Poem Fastuos

******

Sînt adesea înţelesuri,

Ce nu au cum să ne scape,

De angoase şi eresuri

Care vin să ne adape.

*

Sînt atîtea mări sărate

Şi cîmpii ameţitoare –

Ce de ploi au fost arate –

Azi sînt doar arse de soare !

*

Şi mai sînt acele clipe,

Ce ne lasă să visăm,

Dar, crezînd c-avem aripe,

Într-un zbor sec ne lansăm

*

Piramidele celeste

Se înscriu în curbe line

Ca un braţ de fîn in iesle,

Ca un zumzet de albine!

*

Şi, cînd suferim de sete,

Neavînd nici un izvor,

Zînele vin să ne-mbete

Cu speranţe ce ne dor!

*

Dară fiind adevarate

Şi poveştile,din stele,

Şi speranţele deşarte –

Ne-ntrebăm ce vor să-nsemne!

*

N-avem rime fastuase,

Nici conduri nimicitori

Patinăm doar printre stele –

Florile ne dau fiori

*

Şi mai vrem, mirese pure,

Să vedem apusul tandru

Cum se-aşterne prin pădure,

Delicat ca un leandru…

*

Cristina LILA