DANAELA, Izvorul iubirii
Editura Sărbătoare Publications
Sydney, Australia, 2011, 140 pagini
ISBN 978-0-9807337-7-8

Motto:

Nu vreau să determin nimic şi pe nimeni.

Amintiri, cuvinte – gânduri din viaţa reală.

Înţelegerea Vieţii, a Morţii şi a IUBIRII.

Citiţi ca pe o carte. Autorul aparţine

 tuturor… dar nimănui! (Luana)

Dedicaţie:

Se cuvine să mulţumesc prietenilor poeţi, scriitori, pictori sau iubitori de cuvinte/comunicare alături de care am gustat din plin răsfăţul pe care cu largheţe mi l-au oferit, un timp destul de îndelungat, pe câteva situri. Frumuseţea acelor clipe este şi va rămâne unică.

Această carte apare datorită domnului Octavian Sărbătoare, scriitor, profesor de studii ale religiilor şi filosofie BA (Hons) MA Grad Dip Syd PhD (Honorarz Degree) Sydney, Australia căruia îi aduc mulţumirile mele pentru gratitudine (oferirea ISBN) şi marea încredere pe care a avut-o.

Domnia sa a citit pe un site câteva din poveştile-povestirile mele şi a venit cu propunerea de a le publica. A fost dificil să înţeleg, să cred că este posibil aşa ceva. Şi totuşi, m-a determinat măcar să caut prin caiete sau calculator, ceea ce mai scrisesem. Şi încet, încet s-a conturat şi în mine ideea publicării, că textele pot să alcătuiască un „ceva”. Au fost mai multe variante de aranjare a lor, dar până la urmă am optat pentru aceasta, pe care o citiţi. Fiecare puvestire este de sine stătătoare dar face parte dintr-un tot  al vieţii, parcurs până acum.

***

Trăiesc împlinirea deplină. Înainte bănuiam existenţa unei alte realităţi aflate în spatele faptelor pe care mă străduisem să le colorez cu logica mea, recunoscând-o când îmi făcea plăcere, când îmi servea, îmbăta orgoliul, fără însă a-mi submina statutul de intelectuală admirată. Ajunsesem să citesc câteva rânduri dintr-o carte şi să-mi dau seama dacă vine dintr-un spirit viu sau doar e literă moartă scrisă de un iluzionist dispus să împrăştie microbi spiritualizaţi indecent uneori.

Au fost clipe când tentaţia a devenit pericol datorită puterii pe care încep să o aibă toţi cei care sunt pe o cale spirituală. Am înţeles şi m-am retras înlăuntrul meu lăsând misterul care se năştea să se manifeste. Exteriorul te subjugă, interiorul este libertatea fiinţei. Exteriorul poate pune stăpânire pe tine, pe acţiunile tale determinându­ţi conduita, reacţiile, interiorul este manifestarea existenţei sublime în care eşti.

Am trăit aşa, în deplinătatea Fiinţei, momente divine. Unele cu sufletul prin acutizarea percepţiilor, simţurilor, însă prin forţa dată de gândire pentru a ieşi din beznă.Când ajungi la aceste înţelesuri, când Lumina te atinge, îţi dai seama că a meritat orice efort. Descurajările îşi au rostul lor tainic uneori, dar nimeni nu poate stinge ceva ce nu poate fi stins: Lumina lui IISUS în suflet.

Împlinirea umană poate fi sau nu. Aleg să trăiesc prin inteligenţa biomateriei, a biologicului uman?! Ştiu cu siguranţă un lucru: EL ne vrea fericiţi. Are nevoie de noi fericiţi. Prin tristeţe sau deznădejde, atunci când devin un mod de viaţă, ne dezicem de EL! Înţelepciunea te apropie de EL numai prin IUBIRE în care te abandonezi, clipă din clipă.

Am învăţat să înving orgoliul din mine, focul de artificii al mândriei feminine. Cuvintele admirative ale femeilor, prietenia lor, privirile chiar pline de dorinţe ale bărbaţilor, cuvintele, gesturile cu subînţelesuri, am învăţat că nu se adresează femeii ca persoană sau intelectualei, ci Puterii Feminine Tainice, sacre, căreia am început să îi percep eu însămi prezenţa şi am învăţat s-o las să se manifeste. Oricât ar părea de ciudat singura care a ştiut să îşi păstreze taina, a fost FEMEIA. Nu, nu a uitat-o, dar pentru că s-a încercat a-i fi luată prin amăgire, Puterea Femeii a preferat s-o ascundă sub un văl dens dincolo de ea însăşi. Bărbatul are nevoie să înveţe, femeia simte, se poate contopi în cel pe care îl iubeşte. Sacralitatea femeii, sacrificiul acceptat prin forme sublime sau supuse oprobiului public, a fost cunoscută doar de puţini iniţiaţi.

Devenind recunoscătoare Puterii Feminine Celeste, care s-a manifestat de atâtea ori pe pământ, Putere/Forţă/Făptură Făptuitoare, care are un efect atât de irezistibil asupra a tot ceea ce este, am început să păşesc cu sfială pe drumul care duce spre asemuirea cu EA, gând din gândul EI.

Avem comori de grai sau scrise în piatră prin a căror desluşire ne înţelegem pe noi înşine. Trăiesc într-un Spaţiu Sacru, a noncontradicţiilor fiinţiale, prin acel Om în Rai care ne-a păstrat memoria divină de reîntoarcere la EL. Ridicarea materialităţii, prin participare voită la primirea Harului, Duhului LUI se face doar prin IUBIRE. Participativă deplin prin predare totală, nu doar zicere. Nu există contradicţii între Cer şi Pământ. Există desacralizare de cele mai multe ori voită de către cei care au venit dar au şi plecat fără a ne cunoaşte Tainele, fără a ni le găsi. Pentru că ele sunt în sufletele care păstrează Focul în vetrele din piatră, aprinzându-l în altarul inimii. Gândurile şi apoi faptele oamenilor sunt paşi spre nemurire dar şi spre căderi succesive în care vălul uitării devine tot mai greu de îndurat uneori, încătuşând dorinţa de a-L cunoaşte.

În timpurile de acum trăim momente superbe ale Creaţiei, devenind tot mai mulţi conştienţi de ea. Însă a te desprinde de materialitate este încă greu. Iubirea este Rugul în care arzi provocându-ţi întâi durere, te consumă apoi în focul ei, pentru a deveni flacără strălucitoare. Scriind, desluşiri din adâncurile mele au început să capete înţelesuri, devenind o mărturisire la care eram doar părtaşă, uneori, alteori trăind alcătuirea unor clipe unice, sacre.

Ceea ce căutam cu ardoare ca şi înţelegere în viaţa mea, a căpătat noi contururi chiar în acest timp. Fac parte dintr-un neam care are o credinţă naturală puternică. În care Femeia deţine şi este păstrătoare de Taine, rămase, ca toată istoria neamului, nescrise dar, transmise mereu şi mereu. Despre aceasta am înţeles tot scriind şi descriind desluşirile din mine, cele aievea sau cele din vise. Iar pentru că încă cred în poveşti, nu se putea să nu apară şi un Mag. Unul adevărat, datorită căruia se datorează denumirea apoi înţelegerea FĂPTURII FĂPTUITOARE a neamului, ducându-mă spre cultul natural şi sacerdotal, al străbunilor. Textele din carte sunt scrise, unele şi de câţiva ani, dar am descifrat cu uimire relevarea prin scris a ceea ce încep să înţeleg acum. Voi continua să scriu. Această carte este doar începutul, pe care mulţi îl simt ca o chemare în sufletul lor care “are putere de zeitate în ceruri”, aşa cum îmi spunea Magul. Ne apropiem de pro-priul suflet conştientizând Puterea din Taină, a Făpturii Faptuitoare a neamului, putere naturală a noastră, a fiecăruia. Sânzîiana!!! Zeiţa care înfloreşte puterea naturală de iubire a femeilor. Iar la rândul lor, femeile neamului, o invocă dintru începuturi. Au fost şi au rămas în Taina Ei.

Când percepi frumuseţea împlinirii în doi, când celor cărora le este dat li se întâmplă, coboară Cerul pe pământ. Devin ei înşişi ca ZEII NEMURITORI.

Iubirea este marea slovă a vieţii scrisă în inima lumii.

Danaela*
Bucureşti
noiembrie 2011

—————————————

DANAELA, pseudonim folosit de scriitoarea Daniela DUMITRU. Născută la Suceava, la 5 ianuarie, 1958. Din 2005 Maestru Reiki şi Karuna (diplomă înregistrată). A predat cursuri de Reiki la Constanţa, Craiova, Braşov, Târgovişte, Galaţi şi Bucureşti. Membru al Academiei Dacoromâne.

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

2 Comments

  1. Luana Constantin

    1 martie 2012 at 4:25 PM

    Buna ziua. nu va suparati, cine este Luana din primul motto ?
    va multumesc !

  2. Ami

    22 iunie 2012 at 11:25 AM

    “DANAELA – “Izvorul Iubirii” (1)”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

4 moduri de a asorta sneakersii cu orice ținută

„Moda se schimba, dar stilul rămâne” – spunea cândva celebra creatoare de moda Coco Chanel…