×

„Criza Europei” de Viorel Roman

„Criza Europei” de Viorel Roman

33 "Criza Europei" de Viorel Roman

****

Prof. Dr. Viorel Roman
http://www.viorel-roman.de

****

Iata cum vede evolutia statul la romani un poet, George Astalas:


Românul este un maratonist
care a luat-o la fuga
acum doua mii de ani,
a gresit traseul
si continua sa alerge
pentru ca nu gaseste sosirea.

Realitatea se pare ca-l confirma, pentru ca Transilvania, Moldova si Tara Romaneasca s-au adaptat de-a lungul timpului intereselor imperiale greco-musulmane, ruso-pravoslavnice si occidentale. Care-i situatia incepand cu perioada interbelica?

Statul din România interbelica o fost o fictiune prin care „orasul parazitar“ (cite un milion de autohtoni occidentalizati, de evrei, de germani si de maghiari) traia pe socoteala a 16 milioane de tarani. Mihail Manoilescu a propus o strategie de inlaturare a „creolilor“ prin concentrarea deciziilor si resurselor in mâinile unui stat national puternic. Românii urmau sa inlocuiasca, inlature patru milioane de „creoli„ parazitari si sa demareze modernizarea socio-economica prin ei insisi.

Comunistii au aplicat acest program cu dictatura de dezvoltare. Legaturile de subordonare fata de metropolele apusene au fost reduse. Din „orasul parazitar“ au ramas doar sechele si raportul dintre sat si oras, taran si orasean s-a schimbat fundamental. Aceasta politica de emancipare sociala de mare succes a fost intrerupta 1989 prin lichidarea lui Nicolae Ceausescu de catre „creoli“.

Dupa Revolutie, primul Presedinte, Ion Iliescu, pregatit la Moscova, si prim-ministru Petre Roman, nepotul rabinului de la Oradea, au inceput demontarea statului, „si-au luat mana de pe economie“, au degradat aparatul productiv importat din apus, calificindu-l „un morman de fiare vechi“ si „au facut un pariu cu agricultura“ catastrofal. Lichidarea libertatii economice a românilor era astfel pecetluita, pentru ca statul era singurul instrument care le permitea mentinerea unui echilibru intre interesele celor zece milioane de salariati români veniti de la tara si cele ale economiei mondiale.

Intre economia de piata, democratie, integrarea in structurile euro-atlantice si bunastarea materiala a fost facut un stupit si iresponsabil semn de egalitate si cei care indrazneau sa atraga atentia asupra degradarii statului si a consecintelor dezastruoase asupra românilor erau imediat stigmatizati si marginalizati ca neo-, cripto-comunisti, xenofobi, antisemiti, nostalgici, securisti, extremisti etc.
Prabusirea economiei si transformarea majoritatii salariatilor in „inutilizabili“ nu a diminuat nici entuziasmul Presedintilor Emil Constantinescu, Traian Basescu, nici noii „clase politice“, care a preluat din mers mesajul coruptiei, clientielismului, nepotismului „orasului parazitar“ interbelic si nici elanul procapitalist al electoratului. Un mare succes propagandistic!

Rezultatul politici de tranzitie spre o societate subdezvoltata la periferia Europei este degradarea statului in numele unor iluzii. Privatizarea mi¬zeriei si sigurantei material s-au infaptuit, iar functiile statului in deriva sunt preluate de o economie subterana de peste 50% din activitatea economica. Cetateanul lasat in voia sortii este nevoit sa emigreze sau sa activeze pe piata neagra, paralela, informala etc., sa practice activ sau pasiv coruptia, care a devenit singura forma de protest social.

Credo & Credit

Uniunea Europeana cu trei religii, credinte, romano-catolici, protestanti, greco-ortodocsi si respectiv cu trei traditii de drept, roman, anglo-saxon si bizantin, este ab ovo o constructie subreda, care nu se mai bucura de credit. Cum si cat va rezista? Pentru ca daca nava EURO(pa) la prima adiere de vant de primavara greco-ortodoxa a intrat in deriva si tratatele trebuie deja revizuite, atunci la prima furtuna de toamna se va scufunda la fel de spectaculos ca Titanic-ul in timp ce propaganda si orchestra la bord va canta seducator pana la distaritia in valuri a colosului.

1944 Churchill si Stalin s-au inteles ca doi ceambasi pe a half-sheet paper in privinta influentei din Balcani: 90% Anglia/USA in Grecia si 90% URSS in România. Ironia istoriei: romanii voiau sa vina americani si grecii, rusii.

1989 Bush si Gorbaciov renunta la razboiul rece. Imperiul Roman de Apus se reface pasnic si greco-ortodocsii, romanii, slavii de sud adera la UE, cu toate ca ei n-au facut parte niciodata din Imperiul Roman de Apus, ci numai din cel de Rasarit si Imperiul Turc si fac parte din Imperiul duhovnicesc si sobornicesc al celei de a treia Roma, Moscova, care refuza dialogul cu Roma, capitala spirituala a Europei.

Ce credibilitate are o casa comuna europeana in care locatoarii refuza armonizarea modului de viata, a credintei si creditului? Paradoxal presedintele Traian Basescu este si pentru axa Londra-Washington potrivnica Europei si pentru EURO(pa). Ca in razboiul mondial II. Romanii lupta si perd pe toate fronturile, apoi sunt dezmembrati in doua colonii ruso-pravoslavnice. Rasplata duplicitatii. De data asta va fi altfel?

Greco-ortodocsii sunt in UE de facto tolerati, un statut pe care si de jure l-au avut de la Schisma la Vatican II 1054-1964 si au o pondere neglijabila de 2-3% din economia UE. Totusi ei au reusit performanta, ajutati de protestanti sa destabilizeze EURO(pa).
Sunt constienti greco-ortodocsii de consecintele minciuni, falsificarii statisticii? Acum tot ei dau vina pe UE ca s-au indatorat cu 300 miliare de ?, mai mult dacat ii tine punga. Solidaritatea intre credinte si traditii juridice, economico-financiare diferite, intre ortodocsi si occidentali s-a degradat in santaj. Ca la poker, cine da mai mult?

Doua comentarii

In serial Fraude Financiare Inocente am publicat in noua articole, fapte si ipoteze, care permit cititorului interesat sa completeze creativ filmul evenimentelor in curs, dupa cum se poate observa din cele doua comentarii competente de mai jos.

1.) In fond D-ta te indoiesti ca Proiectul European va avea succes daca, in acelasi timp (bine ar fi fost inainte) nu se realizeaza unirea crestinilor sub indrumarea Romei. Eu iti dau pe deplin dreptate. Bine ar fi fost sa se ajunga de mult la depasirea schismei, bine ar fi fost ca populatia romanizata de la Dunarea de Jos sa fi ramas sub influienta Romei. (Am citit recent undeva ca slavii bulgarizati sau bulgarii slavizati) au fost cei care au intors din drumul lor firesc aceste populatii romanizate. Bulgariii de azi, speriati de islam, cupleaza mai bine decat noi cu Occidentul la nivel institutional. Insa, dupa cum ii cunosc, este foarte probabil ca totul sa fie un comportament de fatada. In ce ne priveste pe noi romani, eu ca ortodox inteleg foarte bine (si ti-am spus-o adeseori) ca nu sunt sanse ca, in mod spontan, autoconvinsi si nesiliti de nimeni, sa incepem sa ne parasim traditiile religioase si sa le preluam pe cele ale crestinismului occidental, catolic ori protestant. Foarte bine ai constatat ca nu numai ca nu vrem asa ceva dar nici nu acceptam ideia ca deosebirile religioase s-ar afla la baza deosebirilor de civilizatie. Iti este prea bine cunoscuta vehementa cu care ti se resping afirmatiile si indemnurile in aceasta directie. Deci, cu regret sunt nevoit sa-ti repet ca, desi ai dreptate, nu ai nici-o sansa sa fie urmate indemnurile D-tale. Deaceea, eu imi pastrez speranta ca unirea statatala, oricat de greu va inainta, ramane singura cale de a depasi schizma bimilenara a crestinilor europeni, cel putin in partea europeana ce va fi integrata in UE. In fond, crestinismul, in final, a izbandit in Imperiul Roman doar prin actiunea puterii laice. Ma rog, doar, ca fibra morala a crestinilor occidentali sa nu cedeze la uneltirile mozaice, care isi vor mentine virulenta pentruca Unirea Crestinatatii va fi cea mai dureroasa blamare a ultimlor doua milenii de istorie mozaica, de respingere a Manturii prin Hristos.

2.) Imi place si ma bucura ca, unele dintre prognozele mele ?moi? (deci calitative, fara cifre) din anii ?90 par sa se indeplineasca acum si probabil si in viitorul apropiat. Inca de cand lucram pentru banci aveam impresia tot mai puternica ca, capitalismul neo-liberal axat in primul rand pe finante, capital liber (speculativ) si pe ?consiliere? (la adresa economiilor emergente) este de fapt o excrocherie enorma… Decorelarea (aproape) totala intre performanta tehno-(stiintifica), de pilda a ?clasei? inginerilor, si nivelul lor de remunerare (dar implicit acceptat de societeate!) da de gandit. Chiar si Grenspan (?the late?) a recunoscut asta intr-un fel si chiar si public (cred ca in The Economist). Clar ca BRIC (Brazilia, Rusia, India si China) nu prea mai vor sa se joace de-a alba-neagrea Made in USA. Ce va urma este insa mai putin clar. O parte din societatea ruseasca pare sa se ?europenizeze? in sensul ca, populatia scade, idealuri tipice de middle-class (Klein-Buergertum) par sa prinda din ce in ce mai bine, nu prea se mai fac ?proiecte mari? (de lunga durata). Si tendita asta se pare ca ?loveste? Rusia in mod esential, mai mult decat orice amenintare startegica, nucleara, etc.. Celelate tari BRIC insa, asa cred eu, mimeaza comportamentul ?middle-class? poate si mai puternic, si mai deschis si mult mai colorat, dar, in esenta, nu prea sunt afectati de acesta in urmarirea proiectelor mari si de lunga durata. China, India (si Corea de Sud, de altfel) au programe de cercetare in domeniul ?fuziunii nucleare? absolut respectabile, in unele aspecte comparabile cu cele din SUA si din Japonia! Si UE si Rusia au asemenea programe, dar cu o intensitate si cu un grad de finantare care nu reflecta nici pe departe valentele capitalului uman din domeniu si din zona! Pornind de la aceasta situatie, am putea sugera ?o noua strategie de dezvoltare?, care, cred ca ar avantaja mult si Romania asa cum se prezinta acum: Toata Europa (inclusiv Rusia) sa se transforme intr-un urias Disney-Land. Si intr-un furnizor de servicii medicale si educationale (sau ?de formare?) pentru lumea intreaga. Nu ar mai fi nevoie de nici un proiect mare (riscant si de durata). De fapt o catedrala Sfantul Petru (Roma, Vaticano) nu s-ar mai putea construi azi in Europa. Proiectul ar fi prea lung (in timp) si prea costisitor. Banuiesc ca ar costa cel putin 20 miliarde $ cu toate detaliile mestesugaresti. So what? Asa ceva nu prea ar fi nici ?sozial-vertraeglich?! Cu ?Amuzament, Sanatate si Formare? ar fi de acord chiar si neo-liberalii ! Si nu mai trebuie sa schimbam omul ! Trebuie gasita forma absoluta a telenovelei!

Chestiunea Orientala

Indiferent de intentii si metoda, falimentul moral si finaciar al greco-ortodocsilor a generat o criza a creditului si credintei, iar excrocheriile, ingineriile financiare inocente ale protestantilor anglo-saxoni a redeschis cutia pandorei – Chestiunea Orientala. Una din cele mai complicate probleme de istorie, care a inceput in anul 1774 cu Pacea de la Kuciuc Kainargi / Silistra, dintre turcii musulmani si rusi pravoslavnici, si numai aparent s-a incheiat in occident, cu Pacea de la Lausanne in 1923.

O fantoma bantuie prin UE. Chestiunea Orientala este din nou actuala in Grecia, Romania, Bulgaria, Serbia, Kosova, Macedonia, Bosnia-Hertegovina, Voievodina: Cine va invinge, cum vor conlucra: greco-ortodocsii, catolicii, protestantii, islamul?
Situatia tulbure din Balcani, duplicitatea greco-ortodoxa, expansiunea Moscovei si interesele divergente occidentale sunt elementele de baza ale Chestiunii Orientale. Criza financiara greco-ortodoxa e numai varful ghetarului. Titanic-ul e EURO(pa).
O retrospectiva. Expansiunea islamului s-a inpotmolit 1683 in fata Vienei. Petru cel Mare incepe cele opt razboaie ruso-turce 1710-1878. Occidentalii nu accepta insa inlocuirea Sultanului turc cu un Tar ortodox. Asta a fost sansa turco-musulamanilor pina la razboiul mondial I, dupa care s-au retras in Asia. InEuropa le-au ramas un cap de pod, Istambul si enclavele musulmane formate de bosnieci si albaneji.

Sa nu pierdem din vedere ca pentru lichidarea dominatiei Belgradului asupra romano-catolicilor si musulmanilor din fosta Iugoslavie, NATO s-a luptat un deceniu si ca turcii profita si azi de discordia dintre crestinii si vor iar sa intre cu un cal troian islamic in UE, un proiect sustinut vehement de dusmanii Europei de peste Atlantic.

NATO, occidentalii au o comanda militara unica dar interesele difera. Francezii fac cea mai subtila politica greco-pravoslavnica si turco-musulmana, pentru ca nu pot umple vidul de putere pe care l-ar lasa in urma un dezastru. Engleji urmaresc un echilibru de forte favorabil. USA iau taurul islamic si pravoslavnic de coarne. Berlinul se intelege cu Moscova, care face mari concesii germanilor. Pe de alta parte, rusii panortodocsi ii sustin pe panslavisti balcanici. Conflictul dintre catolici, protestanti, greco-ortodocsi si musulmani ia forme diverse si capcanele sunt la tot pasul. Un nod gordian vechi de trei secole pe care ori il va taia, ori va esua proiectul EURO(pa)?

Notiunile credo & credit au aceiasi radacina si una fara alta nu prea merge, mai ales in sfera economico-financiara. De aceea criza credintei si creditului generata de duplicitatea atavica greco-ortodoxa fata de occidentul latin, sprijinita de speculantii protestanti, mozaici din SUA a readus in actualitate Chestiune Orientala. Dialogul dintre ortodocsi si Roma in vederea refacerea unitatii crestine, fara de care nu se poate cladi mai nimic cat de cat durabil, e indispensabil. Balcanii, butoiul de pulbere al Europei, sunt instabili. Se va dezmembra, sau reaseza Europa? Raspunsul il pot da numai romano-catolicii, protestantii si greco-ortodocsii, cand vor sta de vorba sincer si deschis intre ei si impreuna cu lumea islamica.

Dupa cum se stie mai ales de la Razboiul Crimeii 1853-1856 si Revolutiile de catifea din 1989, occidentalii nu sunt vrajmasii greco-ortodoxiei, ci vor sa o aduca pe calea ratiunii, dialogului pentru a realiza o coordonare si cooperare a activitatilor in vederea crestinizarii intregii lumi, sau pentru a folosi un limbaj secularizat, pentru a promova standarde de civilizatie (occidentale, crestine), drepturile fundamentale ale omului.

Prof. Dr. Viorel Roman,
Akademischer Rat a.D.

Partajează acest conținut:

Eu sunt principalul “vinovat” pentru existenta acestei publicații electronice, pretențios numita “Revista”, care își consuma existenta acum în mediul virtual. Sunt un simplu blogger, fără veleități de jurnalist sau studii de specialitate în acest domeniu, fiind economist la baza și manager în activitatea profesionala. Aceasta revista este pentru mine, în primul rand, un hobby, un rezultatul al unei munci zilnice susținută cu mare pasiune și dragoste de tot ce tot ce înseamna frumos în viata (caractere, fapte, locuri), veștile bune și gândirea pozitiva în special, din simpla dorința de a COMUNICA și de a fi mai aproape de OAMENI.

Publică comentariul

You May Have Missed