Daniel Ionita 2000

DEGETE PRIN PĂRUL MEU

*****

Strângeam amândoi în braţe primăvara –

Împliniserăm oare şaisprezece ani?

Îmi amintesc că într-o zi

m-am apucat să-ţi cânt ceva la pian –

iar tu ai început să-ţi plimbi degetele

prin părul meu.

Eu am continuat să cânt,

cu mare pasiune şi distinctă mediocritate,

preludiul pe care Johann Sebastian

l-a dedicat cândva Annei Magdalena.

Preludiul nostru, urmat de vârful degetelor tale

prin părul meu bogat, castaniu, ondulat.

*

Mai târziu am fost iubit de multe ori –

dar niciodata mai dulce ca atunci.

***

 

FINGERS THROUGH MY HAIR

 *****

We were both embracing

springtime in mid-April –

were we sixteen?

That day

I started playing something on the piano –

and you, standing behind me,

gently combed your fingers through my hair.

I continued to play –

with a lot of passion and mediocre talent –

a prelude which Johann Sebastian

dedicated to Anna Magdalena.

Our prelude, followed by the tips of your fingers

through my rich, brown, wavy hair.

 *

I was loved many times after that –

but never sweeter.

***

DULCEA MEA DOAMNĂ

(Sonet shakespearian)

*****

Dulcea mea doamnă, am făcut ce-ai spus,

căci vremea cugetării mi-a fost lungă.

S-a isprăvit acum, iar ochii tăi

Dulce adăpost mi-au fost, şi călăuză.

Azi rugile şi postul s-au sfărşit,

un timp cand duhul tău cel pur

mi-a folosit drept muză şi stindard.

Am zăbovit, aşa cum mi-ai prescris

la judecata vieţii mele triste –

cu cele bune şi plăcute – ce puţine…

cu cele rele – făcute-n răutate sau prostie –

şi pentru toate mi-am cerut iertare.

Nici ochiul, nici dorinţa,

şi nici vre-un gând răzleţ

nu s-au îndepărtat de la regret,

de la prefacere sau de la pocăinţă.

Ci nobil am rămas, şi împotrivit

Oricărui gănd lumesc, şi ispitirii.

Şi după toate astea nu voi merge

acum nici la prieteni, nici la băutură

nici de scandalurile ce mă stăpâneau

până-ntr-a te cunoaşte şi iubi.

Un singur lucru vreau doar ca răsplată –

O cină care singur mi-o prepar –

Îmi voi servi omleta cea fierbinte

pe fragedele-ţi fese – dumicând-o

încet, c-o furculiţă de argint

grozav de ascuţită.

***

 

MY LADY SWEET

(Shakespearean Sonnet)

 *****

My lady sweet, I followed your advice.

While long and deep, the season of reflection

is over now. Your eyes have been my guide.

Today my fasting and my prayers end,

a time when, pure, your spirit was my muse.

I lingered, as you wished, my life I pondered:

the pleasing things I might have done, so few…

the ill ones, borne by envy or by greed –

and sought forgiveness for them all.

Never my eye, or musings, or desire,

has strayed from penance,

nor denied contrition.

But noble and aloof I have remained

from all the worldly fancy and allurement.

After all this, I will no longer drink

with all the swill I used to call my friends

nor dream of wanton parties and the scandals

which ruled my life until I learned of you.

One single wish I have for my reward –

a humble meal I shall prepare myself:

I’ll eat a scalding omelette off your buttocks,

quite slowly, with a sharpened silver fork.

***

POVESTE CU SANDVIŞURI ŞI VEVERIŢE

*****

Vroiau sandvişuri, şi m-am supărat pe ei.

Ce sandvişuri? Iar spuneţi bazaconii?

Lăsaţi prostiile! Uite o poveste:

eu în bucătărie, tăind ceapă

şi usturoi, şi morcovi, şi cartofi,

mărar şi patrunjel, o ţelina,

am apucat, aşa, o veveriţa

ca să-mi sterg fruntea plina de sudoare.

Dar a sarit în sus, ce idioată!

şi a căzut în supa clocotită.

Ce zgomot a facut! Si ce comoţie!

A scos un urlet de veveriţoi

de parcă era fiert de viu

ca şoarecii ce-i înecam în oală –

aveam vreo nouă-zece ani pe-atunci,

când legi ce protejeaza azi belirea

pisicilor şi veveriţelor nu existau.

Am scos-o din fiertură imediat,

şi proasta, m-a zgâriat pe mâna stangă,

buznind apoi pe uşa cea din dos

înspre gradina, chiţăind a groază.

Şi toate celelalte veveriţe

au luat-o după ea, fără să-ntrebe

cum e cu supa mea, atât de bună!

Cu ceapă, usturoi, un praz, un morcov

mărar şi patrunjel, ardei, fasole,

ulei de floarea soarelui, ceva orez.

Am pus fiertura la racit, pe masă

apoi am presărat şi ceva sare

ce nu-şi pierduse încă gustul

şi-o linguriţă de smântână dulce

care dă gust chiar şi la rumeguş!

şi nu-şi pierduse încă smântâneala.

Mmmm, ce mai supă bună! Ce festin!

Hai vino ca să-ţi dau şi ţie o porţie!

Îţi mai prăjesc şi pâine de secară,

că eu nu-mi pun lumina sub obroc.

***

 

STORY WITH SANDWICHES AND SQUIRRELS

 *****

They wanted sandwiches and I got angry.

What sandwiches? Common! What’s all this nonsense?!

Forget about this crap, here is a story:

me, in the kitchen, after dicing garlic

And carrots, onion, potatoes, dill,

I grabbed the nearest squirrel to

wipe off my greasy brow,

but it jumped up, the stupid thing,

and fell into the boiling soup.

Made quite a bit of fuss in fact.

Then screamed a squirell kind of scream

like all those mice I drowned one day,

long time ago in when I was nine or ten,

and laws protecting cats from being skinned

alive were quite unknown.

I got her out as quickly as I could

And then she scratched me,

bloody stupid thing!

and run through the back door

into the garden.

The other squirels followed her anon,

and did not care one little bit

for my amazing vegetable soup

with onion, garlic, leek, potatoes

celeriac, tomatoes, capsicum

dill, grapeseed oil, parsley, lovage,

and just a little bit of rice.

Their loss, I guess.

I let the pottage temper,

then added salt,

which hadn’t yet lost all its saltiness,

and quite a dollop of nice sourcream,

which hand’t yet lost all its creaminess.

 *

Mmmmmm, what a tasty dinner!

Come in right now and share!

I’ll toast for you some German peasant bread.

For I don’t like to hide my soup under a bushel.

***

SUNT PROPRIUL MEU DICTATOR

*****

Sunt propriul meu decident,

stăpânul destinului meu,

propriul meu dic-ta-tor!

*

Sunt propriul meu

Kim-Jong-Un.

Sunt propriul meu

Mobutu Sese Seko.

Propriul meu

Nicolae Ceauşescu

Sunt propriul meu

Hitler

şi

propriul meu

Stalin.

*

Mă genocidez singur,

şi apoi mă trimit prin gulaguri.

Mă înfometez până la moarte,

şi apoi îmi stabilesc singur

raţiile de biscuiţi stricaţi.

Dansez în parade grandioase

coregrafiate cu atenţie

în onoarea mea,

Şi aplaud cu apreciere,

amestecată cu ceva plictiseală,

mişcările mele

extraordinar de bine coordonate.

Mănânc copii,

în special pe ai mei,

şi le beau sângele cald.

Dar mai presus de orice,

îmi comand mie însumi să adorm,

şi-mi pun un pistol la tâmplă

pentru un vis sau două.

Apoi mă trag de păr

şi-mi urlu singur în ureche

ca să mă trezesc.

***

 

I AM MY OWN DICTATOR

 *****

I am my own boss,

the captain of my destiny,

my own dic-ta-tor.

I am my own

Kim-Jong-Un.

I am my own

Mobutu Sese Seko.

My own

Hitler

and

Stalin.

 *

I genocide myself,

and then send myself to prison camps.

Starve myself to death,

and then grant myself

some meagre ratio

of hard moths-infested biscuits.

I dance in grandiose

carefully choreographed

grand parades in my honour,

and I clap appreciatively

and looking slightly bored,

at my exceptionally

well-coordinated contortions.

I eat children,

mostly my own,

and drink their warm blood.

But most of all,

I order myself to sleep

and I hold a gun to my head

for a dream or two.

Then

I grab my hair and scream in my ear

for a wake-up call.

***

CEŞCUŢA CU CAFEA

*****

Mă întorsesem de la destrămarea

a ceea ce-ţi era menit destrămării.

Explodam încă în simţiri golite de gânduri

dulci şi vinovate amintiri ale unui vis,

atingerea preţ de o clipă a buzelor tale,

de care mii de spovedanii şi penitenţe

nu mă vor scăpa vreodată.

Amestecam fără rost în cafeau

din care pupilele tale se reflectau

înconjurate de albul de porţelan al ceşcuţei.

ca dintr-un basm in care linguriţa de argint

amesteca în cafeaua din ceşcuţa japoneză

pentru o mie şi una de nopţi.

Timpul se oprise atunci, dispăruse cu totul.

Uram gândul că va reîncepe.

Spărgeam, în mintea mea,

toate clepsidrele şi orologiile universului

şi zdrobeam de stânci, ca pe nişte pepeni copţi

capetele tuturor ceasornicarilor.

Sunetul telefonului

mă împuşca repetat şi necruţător,

iar cei ce mă întrebau cum mă mai simt

îmi înfigeau în inimă cuţite lungi.

Într-un târziui am terminat de sorbit cafeaua.

Ultima picătură de zaţ a scurs cu ea

şi ultimjul dram de vis.

Mi-am făcut repede încă o cafea,

şi am început să amestec

cu linguriţa de argint în ceşcuţă.

***

THE COFFEE CUP

 *****

I just arrived from unravelling

that which was meant for you to have unravelled.

I was exploding in feelings devoid of thought,

sweet guilt ridden memories of a dream –

in which I was touching your lips for just a moment.

Thousands of confessions, penances

and absolutions couldn’t absolve me.

I was mixing in my coffee –

it reflected the colour of your pupils,

surrounded by the white porcelain

of the coffee cup.

It reminded me of the fairy tale

in which a silver spoon

would mix the black coffee

in the white porcelain Japanese cup

for a thousand and one nights.

Time absconded completely

and I hated the thought that it would start anew.

I was breaking, in my mind,

all the hourglasses and clocks of the universe

and was smashing against rocks

the ripe rockmelon-like heads of all watchmakers.

The trite sound of the phone was killing me relentlessly,

mercilessly,

and those who were asking me how was I doing

kept plunging long knives into my heart.

Eventually I finished sipping my coffee

and the last dregs slipped away

like the last trace of the dream.

I made myself another coffee

and started mixing in the cup

with the silver spoon.

————————————-

Daniel IONIŢĂ

Sydney, Australia

8 martie 2016

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

S-a nascut bebelusul? Iata ce schimbari trebuie sa faci in viata ta!

Viata unui cuplu tanar se schimba radical cand isi face aparitia un bebelus. Nimic nu mai …