păcate
Iertate sînt de zei –
Lupii cu zurgălăi –
Ce au răpit fecioare
Şi-au scundat vapoare
În porturile dulci
Cu gust amar de nuci
Şi amintiri mai vii –
Fragile păpădii –
Cînd luna e măiastră
La fete în fereastră.

FLORILE DE NUC

Florile de nuc
Către cer m-arunc’
Florile de mac
Înfloresc şi tac
Vii, însîngerate
Fără de păcate
Şi pe cerul rece
Dimineaţa trece
Ca o domnişoară –
Vibrîndă vioară!

CULORILE DE TOAMNA

Culorile de toamnă
Îţi dau emoţii, doamnă
În verdele etern
Şi umbrele se cern
O picătură vie
De aur le învie
Sînt vii, dar ruginite
Ca dulcile ispite –
Iubiri ameţitoare
Cînd sufletul te doare

CULORILE TOAMNEI MĂ-MBIE SĂ SPER

Culorile toamnei mă-mbie să sper
Că nu-i anotimp mai plin de mister
Cîte nuanţe de verde risipite-n pădure
Cu emoţii subtile răspîndite de mure
În oglinzile nopţii s-ar topi orice vis
Adunat cu ardoare din acel Paradis
Unde crudul contur se topeşte
În oceanele lumii unduioase ca peştii
Dar eu simt strălucirea mai vie acum
În verdele palid risipit  ca un fum

SCUZA-MA

Scuză-mă că te-am călcat pe umbră
Şi-mi cer scuze că nu vreau să cred
Că nici cerul nu mai e perfect
Cu-acel „pi” ce-mi face viaţa sumbră

Şi apoi ai luat greşit tramvaiul
Şi-ai ajuns într-un triunghi perfect
Care ţi-a impus un epitet
Chiar cind şi-a deschis, fierbinte, raiul

Dar mai aveai nevoie de-o consoană
Care să culce cerul la pămînt
Aşa precum se-apleacă o codană
Cînd e cutremurată de cuvînt.

.FIN

Cristina LILA

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Vasilica GRIGORAȘ – Omul și cartea, ființe deopotrivă

„Cărţile sunt fiice ale cerului pogorâte pe pământ ca să aline suferinţele neamului omenes…