Dan, pictorul care aduce zâmbetul pe chipurile copiilor
Pictorul Dan. Aşa îi spun cunoscuţii lui Dan Laurenţiu JUNGHEATU, omul care transformă pereţii reci ai grădiniţelor în file de poveste. Acesta a apărut în ultimul număr al InfoBlejoi, publicaţia localităţii unde locuieşte şi lucrează, articol pe care îl publicăm integral:
Dan are doar 35 de ani. Da, are un băieţel de trei ani, dar… “când am pictat la Grădiniţă la Ţânţăreni aveam doar 17 ani şi nici nu prea ştiam cum să mă comport cu copiii”. Este unul din cei cinci copii ai familiei şi, încă de mic, “mâzgălea pe spatele caietelor”. Talentul îl moşteneşte de la tatăl său, care “e pasionat şi ţin minte, când eram copil, el lucra acasă, pe hârtie, pe pânză…” Şi-a căutat drumul în viaţă, încercând să se adapteze vremurilor, dar cumva “am ştiut încă din perioada liceului ce îmi doresc. De atunci pictatul a devenit o plăcere şi aşa mă regăsesc. O linişte interioară mă înconjoară când sunt singur în faţa peretelui. Îmi imaginez o poveste mai mare, în care intră zeci de alte poveşti, o altă lume pe care nu o pot descrie în mai multe cuvinte.”
Abia după ce am vizitat Grădiniţa de la Ploieştiori, “curcubeul” cum îi spune Dan, au început întrebările:
Este mare diferenţa între biserică şi grădiniţă?, Ai tăi au văzut grădiniţa?, Cât timp a durat?, Sunt vopsele speciale?
A răspuns cu modestie, începând cu … “Nu vreau să exagerez sau să par vreo vedetă, pentru că eu pictez pentru că asta îmi place să fac!”. Apoi, pe rând: “Am pictat la grădiniţă trei zile şi două nopţi. Noaptea pictam şi abia dimineaţă priveam în ansamblu şi ştiam dacă mai trebuie ceva şi unde… Acum abia aştept ziua când Luca va intra în prima zi la grădi…”
Despre Biserica din Ploieştiori: …“Este cu totul altceva pentru că acolo trebuie să mă ţin de canoane, dar chiar şi aşa tot am nevoie de inspiraţie, trebuie să-mi placă ce a ieşit, că simt că e complet. Dincolo de tehnică şi abordarea lucrării, între pictura bisericească şi cea pentru copii este o mare diferenţă. Sunt momente în care îmi este foarte greu să pictez sau am momente “moarte”, în care simt că lipseşte ceva şi nu pot să continui. Dar alegerea este acum în favoarea copiilor, poate şi pentru că Luca are doar trei ani.” Aparent, poţi să nu vezi vreo asemănare între lucrările lui Dan din comună, însă acum, după ce l-am cunoscut, ştiu ce-l leagă pe Sf. Gheorghe de Bamby sau pe Maica Domnului de Albă ca Zăpada. E bucăţica din sufl etul unui artist pusă în culoare.
Sursa: http://www.observatorulph.ro
Partajează acest conținut:
2 comentarii