Dorel SCHOR

Aparent, titlul acestei expozitii nedumereste. Cum adica „culori”? Culorile sunt doar uneltele, mijloacele de expresie ale pictorului care-si creaza opera cu forme, linii, texturi. Si, evident, culori. Pentru Liana Saxone-Horodi insa, culoarea nu este numai o notiune perceptiva. Temperamentul navalnic si adesea surprinzator al artistei s-a adaptat intotdeauna propriilor stari sufletesti, legaturile intuitive si independenta ei spirituala focalizindu-se in creatie.

La doi ani de la o operatie pe cord care i-a daruit, dupa cum martuiseste, o noua viata, pictorita expune nu mai putin de treizeci si cinci de tablouri, toate noi, realizate adica dupa trecerea acelei pietre de hotar. Apreciata intotdeauna pentru intensitatea culorii, vecina cu expresionismul, va prelungi pictura Lianei aceasta caracteristica? Sau vor fi de data asta culorile mai blinde, mai molcome…?  Greu de raspuns, pentru ca preferind claritatea expresiei plastice, foloseste culoarea nu numai pentru frumusetea liniilor si petelor curate ci, mai ales in elemente combinate care emit vitalitate si creaza o „poveste” care stimuleaza imaginatia privitorului.

Artista este tributara temelor romanesti si israeliene, tratate uneori cu nostalgie, universuri de sine statatoare invitate la dialog. Culorile calde – rosu, galben, oranj – in lumina mediteraniana , aluneca si in peisajul mioritic cu mai mult verde si albastru. Si invers… Chiar si in natura statica suportul cromatic e esential.  Artista respinge combinatiile artificiale, delimitind foarte clar formele. Mi s-a parut chiar adesea ca aminteste firesc armonia de culori din ornamentele artei populare. Preocuparea pentru armonia suprafetelor picturii se evidentiaza si in peisajul urban, dominat de acorduri majore in care culoarea este primordiala.

Punerea in pagina a compozitiilor este echilibrata si armonioasa. Zonele  de lumina si de umbra , imaginea unor arbori  batrini si nodurosi care razbat in timp sau cimpiile nesfirsite pierdute in orizonturi nestiute pot confirma o anume tenta filozofica, specifica creatorilor ajunsi la maturitate artistica.  Se impune desigur intrebarea: este aceasta o noua etapa, diferita, in creatia pictoritei Liana Saxone-Horodi? Exista un hiatus intre pictura dinainte si de dupa acea „renastere”? Nu as risca un raspuns ferm pentru ca, stapanind minunata lume a culorilor, cu aceasi energie creativa, capabila de extravaganta si inventie, cu o intuitie focalizata simultan in toate directiile, Liana ne poate surprinde oricind .

Dr. Dorel SCHOR