Daca omul nu mai daruieste pierde asemanarea cu Dumnezeu

Omul nu ar fi facut daruri daca nu ar fi venit la existenta ca o fiinta creata dupa chipul lui Dumnezeu. El daruieste pentru ca Dumnezeu este neincetat un daruitor. Si pentru ca Dumnezeu nu daruieste din cand in cand, nici omul nu are parte de zile in care darul sa fie interzis.

Daca omul nu mai daruieste pierde asemanarea cu Dumnezeu. Insa daca daruieste, el trebuie sa aiba grija ca darul sa-i aduca celui drag bucurie. Trebuie sa stie ca de motivatia care sta la baza darului depinde prezenta sau lipsa fericirii. Darul nu trebuie falsificat, in sensul ca cel ce daruieste nu trebuie sa se puna pe sine in locul darului. Se intampla adesea ca unele persoane sa daruiasca doar pentru a se infatisa inaintea altora ca fiind puternice, bogate, etc. Persoanele atinse de duhul mandriei cauta sa insele, nu mai daruiesc pentru a aduce bucurie. Asa ca de multe ori apar daruri care nu au nicio legatura cu primitorul, dar au legatura cu orgoliul daruitorului: “luati seama ca am de unde sa dau”. Aici actul daruirii este semnul trufiei si nu al iubirii.

Darul este ceva care se da gratuit. Nu astepti nimic in schimbul lui. Probabil ca numai atunci cand faci un cadou cu gandul la cat ai cheltuit, astepti ceva la schimb. Dar aceasta asteptare scoate in evidenta micimea staturii tale ca fiinta iubitoare.

Cand omul daruieste din toata inima si cand primitorul ia totul de la tine ca semne de iubire, continutul material al darului aproape ca dispare total. Iti este dat sa vezi uneori la unele persoane niste obiecte pe care nu le-ai fi facut cadou niciodata si sa fie pretuite ca fiind lucruri ce nu pot fi nicicand depasite.

Nu cred sa existe oameni carora sa le displaca darurile. E adevarat ca am intalnit la Manastirea Sihastria un parinte care primea darurile de la orice om, dar pe care le daruia celor care intrau in chilia sa fara niciun dar. Dar acest parinte nu o facea pentru ca nu stia sa se bucure de ele, ci o facea pentru ca traia din plin cuvintele: „Mai fericit este a da, decat a lua”.

Indiferent ce daruim, sa avem constiinta ca nu dam nimic de la noi, ca pe toate le avem de la Dumnezeu. Sa traim sub chipul smereniei.