ÎNTOARCERE

 *****

Bucurie, aripa ta îmi atinse umărul,

În căderea imaginară a zăpezii copilăriei.

Mă-ntorc spre tine, te privesc cu mirare,

mi-acordez strunele sufletului

să-ţi mai cânte o dată oda,

să-ţi mai facă de Crăciun o urare.

 *

Fericire, steaua ta mi-atinse odihna pe câmp,

În aşteptarea lunii pline, peste brazda-ngheţată.

Mă-ntorc spre tine, te privesc cu mirare,

Mi-acordez strunele minţii,

Să-ţi mai aducă o dată, omagiu, o şoaptă,

Să-ţi mai ridic o dată înfrigurată cântare.

 *

Apoi am să scriu istoria voastră comună

Cu sânge şi smoală la răscrucea de vise.

Să se-ntoarcă spre voi, însetatul,

Să-şi domolească tamborul marşului,

Să asculte, sorbind din voi, freamătul,

Să-şi mai vindece o dată oftatul.

 ***

ÎNTRE ANOTIMPURI

 *****

Ascut fierul de plug fără recoltă în zare

Împletesc funii pentru ţăruşii din brazdă,

Chiar dacă-i furtuna de ţurţuri peste ogoare

Şi ochii-n zadar aşteaptă ploaie să cadă.

 *

Opritu-s-a-ngheţul în paşi grăbiţi către casă,

Răzvrătitele amurguri cad la masa tăcerii;

Zadarnic se tot pleacă grâul sub coasă,

Căci muşcă foamea din glie sub arşiţa verii.

 *

Iar salcia s-apleacă stingheră spre unde:

Nu´s fete să-şi facă de Rusalii cunună!

Hăţişul Pădurii Nebune spre sate pătrunde

Şi peştii îşi pierd, apre amonte, de urmă.

 *

Dorm apele-n matcă, îngheţul adoarme la mal.

La ceasul-răscruce doar cocşul mai cântă.

Din pod, peste vatră,cade bătrânul caval

Piere stafia, născând o zână din slută.

 ***

GLOSSA VREMII-NFRIGURATE

 *****

Născut la ceasul vremii-nfrigurate

Să dai un suflu nou pe codri şi pe lunci,

Născut-ai o speranţă, din ere-ntunecate

Ce a străpuns hârtia prin ochii tăi adânci.

 *

Din slova ta, născut-a pentru viitorime,

Un univers de aur şi codri de argint.

Tu n-ai lăsat în urmă doar un caiet cu rime,

Ci dragostea fierbinte, in clocot şi alint.

 *

Ai dat o glossă vremii, zăcând încătuşate,

Când ţi s-au plâns strămoşii din Nistru pân´ Tisa.

Ne-ai dat comori de neam, în rime-mbrăţişate,

Ca un Sărman Dionis ce-n braţe ne-a cuprins.

 *

Din steaua ce născut-a, s-alinte românimea,

Ne-ai dat întregul drum de trudă-n raze blânde.

Tu, steag al slovei-patrii, ai îndurat asprimea

Şi toată nedreptatea ce-un neam întreg pătrunde.

 *

În cercul nostru strâmt de demoni şi de îngeri,

Cântăm o Cătălină, votâm un Cătălin,

Dar versul tău pătrunde prin mii de mări de plângeri,

Putând zdrobi şi laţul, şi cupa cu venin.

 *

Fuseşi sacrificat pe-al neamului altar

Şi ne lăsaşi cu dor să preamărim lichele.

Cât marea are unde, cât ţara, un hotar,

Şi cetina, şi teiul, ne vor doini rebele.

 *

Azi te-nălţăm, Emine, şi-ţi întocmim poeme,

Prea mici să ndreptăm ce secolii stricară,

Dar încercăm, sub steaua-ţi, a României steme

S-o ridicăm spre glorii, spălând-o de ocară.

 *

Se scurse veacu-ţi singur, al nostru tot mai curge,

Răsar nu feri pe lacuri şi Blanca-n tei te plânge.

 ***

SPERÂND ÎNTR-O MINUNE

 *****

Pădurile se nasc la poarta către stele,

Ascund la pieptul lor şi pasul, şi cărarea.

Adună legănare, dar şi foşniri rebele;

Prin cântecul din sevă, alintă resemnarea.

 *

Fântânile se nasc la geana gliei plânse,

Când cad răzleţe spice sub coase ruginite.

O ciutură şi-un lanţ se zbat spre hău neunse.

S-apleacă iar spinarea, sorb greu buzele fripte.

 *

Iar râul fierbe-n matcă, rostind o rugăciune,

În dans de unde şchioape, sperând într-o minune.

 ***

PLAZA DEL TORO

 *****

M-am decis:

De mâine merg la corida din Plaza del Toro,

Să iau taurul de coarne.

Mi-am pus costum alb,

Să mă lase să mă aropii uşor.

Vreau să-l scot din cetate viu,

Mai ales că se năpustesc deja vulturi cenuşii.

 *

De mâine, el va scrie cu copita: ”Ole!”.

Nisipul arenei e doar un pretext.

Pietrele, luate-n iureş de fugă,

Sunt adevăratele lupte.

 *

Dă-te la o parte, n-auzi!

Vrea s-ajungă-n Calea Alcala.

Respiră greu, dar ajunge la timp.

De-acum, se poate odihni,

De-cum poate să vină ploaia.

 *

Pe patul de flori îşi ohihneşte rana veche de şase ani.

A început Anul Sabatic!

Intre timp, florile şi-au aprins culoarea,

Să îi ţină de cald,

Până la anul,

Când iar frunzele cad.

 ***

EMINESCU ŞI EU

 *****

Eminescu şi eu,

două entităţi întârziate:

El, romantic întârziat,

Eu, poet întârziat!

Dar amândoi, căutându-ne

patria ideală,

Ascunzându/ne timpul:

el cu obstinaţie_drapel,

Eu cu fluturi-drapel,

Cu căluţi-verzi-pe-pereţi – drapel

 *

Eminescu şi eu ne-am întâlnit,

Când Blanca se dusese în lume.

M-am trezit dimineaţa cu vresul pe buze,

După o noate de căutări în rime:

A leagănului copilăriei…

A fost, cred eu,

transplatul de poezie,

Cu care încă mai încerc

Să mă obişnuiesc.

 *

Eminescu şi eu:

Două puncte pierdute

În universuri paralele,

neeuclidiene geometrii.

Ale unui ev obosit de apusuri.

El trimite linii drepte,

Eu primesc cercuri

Şi, uite-şa, s-adunară cerbii la lac,

Tot aşteptând măcar un Labiş,

Dacă tot nu-s capabilă

Să tac.

 ***

LA MIJLOC DE DRUM

 *****

N-am să m-ascund

După teme ancestrale.

Interesul fecund

Al clipei externe, reale

m-ar stropi

cu pete banale.

 *

Dacă tot citesc

Din joi în Paşte ziarul,

Vreau măcar

Să mă mânjesc

În culori mai astrale.

 *

Şi n-am să-ţi spun:

”Îmi iau jucăriile şi plec.”

Sunt la mijloc de drum

Şi nunţi de furnici

Încă mai trec.

 *

Am să-ţi spun, totuşi:

”Rămâi cu bine, frunză!”

În curtea mea

Nu cresc lotuşi,

Doar o iarbă confuză.

 ***

DESCHIDE-ŢI BRAŢELE

 *****

Deschide-ţi braţele!

Un ghem de speranţe

Se rostogoleñte spre tine.

Acolo, de unde vine,

Cresc arbori în braţe

Şi ochii au irizări divine.

 *

Deschide-ţi braţele!

Plouă cu nuferi

Ce au nevoie de ape,

Au nevoie de-agape,

Au nevoie să suferi,

Când lumea încurca aţele.

 ***

 

LA UMBRA ÎNTÂMPLĂRII

*****

Te odihneşti, creştine al vremii de pe urmă,

La umbra întâmplării, sub faldu-i vaporos,

Şi nu te-ntrebi ce loc ţi-e hărăzit în turmă,

În turma păstorită şi astăzi de Hristos.

 *

Te-ai tulburat ciudat, când tihna ţi-a atins-o

Cuvântul ne-nţelept al vreunui păstorel

Mirat de îndrăzneala-i, în buzunar ascunsă,

Îţi ţii biata ta dreaptă, stângaciule rebel!

 *

De ce te tulburi? Iartă şi mergi precum e scris!

De ai greşit, păcatul alungă-l de la tine!

Tu eşti copil de rege şi frate cu Isus,

Ia crucea Lui pe umăr, du pacea Lui cu tine.

 *

Uitate fie toate: greşeli, jigniri, trădări!

Azi eşti chemat la pace şi-a dărui iertare,

Nu-ţi fie duhul plin de-a vrajbei înserări,

Ci inima să-ţi fie un paj în sărbătoare!

***

—————————————————-

 POPESCU Daniela

Madrid, Spania

7 martie 2016