De curând, la editura AGORA din municipiul Călăraşi, a apărut, în condiţii grafice excelente, ediţia a II-a a cărţii „Deoumanismul, al patrulea val! (O inedită viziune social-liberală a Viitorului)”, aparţinând jurnalistului şi filosofului călărăşean Alexandru OBLU.

Neologismul deoumanism a fost creat de autorul acestei cărţi, pornind de la lat. Deus „zeu, zeitate, Dumnezeu” şi de la s.n. umanism, derivat din lat. humanus „omenesc”.

Umanismul, în sens restrâns, înseamnă o ideologie în centrul căreia se află omul şi ideea dezvoltării persoanei umane, concepută în mod individual, iar, în sens larg, reprezintă concepţiile care de-a lungul întregii istorii a civilizaţiei recunosc valoarea şi posibilităţile nelimitate de desăvârşire ale finţei umane şi care militează pentru dezvoltarea liberă a personalităţii umane. De reţinut că sursele gândirii umanistice merg până în antichitatea greco-romană, unde paideia, cu ideea fundamentală a perfectabilităţii umane şi conceptul ciceronian de humanitas pun bazele unui sistem filosofic despre om, idei care vor deveni, de-a lungul timpului, în Renaştere şi în Iluminism, tipic europene, integrate unei viziuni raţionaliste antropocentrice despre lume. În limba română, s.n. umanism a pătruns prin filieră germană (Humanismus), şi, apoi, prin filieră franceză (humanisme), fiind atestat din anul 1868 în „Vocabulariul româno-nemţesc” al lui Sab. Pop. Barcianu, publicat la Sibiu.

În volumul „Deoumanismul, al patrulea val”, Alexandru OBLU pune în relaţie ideea de divinitate, de Dumnezeu cu umanismul şi ne propune „singura alternativă curată a umanismului”, a cărui identitate conceptuală este definită astfel „deoumanismul, adică umanismul îndumnezeit, care înseamnă reînomenirea dezumanizaţilor”.

Prezenta şi binevenita lucrare cu caracter neomesianic, bazată pe o documentare vastă şi pe o putere de reflecţie benedictină, abundă în numeroase concepte pertinente şi originale cu privire la societatea civilă şi la religia creştină, la umanismul de tip occidental modern, la iudaism, la toate formele de masonerie actuală, la globalizare, la formele de guvernământ etc.

„Deoumanismul, al patrulea val” este structurat în 24 de capitole, fiecare dintre acestea având un titlu semnificativ şi un motto din citate sugestive, provenite din literatura universală şi din Biblie.

Cartea conţine succesiuni de evenimente referitoare la evoluţia umanităţii, pe baza cărora autorul încearcă să deducă în mod pertinent şi metodic cauzele ce au generat nenumărate şi devastatoare dezechilibre naturale sau sociale.

Filosoful şi sociologul Alexandru OBLU susţine următoarele teze gnoseologice şi axiologice, pe care şi-a fundamentat teoretic doctrina sa: „Doctrina deoumanistă s-a născut dintr-o mare dragoste de oameni, dintr-un imens respect faţă de tradiţia noastră şi o privire intensă spre fibra intimă a sufletului românilor. Ea vrea să-i convingă chiar şi pe pesimişti că o schimbare atât de profundă nu este imposibilă. Condiţia este ca toţi cei ce se vor alătura să fie modele de care avem nevoie şi să se dedice transformării conceptelor în realitate”(…). „Mi-am zis că omenirea a învăţat multe din Vechiul Testament şi, pentru că nu a-nvăţat suficient, a mai învăţat şi din Noul Testament. Mi se pare firesc, deci, să înveţe şi din Viitorul Testament (deoumanist), pe care cu  trudă, dar cu deosebită generozitate ni-l pune la dispoziţie autorul”(…). „Este de remarcat faptul că ideea acestei noi morale, îngemănarea umanitarismului cu Dumnezeu a apărut în acest colţ de ţară, pe meleagurile româneşti (…). Deoumanismul întruchipează ideea Revoluţiei mondiale a conştiinţelor, a spiritului omenesc, spre împlinirea noii societăţi deoumaniste: STATUL CIVIC AL LEGII!”

După părerea filosofului român Alexandru OBLU, o societate civică perfectă, în care să predomine elitocraţia şi meritocraţia, după modelul timocratic al lui Platon (c.427-c.348 î.Chr), s-ar putea înfăptui pe baza celor Douăzeci de porunci, cuprinse în ICOSALOGUL DEOUMANIST. De remarcat că termenul neologic icosalog a fost creat de fiica sa, Alina Cristina, din gr. eikosi „20” şi din gr. lógos „cuvânt, vorbire, discurs” având ca model DECALOGUL (din gr. dekalogos) din Biblie, format din gr. deka „zece” şi din gr. lógos „cuvânt, vorbire”, având sensul de „Cele Zece Porunci”, cuprinse în Noul Testament şi revelate de Dumnezeu lui Moise, pe Muntele Sinai.

Principalele imperative categorice absolute ale ICOSALOGULUI DEOUMANIST, în care majoritatea sunt o reluare şi o completare a DECALOGULUI biblic sunt:

  • I Să nu ai alţi zei decât pe Dumnezeul Unic Curcubeu, creator şi inspirator al tuturor formelor vieţii şi al întregii umanităţi conţinute; pe cei „ceilalţi” ignoră-i!
  • II Dumnezeu a creat Omul, iar familia, umanitatea; cinsteşte-i pe mama ta şi pe tatăl tău ca pe proprii tăi copii: fără trecutul unora nu ar putea exista prezentul şi viitorul celorlalţi!
  • IV Dacă iubire nu e, nimic nu e; iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi, pentru că însuşi Dumnezeu este Iubire Eternă!
  • V Ceea ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face, iar răul, cu intenţie, nu-l risipi niciodată, către nimeni!
  • VI Nu degenera prin incest, nu viola, nu comite adulter şi nu râvni la bunul altuia, de niciun fel!
  • VII Să nu ucizi, să nu te sinucizi; viaţa este un dar dumnezeiesc şi nu un capriciu al oamenilor!
  • VIII Să nu furi, pentru nici un motiv; fii generos şi milostiv pentru că „dăruind vei dobândi”!
  • IX Nu fi trufaş, nu îţi face singur chip cioplit; fii decent, fii corect, fii just!”
  • XVI Nimeni nu trebuie să plătească pentru greşelile şi „păcatele” altora; fiecare adult trebuie să-şi „deconteze” propriile fapte, asumându-şi, fără echivoc, responsabilitatea comiterii lor (dacă într-adevăr le-a făcut)!
  • XIX Fără Dumnezeu nu se poate să fii om, cine n-are Dumnezeu are neant!
  • XX Spes ultima dea (Speranţa moare ultima) zice o înţelepciune străveche. Da, dar speranţa nu moare, de fapt, niciodată, pentru că e veşnică, iar Dumnezeul etern este însuşi speranţa!”

„Deoumanismul, al patrulea val” este, pe plan teoretic, o operă filosofică perfectă şi vizionară, al cărei tip de societate umană ideală a fost propus, de-a lungul secolelor, de numeroşi gânditori, începând din antichitate şi sfârşind cu epoca modernă, printre care: Platon, în celebra sa lucrare „Republica”, Campanella, în Civitas solis („Cetatea Soarelui”), Thomas Morus, în „Utopia”, urmată, în secolele 17-18, în Franţa, de Jean Meslier, Gabriel Mably, François Babeuf ş.a., iar în secolul următor, de Saint-Simon, Charles Fourier, Robert Owen şi alţii. E momentul să amintim aici, că, şi la noi, Teodor DIAMANT (1810-1841), discipol al lui Charles Fourier, a încercat, fără succes, să experimenteze un falanster pe moşia lui Emanoil (Manolache) Bălăceanu, situată la Scăieni Prahova (1835-1836).

În „Deoumanismul, al patrulea val”, ziaristul şi filosoful Alexandru Oblu atrage în mod direct şi la modul oportun atenţia întregii omeniri, aşa cum a procedat, acum câteva decenii, americanul Alvin TOFFLER, în ilustra sa carte ŞOCUL VIITORULUI, asupra numeroaselor pericole provocate de excesele şi de erorile de ordin spiritual, economic, social şi politic ale umanităţii actuale, care se îndreaptă inevitabil spre un catastrofism universal. Sunt sigur că, tradusă într-o limbă de circulaţie internaţională, lucrarea incitantă DEOUMANISMUL, AL PATRULEA VAL va avea şansa de a deveni un bestseller, făcându-l cunoscut şi peste hotare pe filosoful şi sociologul român Alexandru OBLU!

Prof. Nicolae ANDREI
Laureat al Academiei Române
noiembrie 2011
Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

TOP 5 locuri in care se distreaza pe cinste orice prahovean!

Fiecare om vrea sa traiasca frumos, sa se bucure cat mai mult de viata in prezenta prieten…