DANIELA-M-POPESCU-wb

ÎNTOARCERE

 *****

Bucurie, aripa ta îmi atinse umărul,

În căderea imaginară a zăpezii copilăriei.

Mă-ntorc spre tine, te privesc cu mirare,

mi-acordez strunele sufletului

să-ţi mai cânte o dată oda,

să-ţi mai facă de Crăciun o urare.

 *

Fericire, steaua ta mi-atinse odihna pe câmp,

În aşteptarea lunii pline, peste brazda-ngheţată.

Mă-ntorc spre tine, te privesc cu mirare,

Mi-acordez strunele minţii,

Să-ţi mai aducă o dată, omagiu, o şoaptă,

Să-ţi mai ridic o dată înfrigurată cântare.

 *

Apoi am să scriu istoria voastră comună

Cu sânge şi smoală la răscrucea de vise.

Să se-ntoarcă spre voi, însetatul,

Să-şi domolească tamborul marşului,

Să asculte, sorbind din voi, freamătul,

Să-şi mai vindece o dată oftatul.

 ***

ÎNTRE ANOTIMPURI

 *****

Ascut fierul de plug fără recoltă în zare

Împletesc funii pentru ţăruşii din brazdă,

Chiar dacă-i furtuna de ţurţuri peste ogoare

Şi ochii-n zadar aşteaptă ploaie să cadă.

 *

Opritu-s-a-ngheţul în paşi grăbiţi către casă,

Răzvrătitele amurguri cad la masa tăcerii;

Zadarnic se tot pleacă grâul sub coasă,

Căci muşcă foamea din glie sub arşiţa verii.

 *

Iar salcia s-apleacă stingheră spre unde:

Nu´s fete să-şi facă de Rusalii cunună!

Hăţişul Pădurii Nebune spre sate pătrunde

Şi peştii îşi pierd, apre amonte, de urmă.

 *

Dorm apele-n matcă, îngheţul adoarme la mal.

La ceasul-răscruce doar cocşul mai cântă.

Din pod, peste vatră,cade bătrânul caval

Piere stafia, născând o zână din slută.

 ***

GLOSSA VREMII-NFRIGURATE

 *****

Născut la ceasul vremii-nfrigurate

Să dai un suflu nou pe codri şi pe lunci,

Născut-ai o speranţă, din ere-ntunecate

Ce a străpuns hârtia prin ochii tăi adânci.

 *

Din slova ta, născut-a pentru viitorime,

Un univers de aur şi codri de argint.

Tu n-ai lăsat în urmă doar un caiet cu rime,

Ci dragostea fierbinte, in clocot şi alint.

 *

Ai dat o glossă vremii, zăcând încătuşate,

Când ţi s-au plâns strămoşii din Nistru pân´ Tisa.

Ne-ai dat comori de neam, în rime-mbrăţişate,

Ca un Sărman Dionis ce-n braţe ne-a cuprins.

 *

Din steaua ce născut-a, s-alinte românimea,

Ne-ai dat întregul drum de trudă-n raze blânde.

Tu, steag al slovei-patrii, ai îndurat asprimea

Şi toată nedreptatea ce-un neam întreg pătrunde.

 *

În cercul nostru strâmt de demoni şi de îngeri,

Cântăm o Cătălină, votâm un Cătălin,

Dar versul tău pătrunde prin mii de mări de plângeri,

Putând zdrobi şi laţul, şi cupa cu venin.

 *

Fuseşi sacrificat pe-al neamului altar

Şi ne lăsaşi cu dor să preamărim lichele.

Cât marea are unde, cât ţara, un hotar,

Şi cetina, şi teiul, ne vor doini rebele.

 *

Azi te-nălţăm, Emine, şi-ţi întocmim poeme,

Prea mici să ndreptăm ce secolii stricară,

Dar încercăm, sub steaua-ţi, a României steme

S-o ridicăm spre glorii, spălând-o de ocară.

 *

Se scurse veacu-ţi singur, al nostru tot mai curge,

Răsar nu feri pe lacuri şi Blanca-n tei te plânge.

 ***

SPERÂND ÎNTR-O MINUNE

 *****

Pădurile se nasc la poarta către stele,

Ascund la pieptul lor şi pasul, şi cărarea.

Adună legănare, dar şi foşniri rebele;

Prin cântecul din sevă, alintă resemnarea.

 *

Fântânile se nasc la geana gliei plânse,

Când cad răzleţe spice sub coase ruginite.

O ciutură şi-un lanţ se zbat spre hău neunse.

S-apleacă iar spinarea, sorb greu buzele fripte.

 *

Iar râul fierbe-n matcă, rostind o rugăciune,

În dans de unde şchioape, sperând într-o minune.

 ***

PLAZA DEL TORO

 *****

M-am decis:

De mâine merg la corida din Plaza del Toro,

Să iau taurul de coarne.

Mi-am pus costum alb,

Să mă lase să mă aropii uşor.

Vreau să-l scot din cetate viu,

Mai ales că se năpustesc deja vulturi cenuşii.

 *

De mâine, el va scrie cu copita: ”Ole!”.

Nisipul arenei e doar un pretext.

Pietrele, luate-n iureş de fugă,

Sunt adevăratele lupte.

 *

Dă-te la o parte, n-auzi!

Vrea s-ajungă-n Calea Alcala.

Respiră greu, dar ajunge la timp.

De-acum, se poate odihni,

De-cum poate să vină ploaia.

 *

Pe patul de flori îşi ohihneşte rana veche de şase ani.

A început Anul Sabatic!

Intre timp, florile şi-au aprins culoarea,

Să îi ţină de cald,

Până la anul,

Când iar frunzele cad.

 ***

EMINESCU ŞI EU

 *****

Eminescu şi eu,

două entităţi întârziate:

El, romantic întârziat,

Eu, poet întârziat!

Dar amândoi, căutându-ne

patria ideală,

Ascunzându/ne timpul:

el cu obstinaţie_drapel,

Eu cu fluturi-drapel,

Cu căluţi-verzi-pe-pereţi – drapel

 *

Eminescu şi eu ne-am întâlnit,

Când Blanca se dusese în lume.

M-am trezit dimineaţa cu vresul pe buze,

După o noate de căutări în rime:

A leagănului copilăriei…

A fost, cred eu,

transplatul de poezie,

Cu care încă mai încerc

Să mă obişnuiesc.

 *

Eminescu şi eu:

Două puncte pierdute

În universuri paralele,

neeuclidiene geometrii.

Ale unui ev obosit de apusuri.

El trimite linii drepte,

Eu primesc cercuri

Şi, uite-şa, s-adunară cerbii la lac,

Tot aşteptând măcar un Labiş,

Dacă tot nu-s capabilă

Să tac.

 ***

LA MIJLOC DE DRUM

 *****

N-am să m-ascund

După teme ancestrale.

Interesul fecund

Al clipei externe, reale

m-ar stropi

cu pete banale.

 *

Dacă tot citesc

Din joi în Paşte ziarul,

Vreau măcar

Să mă mânjesc

În culori mai astrale.

 *

Şi n-am să-ţi spun:

”Îmi iau jucăriile şi plec.”

Sunt la mijloc de drum

Şi nunţi de furnici

Încă mai trec.

 *

Am să-ţi spun, totuşi:

”Rămâi cu bine, frunză!”

În curtea mea

Nu cresc lotuşi,

Doar o iarbă confuză.

 ***

DESCHIDE-ŢI BRAŢELE

 *****

Deschide-ţi braţele!

Un ghem de speranţe

Se rostogoleñte spre tine.

Acolo, de unde vine,

Cresc arbori în braţe

Şi ochii au irizări divine.

 *

Deschide-ţi braţele!

Plouă cu nuferi

Ce au nevoie de ape,

Au nevoie de-agape,

Au nevoie să suferi,

Când lumea încurca aţele.

 ***

 

LA UMBRA ÎNTÂMPLĂRII

*****

Te odihneşti, creştine al vremii de pe urmă,

La umbra întâmplării, sub faldu-i vaporos,

Şi nu te-ntrebi ce loc ţi-e hărăzit în turmă,

În turma păstorită şi astăzi de Hristos.

 *

Te-ai tulburat ciudat, când tihna ţi-a atins-o

Cuvântul ne-nţelept al vreunui păstorel

Mirat de îndrăzneala-i, în buzunar ascunsă,

Îţi ţii biata ta dreaptă, stângaciule rebel!

 *

De ce te tulburi? Iartă şi mergi precum e scris!

De ai greşit, păcatul alungă-l de la tine!

Tu eşti copil de rege şi frate cu Isus,

Ia crucea Lui pe umăr, du pacea Lui cu tine.

 *

Uitate fie toate: greşeli, jigniri, trădări!

Azi eşti chemat la pace şi-a dărui iertare,

Nu-ţi fie duhul plin de-a vrajbei înserări,

Ci inima să-ţi fie un paj în sărbătoare!

***

—————————————————-

 POPESCU Daniela

Madrid, Spania

7 martie 2016

Load More Related Articles
Load More By Mihai Mircea Totpal
Load More In Stiri Exclusive

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Check Also

Soferii model fac toate aceste lucruri! Fa-le si tu!

Nu este deloc greu sa fii un sofer model in trafic, sa conduci prudent si sa ai grija de a…