Cui îi e frică de CNSAS

226-248x320 Cui îi e frică de CNSAS

Aura CHRISTI

Cine anume are de câştigat din „dezvăluirile” abuzive, grosolane, calomnioase ale acestei entităţi, departe de a fi o instituţie europeană? Chiar este nevoie de această entitate distrugătoare? Nu este o povară prea scump plătită din bugetul ţării în vremuri de criză economică, morală?

Purtătorul de cuvânt al CNSAS, dna Ancuţa Median, ne-a informat – într-un limbaj departe de a fi civilizat, amabil, departe de a se circumscrie rigorilor comportamentale ale unui funcţionar public – surprinzător, că presa, să auzi şi să nu crezi!… a aflat de la tribunal ştirea, contrazicând astfel – jenant, ca să nu spun penibil! – întreaga presă naţională în care se scrie răspicat că informaţiile provin din surse ale CNSAS; nicăieri, interesant, n-am găsit vreo trimitere la sursele tribunalului. La mijloc, da, e acelaşi CNSAS, transformat – după cum se susţine tot mai convingător, tot mai argumentat, nu-i aşa? – în sursă de intoxicare, poluare, învrăjbire, calomniere, terfelire, distrugere a legendelor vii ale literaturii române: Ştefan Augustin Doinaş, Cezar Ivănescu, Nicolae Balotă, Eugen Uricaru, Augustin Buzura, Ion Caraion, Adrian Marino, Ioan Groşan, Nicolae Breban ş.a. – opera cărora face parte, de bună seamă, din patrimoniul naţional al României.

CNSAS – o fantomă (se zvoneşte că e vorba, de fapt, de… o „nouă poliţie politică”, aşa să fie oare?!) care distruge imaginea unor personalităţi de prim rang, distruge vieţi, destine, instrumentând cazuri, bricolând dosare, în funcţie de interesele unor grupuri aflate în spatele acestei entităţi, nu-i aşa? Cu toţii cunoaştem care anume sunt acele grupuri de interese; multora le este frică să vorbească despre ele din varii motive. Multora le este frică să vorbească onest şi deschis despre CNSAS, GDS – Grupul de Dialog Social, transformat într-o sectă exclusivistă. Despre rolul nefast jucat de aceste entităţi. Pentru prima dată, Breban – în cărţile d-sale Trădarea criticii şi Aventurierii politicii româneşti; şi nu numai în acestea! – şi revista Contemporanul a pus în discuţie detaliat, cu francheţe, radicalism, aceste subiecte incomode, ca să nu spun, incendiare – amănunt care, se pare că, evident, contrazice tabieturile în vogă pe malurile vesel-absurde ale Dâmboviţei!

O fantoma malefică, rău intenţionată, bântuie, aşadar, lumea românească post-decembristă: CNSAS – entitate care funcţionează pe bani publici, nota bene – o fantomă care duce, evident, o politică antinaţională, atacând patrimoniul spiritual al României, nu-i aşa? Până când? Până unde? Ce scop se urmăreşte în esenţă? Şi cine anume are de câştigat din „dezvăluirile” abuzive, grosolane, calomnioase ale acestei entităţi, departe de a fi o instituţie europeană? Chiar este nevoie de această entitate distrugătoare, CARE RECURGE LA DIVERSIUNI ÎNTR-O ŢARĂ FALITA DIN PUNCT DE VEDERE MORAL ŞI ECONOMIC? Nu este CNSAS o povară prea scump plătită din bugetul ţării în vremuri de criză economică, morală?

Cui îi este frică de CNSAS?

 

Aura CHRISTI

ideeaeuropeana.blogspot.com

12 aprilie 2011

Bucureşti

Partajează acest conținut:

Publică comentariul

You May Have Missed